=)) Stefan cel Mircea =))
---------------------------------------
Cum să agăţi noaptea un poliţist
În primul rând, mergi numai la lumină. Pe străzile cele mai luminate. Sub stâlpul de iluminat cu cel mai puternic bec îi găseşti. Pe ei. Cei cu capetele sub formă de şapcă. Denumiţi generic în continuare, Garcea.
Deci, Garcea stă la lumină. Pentru că le este frică de întuneric şi, după cum se pare, Poliţia stă prost cu bugetul aşa că nu`i dotează cu lanterne. Oricum, e bineştiut că hoţii nu operează pe străzi lăturalnice, în întuneric. Nu. Ei sparg maşini în faţa Mall`urilor, în faţa sediilor de Poliţie (a se vedea articolul despre hoţii care au furat uşa de la nu ştiu ce secţie de poliţie)... Da...
Apoi, după ce`i vezi, trebuie să te asiguri că eşti îmbrăcat corespunzător. Gluga şi un rucsac îţi asigură atenţia lor. Indubitabil aceştia se vor sesiza şi vor porni în pas vioi spre tine să te întrebe de sănătate. În funcţie de cât timp vrei să le acorzi, le poţi vorbi în limbaj de cartier sau elegant.
Pentru că se stie că reacţionează la orice provocare...
Ce m'a determinat să scriu asta?
Un fapt întâmplat acum trei seri, când, noapte fiind (în jur de ora 12.00), mă întorceam pe jos de la un prieten din zona Ţigarete. Mă îndreptam spre gară să iau un taxi spre casă. La vreo 5 metri de staţia de taxiuri stăteau la un pahar de vorbă vreo şase Garcea. Şi mă remarcă. Bătea vântul, aşa că purtam glugă. Aveam destule chestii la mine, aşa că aveam rucsac.
Ş'au sesizat ş'au pornit după mine. Pentru că nu'i auzeam că'mi urlau căştile'n urechi ca la nebuni.
Au remarcat faptul că aveam căşti, au înţeles de ce nu m'am oprit când a zis unu' dintre ei "Aloooo, domnu'!!!!"
Mi'am scos căştile şi hai la discuţii.
Le'am arătat buletinul, le'am zis unde stau, cum mă cheamă, mamă, tată etc. Până aici, nimic anormal. Control de rutină.
Anormalul a început atunci când m'au buzunărit ca pe ultimul infractor şi când mi'au înşirat conţinutul rucsacului în mijlocul străzii.
Atunci a început anormalul.
Au fost foarte surprinşi să vadă că aveam acte şi facturi la mine pe aproape tot ce aveam în rucsac.
În afară de un singur lucru. Un hard disk.
Cu toate că, chiar cu acte, tot era să am probleme...
Auzi dialog:
"Puteţi demonstra că acest aparat foto este al dumneavoastră?", întreabă unul dintre Garcea.
"Da", răspunde subsemnatul.
"Acum?" întreabă iar şăpcăliosul.
"Da", răspunde iar personaju' principal.
"Să văd" spune mirat miliţistul.
Îi arăt factura. (Pentru că'mi place să fac poze noaptea. Şi port facturile la mine să nu'mi creeze probleme toţi... ăia care n'au acţiune şi vor să'şi facă planul.)
"Păi aparatul ăsta'i cumpărat în decembrie", remarcă apărătorul siguranţei mele.
(Analiza în gând pe remarca lui, voi cenzura multe replici.
Şi? Dacă'i cumpărat în decembrie nu se pune? N'are valoare sau cum? Trebuie să fiu cu facturile la zi? Trebuie să port la mine doar obiecte cumpărate în ziua respectivă? Cum vine asta?)
"Şi?" reuşesc să spun, abţinându'mă.
"Mda... Dar pe hard disk? Puteţi demonstra că'i al dumneavoastră?"
(Altă analiză, tot în gând, tot cenzurată:
Am facturi pentru aparatură şi accesorii foto de aproape 20 de milioane, ziare, agende şi baterii în rest, şi mă întreabă şi de factură pe un amărât de hard disk cumpărat cu 3 ani în urmă? Păi, de când moda asta cu facturile? Am un ghiozdan cu obiecte şi mă plimb cu el noaptea pentru că am treabă, şi'mi trebuie încă o sacoşă cu facturi să demonstrez că's ale mele? În altă ordine de idei, cum aş putea fura un hard disk? Cine se plimbă noaptea cu un hard disk în mână să'i dau eu în cap să i'l iau?)
"Nu, n'am factura pe el", răspund, abţinându'mă de la mai multe comentarii, fiind târziu şi neavând chef d'un drum la secţie.
"Hmmmm" mârâi Garcea şi'şi mută basca p'o ureche.
Din spatele maşinii, apare alt Garcea. Mai alb. La uniformă. N'am stat să văd ce stele are, că nu mă interesau.
"Pe hard disk n'are factură, ce facem?" îl întreabă primul Garcea pe ăla de abia venise.
Cum vine asta? Cum "Ce faceţi"? Mi'l daţi, că'i al meu. V'am dat datele, v'am arătat ce am, v'am demonstrat că's ale mele, care'i probabilitatea ca acel hard disk să fie furat când am facturi pe orice altceva? De fapt... Cum să'i întreb de calculat probabilităţi...? Am tupeul asta?
În fine.
Vine ăla mai înalt în grad. Şi mă întreabă despre semnalmentele hard disk'ului. Ce capacitate are, când l'am luat şi, mai ales, cât am dat pe el.
Ţinând cont că l'am cumpărat acu' 2-3 ani, n'aveam idee cât am dat atunci pe el... Aşa c'am zis la mişto, "Două milioane".
"Mult. Foarte mult ai dat pe el. Ai luat ţeapă", îmi spune miliţistul ăla d'a venit ultimu'.
Hopa. Auzi ce m'am scos. Am toate efectele personale întinse pe trotuar ca la talcioc, şi miliţistul îmi dă sfaturi hardware. Că se pricepe...
Bună treabă.
A mai aruncat o lanternă în rucsac, s'a văzut c'aveam şi niste covrigi.
"Acolo ce'i?"
"Nişte covrigi, nici p'ăştia n'am factură..." răspund.
Ei râd. Sau râde, că erau sub 50... Eu nu glumeam...
Nu glumeam pentru că prin spatele meu treceau nestingheriţi toţi hoţii şi peştii din gară. Care nu purtau glugă.
Mi se dau toate chestiile înapoi.
Plec.
N'am mai luat taxiul. Am mers pe jos de la Gară până în Tătăraşi. Doar pe la întuneric. Unde nu era nici un poliţai care să mă controleze. Pentru că se tem de întuneric. Poate pentru că în întuneric stau infractorii. Şi le'o fi frică.
Hai să facem o chetă, să le luăm nişte lanterne.
Nu de alta, dar, părerea mea este că un poliţai trebuie să şi PREVINĂ o infracţiune, nu doar să caute infractorul după ce infracţiunea a fost comisă.
Şi sunt rare infracţiunile pe bulevardele luminate.
Pentru că acolo stă Poliţia română.
http://ziuaiasi.ro/articol.php?id=4919