Masini legendare Ep. 8 - Lamborghini Miura
Multa lume o numeste prima Super-Masina din toate timpurile. La fel de multa lume o considera inca cea mai frumoasa masina care a iesit pe portile fabricii Lamborghini. Este vorba de Miura, un Supercar din anii '60 care a facut istorie si care ramane si astazi una dintre cele mai ravnite masini de colectie.
Lamborghini Miura este o masina sport cu 2 locuri ce a fost produsa intre anii 1966 si 1972. Este printre primele masini cu 2 locuri si motor central, un fel de trend-setter in lumea masinilor sport de performanta. Chiar daca masini precum Ferrari 250 LM sau Ford GT40 aveau si ele motoare centrale, acestea erau omologate numai pentru curse, in timp ce Miura a fost prima masina cu un astfel de aranjament legala pentru strada.
Miura a fost creata de catre inginerii de la Lamborghini in timpul lor liber, spre frustrarea si nemultumirea fondatorului
Ferruccio Lamborghini, care la acel moment vedea viitorul companiei in masini de familie puternice, nu in masini super-sport. Ferruccio nu simtea deloc competitia cu Ferrari, asa ca nu vroia sa ocupe acest segment de piata. Insa, atunci cand a fost prezentat sasiul pe roti, la Salonul Auto de la Torino, in 1965, ca apoi un an mai tarziu sa fie lansata masina oficial la Geneva, atat patronul companiei cat si audienta au fost extrem de incantati. Designul revolutionar al creatorului Marcelo Gandini a impresionat atat presa cat si publicul venit la salonul de la Geneva. Masina se anunta un succes! Asa a luat nastere Miura, care a urmat sa fie fabricata pana in 1972, cand a debutat fabricarea modelului Countach.
Dezvoltarea modelului Miura
In 1965, cei trei ingineri de top de la Lamborghini, Gian Paolo Dallara, Paolo Stanzani si Bob Wallace, si-au pus mintea si timpul la treaba si au inceput lucrul la o masina prototip, nume de cod P400. Inginerii vedeau perspectiva unei masini de strada cu pedigree de curse, o masina care putea castiga pe traseu dar putea fi condusa pe strada de amatori. Cei 3 ingineri au lucrat la design pe timpul noptii, sperand sa-i schimbe parerea lui Lamborghini, cum ca un astfel de model ar fi prea scump si ca ar distrage compania de la targetul sau.
Cand a fost prezentat sefului, modelul P400 a primit acordul, acesta fiind convins ca masina urma sa fie un instrument de marketing, nimic mai mult. Masina prototip urma sa aiba un motor central transversal de la un model anterior, un motor V12. Cu ceva adaptari deloc usoare, acestuia i-a fost adaugata transmisia si puse ambele pe sasiul prezentat in 1965. Sasiul anunta o masina incredibila, astfel incat, atunci cand a fost aratat publicului, fara caroserie, au inceput sa vina comenzile pentru Miura, o masina care nici nu exista. Bertone a fost insarcinat cu designul masinii, design care s-a terminat numai cu o zi inainte de salonul de la Geneva din 1966. Curios, niciunul din cei 3 ingineri nu s-a shinchisit sa vada daca motorul urias V12 intra in spatiul care i-a fost adjudecat de designeri, asa ca in timpul expozitiei, prototipul P400 a avut spatiul motor plin cu balast si capota inchisa, fara motor, asa cum au facut 3 ani mai inainte si cu modelul 350 GTV.
Directorul de vanzari de la acea vreme, Sgarzi, a fost nevoit sa abureasca presa care dorea sa vada motorul bestiei Lamborghini. Cu toate astea, masina a fost vedeta salonului, facandu-l pe Marcello Gandini o vedeta de drept. Reactiile pozitive din cadrul evenimentului au insemnat un singur lucru - P400 intra in productie! a zis Ferruccio... Numele de Miura a venit de la un taur de lupta, asa cum se intampla si acum. Si toate astea, pentru ca "boss"-ul Lamborghini era nascut in zodia... Taur.
