Cand au inceput raliurile in Romania?

[ZerO_CooL]

Atmosfera pe care am vazut-o la Braila, cred ca n-am s-o mai gasesc nicaieri altundeva. Pacat ca evenimente ca Raliul Prieteniei sau Raliul Dunarii nu se mediatizeaza cum ar merita.

"La 26 octombrie 1908 s-a desfasurat pe distanta Bucuresti-Pitesti-Bucuresti "Concursul de regularitate si constatarea consumatiunei". Castigatorul primei editii a fost Leon Leonida ce a concurat pe un automobil Pipe de 18 CP, consumul inregistrat fiind de 25 l / 100 km. Evenimentul a fost reeditat de R.C.R. in anul 2000. Proba de raliu de regularitate si verificarea consumului s-a desfasurat pe ruta Bucuresti-Pitesti, traseul urmat fiind identic cu cel original (pe drumul vechi). Startul si sosirea s-au desfasurat in Benzinariile OMV, sponsor al evenimentului. Premiile au fost acordate pe clase de capacitate cilindrica automobilelor ce nu au inregistrat penalizari in proba de raliu de regularitate si au inregistrat cel mai mic consum de combustibil. RETROMOBIL CLUB ROMANIA si-a propus reeditarea periodica a celebrului raliu de la inceputul secolului trecut."
(Retromobil Club Romania)

[THUNDER77]

Ludovic Balint
Nascut la Brasov, pe data de 2 februarie 1948, Ludovic Balint a debutat in cursele auto la virsta de 17 de ani, mai exact la 2 mai 1975, cind a luat parte ca navigator la Raliul Tineretului de la Brasov. In acea zi a avut marea sansa de a-l cunoaste pe ing. Dumitru Telescu, cel care, mai tirziu, i-a calauzit pasii spre marea performanta. In acelasi an, el debuteaza in Campionatul national de raliuri si obtine titlul de vicecampion national la clasa Dacia 1300, grupa 1. In anul urmator, Loti obtine primul titlu de campion national, la viteza pe circuit, in anii 1977 si 1978 obtinind, la aceeasi clasa, inca patru titluri de campion national de viteza (coasta si circuit). In 1980 se transfera la echipa Dacia. Se specializeaza in raliuri, alaturi de Constantin Zarnescu obtinind sase titluri de campion national absolut de raliuri: in 1981, 1982, 1986, 1987, 1989, 1991. Al saptelea titlu si ultimul il cucereste in 1993, avind-o coechipiera pe Gabi Stroescu. In aceasta perioada cucereste si patru titluri de campion national cu echipa Dacia. Maestru al sportului din 1979, Ludovic Balint a fost declarat de cinci ori cel mai bun automobilist al Romaniei (1984, 1987, 1989, 1991, 1993). In anul 1987 a cistigat Raliul Dunarii, fiind singurul sportiv roman care se poate mindri cu o asemenea performanta. In 1993, in baza clasamentelor anuale intocmite de FRAK, revista Auto Top l-a desemnat drept cel mai bun automobilist din ultimii 25 de ani. A decedat pe data de 1 februarie 1994, cu o zi inainte de a implini 46 de ani, in urma unui accident stupid de circulatie.
( Autoturism )

[THUNDER77]

Eugen Ionescu-Cristea
Este unul dintre cei mai talentati piloti moderni romani. S-a nascut in Bucuresti, la 26 mai 1938. In palmaresul sau figureaza 36 de titluri de campion national, in toate cele trei specialitati: viteza in coasta, pe circuit si raliuri. A pilotat masini Fiat 850, Renault 8 Gordini, Renault 12 Gordini, BMW 2002 TI, Lancia Fulvia HF si Dacia. Drept coechipieri i-a avut pe: Petre Vezeanu, Dan Amarica, Petre Parcalaboiu, Tudor Bucataru. Printre succesele internationale, se numara cele doua victorii din Raliul Balcanic (1968 si 1972), locul secund in Raliul Gunaydin din Turcia (197, si cele doua victorii din Raliul Portile de Fier (1972 si 1973 impreuna cu Petre Vezeanu). In 1976, i s-a atribuit titlul de maestru al sportului.

[Bass-Evolution]

Desi mai apropiat de zilele noastre, tot istorie il putem numi, iata -asa cum apare pe autorally- clasamentul general al anului competitional 1988.

[THUNDER77]

Originally Posted by Bass-Evolution

Desi mai apropiat de zilele noastre, tot istorie il putem numi, iata -asa cum apare pe autorally- clasamentul general al anului competitional 1988.

Superb !!!!!! Mutumim Bass-Evolution !!! Niscai imagini ai ?

