Din câte au scos la iveală zvonerii şi comentacii de pe urma documentelor şi pozelor care au supravieţuit, istoria maşinii a fost cam aşa:
1925 - acontată de o doamnă Anna Dodge Dillman (văduva lui Horace Dodge, fondatorul mărcii Dodge, recăsătorită cu Hugh Dillman) din Detroit şi livrată la Hooper & Co pentru a primi o caroserie Cabriolet. Nu a mai fost ridicată de cumpărătoare.
Sfârşitul anilor '20 - incert. Se pare că ar fi fost cumpărată de Maharajahul din Nanpara şi ar fi trecut pe la un număr neprecizat de proprietari.
1932 - prima dată văzută în Belgia, cu caroseria originală Cabriolet.
1934 - iese cu actuala caroserie din Atelierele Jonckheere. (Mai multe poze din timpul construcţiei au supravieţuit războiului.)
1936 - participă în august la Cannes Concours d’Elegance şi câştigă Premiul de Onoare (ceea ce era de aşteptat
)
1938 - fotografiată de reporteri pe 2 iulie, în posesia lui Maxwell M. Bilofsky, bogat fabricant de becuri, expusă de Automobil Clubul din Boston.
1940-1941 - reapare în Bar Harbor, Maine, în posesia unui alt proprietar şi condusă de şoferul personal al acestuia.
Sfârşitul anilor '40 - apare în 2 fotografii într-un peisaj tropical. Bursa zvonurilor pretinde că ar fi fost în posesia Regelui detronat Edward al VIII-lea.
A fost văzută după 1950 în stare de epavă la un dezmembrator de maşini din New Jersey, de unde a fost cumpărată şi restaurată pentru prima dată.
1954 - reapare vopsită alb, e expusă la Worlds Motor Sports Show în New York şi câştigă (deloc surprinzător...) premiul I.
A fost vândută în acestă perioadă pentru 8500 USD, mai mult ca un Rolls Silver Dawn nou.
1957-1958 - apar anunţuri în ziare prin care e oferită spre expunere ca o curiozitate, în posesia lui Max şi Cecile Obie, Paramus, New Jersey. În anunţ se pomeneşte din nou de faptul că ar fi aparţinut Regelui detronat Edward al VIII-lea, cunoscut ca Duce de Windsor, fără a se oferi nicio dovadă.
În această perioadă e revopsită auriu.
Max şi Cecile Obie au ţinut-o până la începutul anilor 1970, expunând-o în tot acest timp pe la evenimente, sub pretextul că a fost maşina Ducelui de Windsor.
Sfârşitul anilor '70 - Max Obie o vinde lui Bob Bahre din Maine, cu tot cu trailerul care o transporta la expoziţii.
A doua restaurare, îşi recapătă culoarea albă.
Sfârşitul anilor '80 - e vândută unei colecţii din Japonia.
2001 - Petersen Automotive Museum o cumpără din Japonia şi o restaurează din nou după 2003, revopsind-o negru.