Desigur. Pe scurt erau in general ""sarite " de N pana in A.
Adica, era masina din fata blocului cu care la intoarcere se mergea zilnic la serviciu. Era masina care trebuia sa mearga pana in orasul de concurs 1000-1400 km, cu un consum modest si acolo sa ne dea speranta unei clasari, dar si speranta ca vom reveni cu ea acasa.
ai cumva ceva informatii si pe partea de... Oltcit? (printre altele, sunt pasionat oltcit)
e naspa ca nu se stiu multe chestii de pe vremuri
dar e foarte fain sa mai afli cate ceva, cu ce si cum se alerga pe vremuri, in ce conditii, povesti si chestii interesante.
ai cumva ceva informatii si pe partea de... Oltcit? (printre altele, sunt pasionat oltcit)
e naspa ca nu se stiu multe chestii de pe vremuri
dar e foarte fain sa mai afli cate ceva, cu ce si cum se alerga pe vremuri, in ce conditii, povesti si chestii interesante.
Despre Oltcit, ca automobil participant, am mai discutat in paginile anterioare. Vom reveni cand va mai apare ceva in materialele postate.
Am incercat sa gasesc si sa completez cate ceva din istoria nescrisa , pana la initiativa laudabila a celui care a deschis acest topic, a automoibilismului local si national.
Vom reveni curand.
Pentru mine raliurile in romania au inceput in anul 1985. Atunci am participat pentru prima data la un raliu TEHNICO -APLICATIV .De atunci si pina in anul 1990 am participat la toate raliurile organizate in Braila.Am mai participat si la raliuri organizate in Piatra Neamt ,Constanta, Bistrita Nasaud .Participarile au fost si peste hotarele tarii [ ;de 3 ori in Polonia ;de 2 ori in Cehoslovacia ;o data in Bulgaria si ultimul in anul 1990 in Vladikavkaz.] As fi bucuros sa va pot povesti despre activitatea mea ca pilot .Voi reveni in urmatorul articol cu citeva poze .
Scuze ,am inceput cu diploma .Multumesc lui Vali Nemteanu pentru ''mingea aruncata la fileu ''cum se spune in sport,dindu-mi posibilitatea de a aduce informatii ample despre aventura celor 5 echipaje Brailene care au participat la raliul tehnico-aplicativ din orasul Vladikavkaz in anul 1990.
Impreuna cu copilotul meu Stefan C.conducind un autoturism PP Dacia 1300 am participat la aceasta aventura plina cu pripetii pe care doresc sa vi le destainui tuturor.
Pentru inceput va prezint harta cu traseul parcurs de cele 5 echipaje.
Voi reveni cu evenimente petrecute pe tot parcursul traseului atit la dus cit si la intoarcere acasa.
Aventura „ Automobilistii braileni in Caucaz „ (1)
Momentul fast pentru istorica aventura din est, a fost contactul realizat in Polonia , la un raliu de orientare, cu un admirator din Caucaz, un comisvoiajor, plecat dupa afaceri in Europa. Si astfel , cel ce aveam sa-i spunem „ D-l Difitzil „ ( ca tot repeta acest cuvant ) ne lansa o invitatie oficiala pentru septembrie 1990 la Vladicaucaz.
Odata intorsi acasa, cu bucuria principala a romanului din anul 1990, pasaportul si posibilitatea de a circula peste hotare, am format un grup de 10 pasionati, curajosi, (majoritatea participanti la raliuri tehnico-aplicative) si cinci masini erau gata de drum.
Pregatirea s-a facut in pripa, si aveam sa constatam pe drum !! , dar cu mare entuziasm un ARO- motor Brasov ( pilot Filip Petre – licentiat FRAK ) si 4 Dacii 1300 personale , am pornit la drum, in 14 sept 1990 pentru cei peste 6000 km.