[Bass-Evolution]

Deseara, promit cateva. Un Tease asa

[THUNDER77]

Oky !

[Bass-Evolution]

Promisesem ceva poze. Imi cer scuze pentru calitate, inteleg ca au fost scanate. Vor mai veni.

[ono41]

Foarte interesant acest topic, felicitari celui care l-a facut.

Prin 90 am vazut pentru prima data cateva dacii de curse la Ilioara si cred ca o sa tin minte toata viata. Poate stiti ceva de sau aveti fotografii despre cursele de acolo, cred ca unul din piloti era Victor Nicoara.

[THUNDER77]

Originally Posted by ono41

Foarte interesant acest topic, felicitari celui care l-a facut.

Prin 90 am vazut pentru prima data cateva dacii de curse la Ilioara si cred ca o sa tin minte toata viata. Poate stiti ceva de sau aveti fotografii despre cursele de acolo, cred ca unul din piloti era Victor Nicoara.

Multumesc frumos ono41 Imi pare bine ca ai descoperit topicul si am sa incerc sa fac rost de poze de la Ilioara. Nu iti pot promite ca am sa gasesc cu siguranta , dar am sa caut.....asta pot sa iti promit.Bass-Evolution , pozele alea sunt aur nu altceva , astept mai multe Ca sa continui "on topic " :
Marin Dumitrescu reprezintă pinionul de transmisie între generaţia de aur ilustrată de Calcianu şi Cristea şi generaţia clasicilor, apărută după anul 1967. Marin Dumitrescu a fost campion la motociclism viteză la 125 cmc activând la clubul sportive Steaua şi Dinamo şi campion la motocros. Debutează în 1948 în cursele de viteză pe circuit, cu Jeep-uri modificate. Bucurându-se de condiţii propice, Marin Dumitrescu devine, între 1949 şi 1958, strângătorul majorităţii titlurilor de campion absolut de viteză pe circuit şi coastă. A concurat şi în raliuri, alături de Petre Vezeanu. Ultimul titlu de campion l-a câştigat cu Dacia 1300, în anul 1976.
Rezultate :

1945-1975 Multiplu Campion National Absolut la Coasta si Circuit (‘’adunatorul tuturor titlurilor de campion absolut la coasta si circuit’’ Almanah Auto 1973) In total peste treizeci de titluri de Campion National Absolut si la grupe

Raliuri : 1967 Loc II General Raliul Transbalcanic 1969 Campion National Clasa IV, Vice Campion Absolut

Viteza in coasta : 1968 Campion National Absolut 1970 Campion National Clasa II 1972 Campion National Clasa III 1973 Campion National Clasa IV, Vice Campion National 1974 Campion National Clasa IV 1976 Campion National Clasa VI

Lucrari : In 1946 a construit doua automobile performante de competitie, utilizand mecanica BMW 328 la Uzina Vulcan. In 1973 a construit prima masina romaneasca PERFORMANTA de concurs acia 1300 Cluburi : CCA, Dinamo, Steaua, Fondator Unirea Tricolor, Fondator Club Politehnica Bucuresti. Antrenor: Unirea Tricolor, Politehnica Bucuresti

In anul 1978 a scris autobiografia -‘’Un Sfert De Veac La Volanul Bolizilor’’

[ZerO_CooL]

Daca tot a venit vorba despre "Un sfert de veac la volanul bolizilor"...

