Cand au inceput circuitele in Romania?

[ROAD EMPIRE]

Originally Posted by valentin.nemtanu

Noroc cu pozele, cu amintirile si "coastele ".
O veste proasta si proaspata: Nici raliul Veteranilor nu se mai tine Dupa R Argesului, promisul circuit la parlament...etc...etc

Sa revenim la ale noastre

[bobby_gsi2]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

bobby, ce se mai aude cu filmuletele ?!

Momentan nimic. Am avut alte treburi urgente si importante plus ceva pe la sanatate.... cred ca tre sa imi fac revizie si nu am ajuns sa ne unim fortele: eu cu logistica si respectivul cu filmele.

[valentin.nemtanu]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

Sa revenim la ale noastre

Acesta a fost prototipul facut la Pitesti cu motor central ?

[Rusanescu]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

Sa revenim la ale noastre

Da, este dl Nicolae COSMESCU, pe când era la IATSA Piteşti.

[SEBASTIAN]

Nu stiu daca este vorba de aceasta masina, dar la un moment dat s-a vorbit de una cu motor central si V6.
Aceasta ce echipare avea?

[ROAD EMPIRE]

Sigur nu este asta !

[SEBASTIAN]

Undeva in perioada 1982-1986 la Resita in serviceul Dacia de la iesirea spre Caransebes a fost facuta o Dacia 1300 de culoare neagra cu motor de Renault Alpine V6 de 2600cc.
Eu am fost acolo si am ajutat la construirea ei. Probabil am dat saibe la mana, pentru ca eram mic dar imi placea sa stau ascuns printre fiare.
Seful de service era Nicu Izvernaru si finul lui Pavel ... a fost artizanul acestei constructii.
Avea motor fata cutie de Dacia 1300 frantuzeasca cu trepte scurte si patina chiar si in treapta 4.
A fost folosita putin la deschiderea de rally deoarece nu intrunea conditiile de acceptare in concurs.
Masina avea suspensie independenta si pe spate.

[ROAD EMPIRE]