In apropiere de Odessa a cazut prima masina Dacia 1300, condusa de Stanila Aurel .Diagnostic- problema la placa de presiune cu demontarea cutiei de viteza .Cum un necaz nu vine niciodata singur dupa numai citiva Km parcursi cade a doua masina Dacia 1310 condusa de Nelu Capitaneanu. Diagnostic-problema in cutia de viteza.
Cu doua masini defecte ,am ajuns pe inserate la intrare in Odessa unde am propus sa facem popas si impreuna cu colegii mei sa ma apuc, ca mecanic desemnat,de demontat cutiile de viteze ale ambelor masini.Cu prima masina am scapat usor ,inlocuind rulmentul de presiune cu unul original [frantuzesc] imprumutat adhoc de la Stefan Constantin [interpretul grupului] . La a doua masina problema a fost mai serioasa .Dupa demontare si desfacere am gasit rupt axul de la pinioanele satelite .Aveam o singura varianta . Sa ne continuam traseul stabilit si sa gasim pe traseu o posibilitate de a confectiona acel ax . Aproape de miezul noptii intr-o atmosfera plina de glume n-eam culcat .
In zorii zilei , fiind si sambata , am pornit la drum cu a doua masina tractata si cu cutia bucati in portbagaj , incercand sa recuperam din timpul pierdut.Dupa parcurgerea aproximativ a 220 Km timp de doua zile am avut norocul sa gasim in apropiere de Roston pe Don o autobaza . Cu ajutorul lui Stefan , care era prof. de rusa ,n-eam inteles cu un mecanic rus sa ne dea voie la utilajele din garaj pentru a efectua axul . In loc de un otel special n-am multumit si cu fier netratat[ax ce a functionat tot drumul pana in tara fara probleme ] .
Neavand conditii de a monta cutia acolo , am continuat drumul pina la un camping in orasul Rostov pe Don . Aici am asamblat cutia de viteza .Dupa montare a venit cea mai mare surpriza ; masina avea acum 5viteze inapoi si una inainte . .Ideea salvatoare a venit de la Petrica Filip [pilot licentiat] care mi-a explicat ca pusesem grupul invers in cutie. Impreuna cu colegii mei , in 2 ore am refacut cutia si apoi am sarbatorit cu o sticla de coniac romanesc,,TRIUMF,,.
A doua zi n-eam reluat marsul catre Vladikavkaz , cu toate cele 5 masini functionabile si cu dorinta ca restul drumului sa fie fara peripetii . Sa nu
credeti ca a fost tocmai asa. Voi reveni cu amanunte intr-un episod ulterior
Ieri, cu ocazia desfasurarii unui raliu local, am reusit sa adun pe numai 4 din temerarii ce au facut deplasarea in Caucaz, in 1990 .
Sa ii prezentam : Aurel Stanila, Gheorghe Mihaila, Nelu Capitaneanu si Nicu Ciurea ( cel care va continua istorisirea, si poate va gasi si ziarul original cu reportajul : romani in Caucaz ).
Retineti ca sunt activi majoritatea celor care in urma cu 20 s-au deplasat 2 saptamani pentru un raliu.
Buna ziua . Am promis ca voi reveni cu noi amanunte despre aventura celor 5 echipaje in Caucaz.
Toata nebunia a inceput in ziua de vineri 28 09 1990 cand incolonati am parasit orasul Braila cu destinatia granita de est punct vamal Leuseni . Aici am avut de trecut primul hop , acela de a insela vigilenta vamesilor moldoveni si sa trecem cu masinile necontrolate . Poate va intrebati ce aveam de ascuns in masini ???
Pentru a parcurge tot traseul pina in Vladikavkaz si inapoi [cam 5000 Km ]ne trebuiau cam 400 l benzina de echipaj ,iar procurarea ei nu se putea face cu bani din statiile de benzina din cauza cartelelor . Singura solutie era schimbul de marfa :[1 canistra benzina = 1 litru de coniac ] iar pe teritoriul URSS alcoolul era interzis .Si cum romanul este descurcaret, am reusit sa trecem cu bine granita prezentind la control pasaportul insotit de "o cerere cu dop".