Ion Bolony si cursele de pe Feleac

Dintre multele amintiri frumoase legate de cursele Feleacului, doua mi s-au sapat mai adanc in memorie si, ca o stranie coincidenta, amandoua se leaga de imaginea uneia dintre figurile luminoase ale sportului nostru automobilistic - Ion Bolony.
Totdeauna cursa de viteza in coasta de pe Feleac a constituit etapa in campionat. In trecut, insa, nu aveau dreptul sa ia startul la Feleac decat acei concurenti care erau invitati de organizatori, iar invitatia se facea in functie de performantele obtinute de sportivi in anul precedent. Masinile admise la start erau impartite in doua clase, dupa criteriul capacitatii cilindrice, astfel: pana la 2000 cmc - clasa I; peste 2000 cmc - clasa a II-a.
Era vara anului 1951 si capetele de afis, respectiv cei ce concurau cu sanse aproximativ egale de a castiga, erau: Ion Bolony, Valentin Tantareanu, Alexandru Uta, Stefan Bodnarenco si cu mine la clasa masinilor pana la 2000 cmc, iar la clasa superioara, "varfurile" erau Jean Calcianu, Vasile Abrudan si Alexandru Toth.
Ca de obicei, in joia dinaintea cursei, am inceput antrenamentele. Inca de la incalzire observ ca BMW-ul meu se cam "rasfata". Demarajele sunt bune, dar foarte scurte. Cand incerc sa turez, motorul plafoneaza la 4000 t/min. Demontez carburatoarele, le curat din nou, cu toate ca erau ca niste ustensile farmaceutice, demontez distribuitorul-ruptor, controlez contactele platinate - totul pare in perfecta ordine, dar motorul continua sa plafoneze.
Dupa antrenament ma urc in masina si ies in oras, pe un tronson al soselei Cluj-Apahida, foarte propice incercarilor prin profilul sau drept si prin faptul ca intensitatea traficului era foarte redusa.
Nimic nu poate fi mai demoralizant pentru un concurent din aceasta ramura a sporturilor mecanice decat momentul in care, dupa efectuarea a nenumarate incercari, nu reuseste sa detecteze cauza unei dereglari a motorului. Si degringolada creste cu atat mai mult cu cat data sau ora startului se apropie vertiginos, iar toate sursele generatoare de nereguli au fost cercetate.
Pe acelasi segement de sosea venise sa-si faca ultimele retusuri si reglari la BMW-ul sau si Bolony, cu care, nu-mi mai amintesc din ce cauza, ajunsesem la o altercatie in urma cu un an, astfel ca acum faceam amandoi pe suparatii. Cum stateam demobilizat pe marginea soselei, nemaistiind ce sa fac motorului, Boloy se apropie de mine si ma intreaba:
- Daca nu ma insala urechea, si urechea mea nu ma prea insala, motorul tau nu prea se-nvarte, Marine, asa-i ?
- Asa-i, nea Ioane, dar naiba stie ce are, ca nu-i dau de cap !
- Ma lasi si pe mine sa incerc, poate am eu mai mult noroc ?
- Ia-o, nea Ioane, dar nu mai am nici o speranta.
Scoate volanul, ca sa poata intra in scaunul-scoica in care abia intram eu, monteaza la loc volanul si incepe sa faca cateva curse in susul si in josul soselei, apoi opreste masina langa BMW-ul sau, scoate din motorul acestuia ceva, il monteaza la motorul masinii mele, porneste si, ca in basme, dintr-o data, se aude muzica rotunda a turatiei normala cu care eram obisnuit. Bolony imi readuce BMW-ul si-mi spune:
- Du-te in oras, Marine, si procura-ti un nou rotor de delco, altfel, in cursa de duminica, renunta la start.
Un astfel de gest pare insignifiant sau firesc intre adevaratii sportivi, insa e bine sa nu se uite ca in acel an premiul oferit castigatorului era de mare valoare si, ca la un examen de admitere, pentru fiecare concurent este o adevarata binefacere caderea fara lupta a unui adversar, deoarece cresc implicit sansele lui de castig sau, eventual, pentru o clasare mai buna. Cu atat mai elegant era, deci, gestul lui Bolony, cu cat el stia ca daca voi concura eu, sansele sale se diminueaza considerabil, deoarece in confruntarile noastre directe, din curse, el nu avusese niciodata castig de cauza. Si lucrurile s-au petrecut chiar asa si in cursa de coasta de pe Feleac din vara anului 1951, iar I. Bolony a fost primul adversar care a venit sa ma felicite dupa victorie.

[ZerO_CooL]