Un text care apartine insusi domnului Cosmescu

"Mojilian avea misiunea de a conduce la "raliul Braşovului" un prototip. Era vorba de un autoturism derivat din Dacia Sport, produsă de IATSA la Ştefăneşti. Maşina era nu doar "un vis trăit" al autorului cărţii, căreia îi semnasem concepţia şi coordonarea execuţiei, dar şi o încercare de progres tehnic pentru echipa de curse. Motiv pentru care, cu mult înainte de întrecerea respectivă, mai făcusem două experimente. Pentru a avea o imagine completă, iată povestea "întâlnirilor" dintre acest model de excepţie şi cursele de la noi.
Ca mod de organizare, dispunerea centrală a motorului, o soluţie adecvată curselor, predestina maşina unei asemenea utilizări. Şi mai era un argument de forţă în favoarea unei astfel de experienţe. La timpul acela, echipa de raliuri IATSA, a cărei conducere o exercitam, îşi afirma cu tupeu şi curaj tendinţa de a-şi depăşi condiţia în care se complăcuse până atunci.Aşa încât, "soluţia de azi" putea deveni "arma de mâine", cu care să ne înfruntăm cu mai multe şanse adversarii. Ocazia unei astfel de provocări a apărut la finalul sezonului din 1987. Era vorba de un raliu de categoria B, cel al Banatului. Am propus-o bucureştenilor MăIăuţ şi Ionescu, echipaj vedetă al team-ului nostru. Care au acceptat-o fără rezerve. Aşa că maşina a luat drumul Capitalei, urmând să fie pregătită la service-ul din Pantelimon. M-am deplasat şi eu la "locul faptei", dar numai pentru a superviza preparativele.
Atunci am fost martorul unei întâmplări cu iz anecdotic, pe care trebuie să v-o relatez. În timp ce maşina se afla pe un elevator, etalându-şi fără rezerve toate "secretele", un individ de-al casei, care făcea service "afară", impresionat fiind de ce vedea a lansat unuia dintre sportivi o întrebare de genul: "cu siguranţă, cel care a conceput-o nu mai e în România". "Ba da. El este!", i-a răspuns cel întrebat, arătând spre mine. Vizibil jenat, individul şi-a cerut scuze şi s-a făcut rapid nevăzut.
O altă întâmplare, mai mult comică, s-a petrecut la Timişoara. Fiind un echipaj de top, cei doi au fost desemnaţi să alerge în deschidere. Numai că aici a apărut o problemă. Trebuia obţinut acordul "organelor" pentru ca maşina să apară -în public!! Inginerul şef de atunci al IATSA, un mare susţinător al curselor, căuta să intre în contact cu cel care "răspundea" de societate, pentru a-i cere acordul. Iar noi aşteptam la Timişoara telefonul de OK. Care întârzia flagrant. Când, în sfârşit, am primit "verde", ora ideală de plecare a sportivilor trecuse de mult. Aşa că echipajul s-a lansat cu toată viteza spre Lugoj. Fără a mai ţine cont de vreun eventual radar, rulau cu 150- 160 km/h. Şi constatau că toţi cei pe care-i vedeau pe marginea drumului, se depărtau în fugă la apropierea maşinii!? Exista şi o explicaţie, pe care însă am să o relatez mai târziu.
În cursă, maşina s-a comportat rezonabil. Cei care au urmărit întrecerea au fost martorii unui adevărat show. Pe un sol extrem de glisant, toate virajele erau luate "în transvers". Era un comportament specific maşinilor cu roţile motoare în spate. Care abordau virajele cu o impresionantă bunăvointă. Însă, cu condiţia ca pilotul să aibă reale calităţi de echilibrist. În ace stă privinţă nu era nicio problemă. Ionel era pilot de talent. Aşa încât a adus maşina la finiş fără vreo zgârietură! Şi a "parcat-o" direct pe podium.
Iată acum şi motivul pentru care toţi cei care priveau maşina roşie venind ca o nălucă, o rupeau la fugă: autoturismul, la acea viteză, avea o uşoară mişcare de şerpuire. Cauza acestei deficienţe de stabilitate la mare viteză era datorată lipsei reglajului trenului spate. Care, la cea mai mică denivelare
producea o oscilaţie a roţii în jurul axei pivoţilor. Şi se amplifica cu viteza, inducând fenomenul de care am amintit.
Deficienţă a fost eliminată graţie atenţiei pe care a acordat-o următorul pilot căruia i-a fost încredinţată maşina, vitezistul Viorel Obrejan. Şi ţinuta de drum s-a ameliorat considerabil. La reuşită a contribuit inclusiv noua capotă-spate, realizată integral din fibră de sticlă. Care a mai eliminat din
masa ce penaliza performanţele. Numai că, toate aceste progrese nu au putut fi exploatate exact pe probele pe care maşina părea a priori avantajată. Cele numite de "macadam". Unei astfel de îmbrăcăminţi,
nici Obrejan, nici Daniel Mojilian, care i-a succedat, nu i s-au adaptat. Vederea "macadamului" îi făcea brusc apatici. Şi preferau să se retragă din cursă. Motiv pentru care am renunţat la asemenea experimente. "

[Rusanescu]

Originally Posted by valentin.nemtanu

Acesta a fost prototipul facut la Pitesti cu motor central ?

Aveţi răspunsul autorului - dl. Nicolae COSMESCU:
In 1986, lângă Dacia Sport MD87, cu motor central, care este una dintre realizările mele. Făceam probe pe A1.

[valentin.nemtanu]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

Sigur nu este asta !

Si...si ...si tot despre aceasta masina!
Daca nu gresesc, intre-un raliu Dacia - Arges, pe Cumpana sau Vidraru, a aparut un incendiu la bordul ei si ca urmare a abandonat, iar ulterior ..nu prea a mai aparut . Atunci eu mi-o amintesc cenusie..neagra si parca era pilot Ovidiu Mazilu...

[valentin.nemtanu]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

Sa revenim la ale noastre

Buna postarea, Road, ....ne-am revenit nitzel !

