 Stage 5
Join Date: Apr 2007
Posts: 3,724
|
Re: Aventuri in Germania
Haag, Baden-Baden, torpile
Vara lui 2008.
Impreuna cu Dorin si cu Vlad ne pornim eroic la cumparat Opel Astra din Germania.
Opelul trebuia sa-l aduc eu, Vlad sa se intoarca cu mine, iar Dorin cu Peugeotul 407 cu care ne-am dus incolo. Asadar, aceeasi poveste: bagaje, motorina, scandal, cafea, la drum! Aveam 7.000 de euro pe care trebuia sa-i cheltuim pe un minunat Opel Astra, in 4 usi, Euro 4, indiferent de unde, dar sa fie in regula.
Intr-o parcare pe autostrada in Ungaria ne oprim o vreme, mancam cate un sandwich, fumam o tigara, mai radem, mai glumim, pana incepem sa dezvoltam o reteta proprie pur si simplu fascinanta, si anume: Se ia o doza de Burn, in care se toarna 2 plicuri de ness, se bea ca apa, apoi o tigara repede sa nu se agite spiritele. Rezultatul? Mai ramanea putin si o luam la fuga catre Germania, pur si simplu duhnea energia in noi! Cocktailul asta a fost atat de puternic incat eu am inceput sa descriu cu lux de amanunte audientei fantastic de plictisite cum se executa pornirea din rampa corect, cu tot cu gesticulatiile de rigoare si cu injuraturile la adresa audientei.
In Austria ne minunam iar ca viteii la sediul OMV (Borealis) incat aproape ne suim pe un parapet de pe marginea autostrazii, dupa manevra violenta de a trage masina dinspre traiectoria ei, speriem de moarte un batran intr-un Smart, ne injuram unul pe altul cu multa sete, apoi brusc se face liniste.
Linistea asta tine pana in Nurnberg, unde ne apuca iar scandalul, pe motiv ca ceva pute in masina. Ne oprim, ne dam jos din masina si incepem cercetarile regulamentare, pana gasim cauza: murise o soseta sub scaunul soferului.
In Nurnberg ne plimbam prin parcuri, absolut nimic interesant, desi erau mii de masini. Ne miram tare cand, dintr-un Opel Corsa in 2 usi, cu numere de Suceava, coboara 5 malaci… naiba stie cat au facut aia din SV in Nurnberg…
Luam masa in Nurnberg si ne pornim mai departe spre Haag, unde trebuia sa ne intalnim cu un asociat de-al nostru. Ajungem in localitatea respectiva, o combinatie intre oras si sat, nici prea prea, nici foarte foarte, dar dragut si civilizat.
Ne oprim in parcare la Penny Markt si-l asteptam pe domnu’. Apare asta intr-un final cu noua lui achizitie, un E-Klasse combi absolut superb, cu 1600 de km la bord. Ne tot minunam la masina, pana ii observam si cainele. Tipul avea un caine relativ frumos, nu foarte destept, dar foarte zgomotos si agitat. Na, sa nu lungesc vorba, ne urcam in masina, ii expunem dilema mea cu Astra (nicicum nu gaseam), isi suge asta o masea, se gandeste, ma mai intreaba una-alta, iar se gandeste si da verdictul: slabe sanse. Exact ce ma gandeam si eu. In timpul asta cainele latra de-ti cadeau urechile, ii trebuia sa se plimbe, conform stapanului. Ah, am uitat sa mentionez numele cainelui: Enzo Ferrari.
Dupa 2 tigari si un rand de bancuri, neamtul ne intreaba daca vrem o tura cu Benzul, suntem de acord, eu cel putin eram foarte curios cum se comporta un Mercedes nou de 55.000 de Euro. Trece cainele in fata (doar acolo ii placea), noi 3 in spate si pornim. Cainele, si de-al dracu, nu se oprea nici batut din latrat… scotea capul pe geam, speria trecatori, latra si afara si inauntru de ne improsca pe toti cu saliva. In 3 minute face cainele ce face si vomeaza omului pe tot bordul. Pune asta o mama de frana de da cainele cu capul de bord, noi claie peste gramada in spate, trage omul pe dreapta si mai sa se apuce de plans. Bordul era pus si simplu acoperit cu o substanta verde-galbena-rosie-mov iesita din Enzo Ferrari, care, remarcand ca nu se mai plimba, statea fericit pe scaun si ne privea cu admiratie.