Programul pe care il stabilisim era urmatorul :mars aproape toata ziua , cu singura pauza de masa sau de alimentare cu carburant , iar noaptea, pauza de somn , cu cazare in masinile poprii .
Prima seara am petrecut-o la Odessa unde v-am povestit ce s-a intimplat , in primul episod .
Ne revedem in curind cu un nou episod .
Am revenit cu noi amintiri din "Aventura celor 5 echipaje brailene " pe pamint Caucauzian. Dupa ce am reusit sa reparam si ultima masina in orasul Rostov pe Don, am tras tare si dupa alte doua zile de mars am reusit sa intram triumfatori in Vladikavkaz.Am fost cazati la un sanatoriu unde am reusit sa ne odihnim, dupa atitea nopti dormite in masina si am putut sa mancam pe saturate 3 mese pe zi.Vineri 02-10-1990 o zi frumoasa de toamna ,ne-am prezentat in centrul orasului unde am fost primiti cu aplauze si cu putina uimire din partea gazdelor. Avand in vedere ca ei erau incepatori in privinta raliurilor tehnico-aplicative si dorind sa le multumim intr-un fel pentu ospitalitatea de care au dat dovada ,am "aranjat" ca primele locuri sa revina concurentilor gazda. A doua zi , dupa ce ne-am luat la revedere de la gazdele noastre, am pornit cu un curaj nebunesc spre granita URSS-ului cu vecinii Turci.Am inceput tranversarea muntilor Caucaz, traseu care a solicitat masinile la maxim obligandu-ne sa facem mai multe pauze deoarece au inceput sa fiarba motoarele la masini.Cu grija motoarelor si furati de un peisaj feeric, cu gindul ca mai avem putin si ajungem la granita , ne-am trezit opriti de o bariera . Dupa ce am oprit , am fost inconjurati de civili innarmati pina in dinti cu AKAM-urile indreptate spre noi. Dupa citeva momente de spaima, cu ajutorul copilotului meu Stefan Constantin zis 'PROFESORU' care a reusit sa se inteleaga in limba rusa cu civili si sa le explice ca noi nu suntem inamici , ci niste sportivi care vrem sa ajungem la granita, ne-am putut relua marsul. Pina la granita am mai fost opriti de 2 ori de patrule civile de luptatori gruzini, iar cind insfarsit am ajuns la granita, am avut o surpriza enorm de mare!!!
Restul intr-un alt episod.
Am uitat sa va explic ce reprezinta poza din episodul trecut:sunt vizele de intrare si esire din URSS .
Da, frumoasa cercetare ! Felicitari pentru materialele prezentate,
zerO Cool.
Asadar, a fost bine inspirat cel care a initiat acest topic.
Sa continuam.