[ROAD EMPIRE]

Este adevarat ca masinu lui Mazilu era neagra

[valentin.nemtanu]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

Este adevarat ca masinu lui Mazilu era neagra

Noaptea toate pisicile sunt negre
Nu mai tin minte exact !!
dar partca, tot la cea editie a fost un mare eveniment, o decizie transanta si cu cantec !
198, Raliul Argesului - Dacia, etapa a campionatului national de raliuri.
La sosire in PS Capra, desfasurata pe asfaltul transfagarasanului , intre intersectia cu drumul forestier de Cumpana , si pana in apropierea cabanei capra unde era neutralizare, echipajul cel avea pilot pe george Grigorescu a depasit panoul galben de presemnalizare a CO, si a stationat 2-3 minute. Desigur manevra nu putea face ac ar fi fost descalificat, dar penalizarea de avans in post s-a aplicat, in conditiile in care au fost declasari in acel concurs dar puncte pierdute pentru campionat !!

[SEBASTIAN]

Originally Posted by ROAD EMPIRE

Este adevarat ca masinu lui Mazilu era neagra

Da a fost si una neagra care avea pe capota o cununa cu ramuri de maslin de culoare aurie.
Ovidiu Mazilu in calitatea lui de inginer la Dacia a reusit la un moment dat sa faca o interventie pe motorul de grupa A de 1289cc care i-a permis ca masina sa miste mai bine sa urce mai bine in turatie.
Este vorba de chiulasa unde a calculat o supata de evacuare mai mica decat a colegilor lui si rezultatul a fost imbucurator.


In alta ordine de idei, cand am fost la salonul auto de la Essen i-am contacta pe niste nostalgici ai curselor socialiste.
Spre deosebire de altii imi plac masinile vechi, chiar daca nu au ecu, care sa comande injectia si avansul.
Spre deosebire de Romania ei nu au ramas doar nostalgici s-au zbatut si au multe etape cu masini pe care unii le cred doar de muzeu.
www.HAIGO.net

[valentin.nemtanu]

Abandonul - de care se vorbea mai sus la Sinaia sau oriunde- este definit in dictionar ca momentul cand un concurent renunta la continuarea intrecerii sportive. ( sau e obligat sa reniunte -completez eu)
Dar, abandonul tehnic, este momentul cand atat pilotul cat si mecanicul asistent, chiar si echipa sa, raman cu sufletul gol ! Vorbim de abandonul tehnic, cand , cursa continua, cand ceilalti isi vad de treaba!, iar tu, ramai sa astepti langa automobilul inert, deschiderea traseului. E momentul de analiza si de dezorientare ?
Si, dupa parerea mea, mai dificil de trecut e momentul cand, se incheie cursa si cand toata lumea( piloti, mecanici, spectatori ) pleaca la festivitatea de premiere sau catre casele lor,care incotro, iar tu , ramai pe margine cu gandurile tale, cu concluziile .
Atunci singura mana de ajutor o ai de la mecanicul tau, de la echipa ta, singurii care sufera, si singurii care te ajuta sa depasesti momentul.
Cu el/ei te intalnesti, el/ei te asculta, el/ei te ajuta sa reiei drumul pentru un Maine la start. Dar povestirile noastre, reportajele, amintirile, etc..etc..scapa numele acestor minunati impatimiti din culisele concursului, a mecanicilor, iar efortul lor ramane anonim.
El/ ei sunt emotionati in parc si adesea, afla mai tarziu, ca de fapt toata stradania e zero. Atunci e momentul lor, cand nu stiu ce sa stranga, ce sa spuna, sau cui ??? sau cum sa schimbe cu ceva situatia.
Sunt trairi pe care le intelegi numai cand le traiesti in direct, acolo "< la cald > si ce e mai grav, e ca sunt " in carti" si vin la tine, mai ales cand totul a fost verificat si modificat, si ai credinta ca e ziua de " 10 " !
Iar mai tarziu, numele lor, al acestor devotati MECANICI din umbra, nu este pomenit, si scapa atentiei tuturor.
Eu le aduc astazi, aici, un omagiu pentru devotamentul si efortul lor, pentru energia ce o insufla la reluarea drumului spre un Maine la start, spre un Maine cu podium !