Un an mai tarziu am convenit ca la cursa de pe Feleac sa concuram amandoi pe masina lui. Am lucrat impreuna la prepararea masinii, punand amandoi pe motor ce aveam mai bun de pe BMW-urile fiecaruia.
In dimineata concursului am inceput incalzirea masinilor si, poate din cauza unei supraturari a motorului, s-a ars garnitura de chiulasa, defectiune care aparea foarte frecvent si foarte usor la motoarele BMW.
Cum acest incident mecanic s-a produs doar cu cinci minute inaintea inceperii cursei si cum operatia de inlocuire a garniturii de chiulasa era foarte dificila, mai ales la acel tip de motor, ne-am vazut pusi in imposibilitate de a mai concura.
- Marine, zice Bolony, eu nu am prea mari sperante sa castig, insa pentru tine e mai rau, caci aici se decide castigatorul intregului campionat si tu ai cel putin sansele ce le dau calculele hartiei. Du-te si roaga-l pe Uţă sa-ti imprumute masina lui, sa faci si tu macar o urcare. Nu cred ca te-ar refuza, cu atat mai mult cu cat pe motorul masinii lui este montata chiulasa BMW-ului tau.
Pentru ca eu am refuzat sa-l rog pe Uţă sa-mi imprumute masina lui, macar pentru o mansa, Bolony s-a dus in locul meu si i-a expus situatia noastram sugerandu-i lui Uţă ideea de a concura amandoi pe masina acestuia. Raspunsul a fost, categoric, negativ, asa ca eu m-am resemnat.
- Startul a inceput sa se dea la ora 9. Acum este 9 si 10 minute. Ultima masina are dreptul sa se prezinte la sfoara de start la ora 12. Avem la dispozitie doua ore si ceva. Hai la treaba !
- Ce vrei sa faci, nea Ioane ?
- Ce altceva decat sa ne reparam masina noastra ?
- Fii serios, nea Ioane, ca nu avem timp. Chiulasa este fierbinte, lichidul din instalatie are 90 de grade, galeriile de esapament de ard degetele, prezoanele sunt dilatate; trebuie sa asteptam sa se raceasca totul si abia apoi urmeaza dificilele operatii pe care, zau, nu mai avem cand sa le facem. Hai mai bine sa...
- Credeam ca e ceva de capul tau, dar vad ca stai prost cu stapanirea de sine. Nu-i nimic, ma apuc si singur de lucru. Eu sunt mecanic auto, nu sunt pensionara plangareata.
Vazandu-l ca nu glumeste si ca si-a scos trusele de scule si incepe sa demonteze carburatoarele, m-am apucat si eu de lucru alaturi de el. Eram recunoscuti amandoi ca mecanici "iuti", totusi nimeni nu credea ca vom mai putea termina intreaga operatiune in timp util. Ca sa fiu cinstit, nici eu nu credeam, mai ales ca mainile ma ardeau ingrozitor din cauza temperaturii ridicate a chiulasei si a celorlalte accesorii. Bolony singur era convins de reusita sau poate ca mima aceasta siguranta, pentru a ma face si pe mine increzator in tentativa noastra.
Si, imposibilul s-a realizat. Cand masinile organizatorilor se pregateau sa porneasca pe traseu sa demonteze telefoanele si instalatia de cronometraj electric, deoarece nu mai erau decat zece minute pana la incheierea oficiala a timpului de start, noi am tras masina la sfoara. Pentru ca masina era a lui Bolony si pentru ca acest tur de forta de refacere a automobilului era in proportie de 60 % opera lui, i-am zis:
- Urca repede la volan si succes mult, nea Ioane !
Bolony se intoarce catre mine si pe tonul omului care nu are prea multe vorbe de risipit, imi arata locul de pilotaj in masina:
- Hai ma, nu fa pe prostul cu mine. Ia volanul in mana si da-i drumul, ca nu mai ai mult timp la dispozitie. Stii bine ca eu nu pot sa-l bat nici pe Uţă, care pana in acest moment este castigatorul cursei si campionul national din anul asta si nici chiar pe Tantareanu, care ocupa locul II.
- Nu, nea Ioane, eu in nici un caz nu am dreptul sa iau startul in locul dumitale. Daca nu concurezi dumneata, scoate masina din start.
- Asculta, ma, daca nu te urci in masina si nu pleci imediat in cursa, ma enervezi si ma aduci in situatia sa-ti dau si doua palme. Iar daca nu-l invingi pe Uţă sa stii ca-ti administrez o bataie in toata regula. Si acum, gata. Sa nu cumva sa menajezi motorul, pe motiv ca-i masina mea. Sa nu o "lasi" sub 5000 t/min, pentru ca altfel s-a dus dracului titlul de campion.
Am fost ajutat sa ma asez in automobil (deoarece locul de pilotaj era foarte stramt) si cand mai erau doar trei minute pana la scurgerea timpului regulamentar de start, eram gata de cursa.
Langa carlinga masinii auzeam, de deasupra mea, glasul lui Bolony:
- Tremuri ca o femeie fricoasa. Bea din sticla asta o gura de apa si linisteste-te.
Apa are, intr-adevar, un efect relaxant si in acest timp aud telefoanele de pe traseu care anunta: "Soseaua libera, puteti da startul".
Din marea de oameni care ma inconjura, nu vad pe nimeni cunoscut, pentru ca, de fapt, nici nu privesc cu adevarat. Aud distinct cateva glasuri: "E mult prea nervos ca sa mai poata face o cursa buna si sa-l bata pe Uţă. Mare minune daca n-o sa se rastoarne pe vreun viraj". "Eu nici nu i-as mai da voie sa ia startul. Este si obosit si intr-o tensiune nervoasa ce a atins paroxismul."
Respir adanc si ritmic ca sa-mi potolesc tremurul si strang puternic maxilarele pentru a nu se observa ca tremur.
Pornesc bine din start, turez ascendent, dar viguros, trec cu bine pe serpuirile de la "Cimitir", simt ca mi-am iesit total din tracul startului si, pentru a nu ma simti singur, incep obisnuitul meu monolog cu masina, asa cum cred ca fac si jocheii cu minunatii lor cai, dupa trecerea cu bine a obstacolelor de mare dificultate. Dupa iesirea din "virajul mortii", virajele de dreapta le iau larg pe coarda cu acostament mult, apoi, dupa virajul de stanga, motorul incepe sa scada in turatie. Apas in continuare pe pedala de gaze pentru ca aici inclinatia pistei este mai accentuata si fac o scurta debreiere. Ambreiez rapid si masina, dupa o scurta cadere, tasneste puternic. Viraj de dreapta si... sosire.
La scurt timp dupa oprire sunt asaltat de un numeros public care ma felicita zgomotos. Nu aud mare lucru din ce se spune, insa inteleg, in final, ca am realizat un timp nesperat: 3' 40'' 0, record cu care reusesc sa castig titlul de campion al anului la cursele de viteza in coasta.
Imaginea calda a fizionomiei multumite a lui Bolony care ma astepta jos la stand, precum si entuziasmul tandru al publicului clujean, care m-a iubit intotdeauna mai mult decat cel din Capitala, constituie cele mai vii amintiri din viata mea de concurent in decorul Feleacului.
(Un sfert de veac la volanul bolizilor - Marin Dumitrescu)