Buna ziua. Dupa cum v-am promis am revenit cu noi amanunte.Fiind obisnuiti cu vamile rusesti care erau enorme si bine luminate,am fost uimiti sa gasim o cladire modesta, impresmuita cu un gard de sirma si in loc de acele canale de control a masinilor pe dedesupt,o curte betonata nu prea mare.Singura posibilitate de acces in acea curte se facea pe o poarta nu prea mare iar ceea ce nea surprins a fost lipsa masinilor in interiorul vamii.In curte intrau numai oameni pe jos cu bagaje care se opreau in curte,unde erau controlati de vamesii gruzini imbracati in civili,iar apoi isi continuau drumul mai departe.Ajunsi la vama am parcat masinile pe o alee si n-am trimis singuru coleg care cunostea limba rusa sa vada cum putem sa trecem vama.La intoarcere "Profesoru " n-ea dat vestea cea mare:PE AICI NU SE TRECE CU MASINI!!! ..........Am ramas stupefiati.Nu ne venea sa credem ca am facut aproximativ 2500 de Km si ca nu putem sa trecem.Am stabilit sa petrecem noaptea acolo si a doua zi sa incercam inca odata sa negociem cu vamesii care vor intra de servici dimineata.Obositi dupa atita drum am adormit visind ca adoua zi ne vom continua drumul prin Turcia Dimineata ,am mai facut inca o incercare,aratindu-le vamesilor o aprobare scrisa, data de consulul rus de la Constanta ,dar raspunsul a fost:AICI NU APLICAM LEGILE RUSE.AICI ESTE ABHAZIA NU URSS.Dupa un asemenea raspuns primit de la niste civili "foarte convingatori numai dintr-o privire" nu n-ea ramas decit sa facem stinga imprejur si sa ne intoarcem acasa tot prin rusia .Am stabilit un traseu nou prin care sa putem vizita renumitul litoral al Marii Negre cu statiunile Batumi , Schochi , Suhumi etc .Intr-un viitor episod voi povestii cateva intimplari haslii .
Iata cum aratau masinile cu care participam la raliuri interne si
internationale:
Re: Cand au inceput raliurile in Romania ?
cu care la intoarcere se mergea zilnic la serviciu. Era masina care trebuia sa mearga pana in orasul de concurs 1000-1400 km, cu un consum modest si acolo sa ne dea speranta unei clasari, dar si speranta ca vom reveni cu ea acasa.
Re: Cand au inceput raliurile in Romania ?
Scuze ,am inceput cu diploma .Multumesc lui Vali Nemteanu pentru ''mingea aruncata la fileu ''cum se spune in sport,dindu-mi posibilitatea de a aduce informatii ample despre aventura celor 5 echipaje Brailene care au participat la raliul tehnico-aplicativ din orasul Vladikavkaz in anul 1990.
. .Ideea salvatoare a venit de la Petrica Filip [pilot licentiat] care mi-a explicat ca pusesem grupul invers in cutie. Impreuna cu colegii mei , in 2 ore am refacut cutia si apoi am sarbatorit cu o sticla de coniac romanesc,,TRIUMF,,.
unde am reusit sa ne odihnim, dupa atitea nopti dormite in masina si am putut sa mancam pe saturate 3 mese pe zi.Vineri 02-10-1990 o zi frumoasa de toamna ,ne-am prezentat in centrul orasului unde am fost primiti cu aplauze si cu putina uimire din partea gazdelor. Avand in vedere ca ei erau incepatori in privinta raliurilor tehnico-aplicative si dorind sa le multumim intr-un fel pentu ospitalitatea de care au dat dovada ,am "aranjat" ca primele locuri sa revina concurentilor gazda. A doua zi , dupa ce ne-am luat la revedere de la gazdele noastre, am pornit cu un curaj nebunesc spre granita URSS-ului cu vecinii Turci.Am inceput tranversarea muntilor Caucaz, traseu care a solicitat masinile la maxim obligandu-ne sa facem mai multe pauze deoarece au inceput sa fiarba motoarele la masini.Cu grija motoarelor si furati de un peisaj feeric, cu gindul ca mai avem putin si ajungem la granita , ne-am trezit opriti de o bariera . Dupa ce am oprit , am fost inconjurati de civili innarmati pina in dinti cu AKAM-urile indreptate spre noi. 
Dupa citeva momente de spaima, cu ajutorul copilotului meu Stefan Constantin zis 'PROFESORU' care a reusit sa se inteleaga in limba rusa cu civili si sa le explice ca noi nu suntem inamici , ci niste sportivi care vrem sa ajungem la granita, ne-am putut relua marsul. Pina la granita am mai fost opriti de 2 ori de patrule civile de luptatori gruzini, iar cind insfarsit am ajuns la granita, am avut o surpriza enorm de mare!!!