P400
Primele modele de Miura aveau numele de cod pastrat de la prototip, adica P400, de la Posteriore 4 litri. Acestea aveau un motor de 3.9 litri V12, luat de la 400GT, montat transversal. Motorul producea 350 de cp, masina avea 1200 de kg si atingea 278 km/h. Aproximativ 275 de exemplare P400 au fost create intre 1966 si 1969. Pretul la acea vreme era de 20.000 de dolari, cam 114.000 in banii de astazi. Nu-i mult, pentru o masina cu performante de competitie.
Motorul si cutia faceau corp comun, un lucru ciudat, si aveau ungere comuna. Asa a fost pana la modelul 96 SV, care folosea un diferential blocant, ce necesita o ungere speciala.
Primele 125 de exemplare au fost fabricate folosind tabla de otel de 0.9 mm, ceea ce le facea mai usoare decat modelele ulterioare. Toate masinile aveau tractiune spate, sasiu de otel si portiere cu elemente din aluminiu.
P400S
Miura P400S, cunoscuta ca si Miura S, a fost lansata in cadrul salonului auto de la Torino din 1968, in acelasi loc in care, 3 ani mai devreme, era prezentat sasiul modelului. Era putin modificat fata de P400, avand geamuri electrice, elemente cromate la exterior, consola noua la interior cu butoane schimbate, un spatiu suplimentar de bagaje, dar si ceva modificari la motor. Galeria de admisie era una noua, axe cu came schimbate si evacuarea modificata. Asadar, noul model S avea acum cu 20 de cp mai mult. Alte schimbari erau la capitolul confort, precum torpedou cu cheie, bricheta si stergatoare automate, si ridicarea capotelor cu un singur maner. Chiar daca vorbim de anii '60, o optiune era si aerul conditionat, pentru care doritorul mai platea in plus 800 de dolari. Numai 338 de exemplare de Miura S au fost fabricate intre 1968 si 1971.
P400SV
Ultimul model de Miura si cel mai cunoscut este Miura SV, adica SuperVeloce. Acesta avea si mai multe modificari la motor, inclusiv la carburatoare, care acum faceau masina sa aiba 385 de cp. Modelul SV se observa fata de celelalte modele prin lipsa pleoapelor la faruri, aripi mai mari in spate pentru a a permite accesul jantelor late de 9 inci cu anvelope Pirelli Cinturato, si alte stopuri schimbare. In total, numai 150 de modele Miura SV au fost fabricate.
P400 Jota
In 1970, soferul de teste de la Lamborghini, Bob Wallace a folosit masina cu numarul 5084 pentru a face un test, creand o masina omologata FIA pentru cursele Appendix J. Masina unicat a fost numita Miura Jota si a fost vanduta unui colectionar privat dupa ce a suferit mai multe teste. In 1971, masina a suferit un accident pe o pista inca nedeschisa din Brescia si a ars complet.
P400 SV/J
Dupa ce au auzit de modelul Jota, clientii au vrut si ei o masina mai speciala. Insa Lamborghini nu-si putea permite crearea unui Jota in numar mare, asa ca producatorul a oferit un SV upgradat. Acest model cunoscut sub numele de SV/J avea mai multe modificari la motor, suspensie, exterior si interior.
Din cele 5 exemplare de SV/J produse, doua aveau numarul de sasiu 5090 si 5100 si au fost produse de la 0, iar 3 masini, numerele 4934, 4860 si 4990 au fost modificate din modelul SV. Se pare ca toate aceste masini inca exista in diferite colectii private. Sasiul cu numarul 5100 este insa singurul SV/J cu ungere de tip "dry sump" precum modelul original Jota 5084.
Una dintre aceste masini, numarul 4934 a fost fabricata pentru Sahul din Iran, Mohammad Reza Pahlavi. Dupa ce a parasit tara in urma revolutiei, guvernul a pus stapanire pe masina lui. Acest SV/J a fost vandut in Dubai, in 1995 si ulterior vandut in 1997 actorului Nicolas Cage pentru suma de 490.000 de dolari. Cage a vandut masina in 2002.
Un al 6-lea SV/J a fost produs in uzina Lamborghini intre 1983 si 1987, dupa ce modelul a incetat din productie, dintr-un sasiu de Miura S. Acesta a fost produs pentru Jean Claude Mimran, unul dintre fratii Mimran, detinatorii brandului Lamborghini.
Re: Masini Legendare - Care au facut istorie