[valib]

dispun de un cd privit de la dl. Lamboiu, privind oltciturile de raliu (+ dacii).
Partea de dacii, am reusit sa o urc pe topicul asta: https://forum.4tuning.ro/134-dacia-tu...ml#post2565640

partea de Oltcit, inca sunt in cautarea unui host bun, pentru ca sunt poze multe, si e destul de complicat sa le urc pe 4tuning.

O sa revin cu partea de Oltcit....

[valentin.nemtanu]

Originally Posted by ZerO_CooL

Atmosfera pe care am vazut-o la Braila, cred ca n-am s-o mai gasesc nicaieri altundeva. Pacat ca evenimente ca Raliul Prieteniei sau Raliul Dunarii nu se mediatizeaza cum ar merita.

"La 26 octombrie 1908 s-a desfasurat pe distanta Bucuresti-Pitesti-Bucuresti "Concursul de regularitate si constatarea consumatiunei". Castigatorul primei editii a fost Leon Leonida ce a concurat pe un automobil Pipe de 18 CP, consumul inregistrat fiind de 25 l / 100 km. Evenimentul a fost reeditat de R.C.R. in anul 2000. Proba de raliu de regularitate si verificarea consumului s-a desfasurat pe ruta Bucuresti-Pitesti, traseul urmat fiind identic cu cel original (pe drumul vechi). Startul si sosirea s-au desfasurat in Benzinariile OMV, sponsor al evenimentului. Premiile au fost acordate pe clase de capacitate cilindrica automobilelor ce nu au inregistrat penalizari in proba de raliu de regularitate si au inregistrat cel mai mic consum de combustibil. RETROMOBIL CLUB ROMANIA si-a propus reeditarea periodica a celebrului raliu de la inceputul secolului trecut."
(Retromobil Club Romania)

Va multumesc pentru comentariu. Poate comentati si ceva detalii.
Pot adauga, si exprim o parere competenta, ca raliurile pentru amatori, pentru pasionatii care nu aveau teren adecvat in jurul Brailei, si nici masini preparate de inalta performanta, constructori de automobile in oras, asadar raliurile de masa au fost aici la ele " acasa ".
Pasiunea unor impatimiti si dorinta arzatoare de a organiza raliuri inedite,
de a se depasi la fiecare editie, a facut ca prin mobilizarea unor resurse nebanuite, sa se transmita in cateva generatii, acest elan, si astfel de cca 40 de ani sa se desfasoare raliuri cu logistica si organizarea de nivel cel putin national.
Am desfasurat probe in orasele din traseu, in premiera absoluta, ca de pilda Harsova, Insuratei( Braila) , Slobozia, Silistra ( Bulgaria).
Totdeauna materialele de concurs au fost elaborate de inalta tinuta si acest lucru l-au afirmat si romanii , dar mai ales bulgarii , in confruntarile din toamna fiecarui an.

Doar presa locala, revista Autoturism si 4tunning ne au facut cunoscuti.
Le multumim pe aceasta cale pentru sprijinul acordat.

[THUNDER77]

Ai alergat valentin ? Eu asa am parerea cel putin