Se pune omul pe curatat bordul cu servetele, hartie igienica si ce mai gasim prin masina. Problema e ca substanta respectiva i-a intrat si in gurile de la climatizare, iar la intoarcerea din tura a pornit omul dezaburirea la parbriz si ne-a lovit un miros de schimbam toti culori la fata, dar am rezistat eroic si totul s-a terminat cu bine. Despre masina nu stiu ce sa zic, ca n-am avut vreme s-o “simt”. Din cate am inteles, mirosul a fost groaznic vreo 3 saptamani in masina, apoi omul a dat vreo 600 de euro pe o curatare profesionala.
Ne despartim de neamt, ajungem intr-un final in Baden-Baden, cu un mic ocol prin Sinzheim sa ne zgaim la BMW-uri. In Sinzheim stiam noi un parc auto exclusiv cu BMW-uri. Eu personal nu-s mare amator, dar imi plac Alpina mult, asa ca ne-am dus toti 3 sa ne clatim ochii. Am facut 2 ture pe acolo si ne-am intors in Baden-Baden.
Baden-Baden are sosea de centura, dar nu e ocolitoare, practic centura e un tunel lung care trece pe sub oras. Asa ca am intrat acolo, parcul la care trebuia sa mergem era in cealalta parte a orasului. Proasta idee, am nimerit exact peste o gasca de descreierati cu Corvette, Veyron, F 360 Modena, Pagani, Wiesmann, in fine, vreo 15 masini. Sunt masini frumoase sa te uiti la ele, nu neg, dar 15 bestii de-astea intr-un tunel, in jurul tau… sonic nu prea e bine. Mai pe scurt: mi-am rugat moartea.
Cu chiu, cu vai si cu ratacirile de rigoare, ajungem la destinatie (Autohaus Staib pt cine e interesat). Ne chioram pe acolo la o alta gasca mare de BMW-uri, gasim si Astra si toate bune si frumoase. Dorin se duce sa povesteasca ceva cu directorul parcului (o alta cunostinta veche, cu care am colaborat de foarte multe ori pe parcurs), iar eu cu Vlad ne sprijinim de Astra si ne aprindem cate o tigara.
In vremea asta, isi face aparitia fiica directorului, o domnisoruca la vreo 19 ani, micuta si draguta si zambitoare si bla bla bla, intr-un Range Rover sport nu-stiu-cum Edition, frumos al naibii. Ne chioram noi ce ne chioram, vine fata ne saluta, schimbam niste vorbe de curtoazie, ma rog, pe cat ne permiteau maxilarele care ajunsesera la nivelul solului. Terminam conversatia, domnisoara se scuza si intra in cladire, noi sporovaim una-alta, pana iese tipa din nou, printr-o usa de garaj laterala, intr-o minunatie de Lamborghini Diablo SV! Daca pana atunci fusesem impresionati, acum ne dadusera lacrimile, tipa asta reprezenta idealul feminin pentru toti. Ne minunam la masina ca spartii, fata observa si opreste in dreptul nostru, ne spune ca a luat-o asta ca e mai “sportlich” iar in Range nu-i place ca i se lipesc picioarele de pielea de pe scaune.
Greu de tot, ne revenim din coma provocata de aceasta mirifica aparitie, termina si seful treaba cu directorul, luam Astra si ne pornim spre casa.
Mai facem o escala in Nurnberg, sa vizitam o alta cunostinta cu parc auto. Omul a uitat sa ne anunte ca si-a mutat parcul la alta adresa, si noi mai sa ne luam la bataie cu un sarb, care singura lui vina era ca inchiriase spatiul ocupat inainte de omul nostru. Iese o cearta foarte colorata cand intra in discutie si angajatii omului, fiecare urlam pe limba lui, pana la urma ne-am calmat, s-a oferit tipul sa ne vanda un ATV la jumate de pret, dar si asa era umflat rau de tot, am refuzat si am pornit mai departe.
La intrare in Austria ne hotaram de comun acord (adica Dorin zice si noi, prostimea, acceptam) sa ne oprim la Parndorf. Parndorf asta e o localitate, teoretic, dar e compusa doar din 2 malluri imense, in aer liber, unul dintre ele fiind asemanator la aspect cu un orasel din vestul salbatic. Foarte frumos, foarte civilizat.
Ajungem in Parndorf pe la 4 dimineata, ne hotaram sa dormim toti in Peugeot, pentru ca nu ne era tare somn si toti aveam chef de povesti. Radem cu pofta pana pe la vreo 5 la aventurile soferilor de TIR din Cluj, o sa povestesc asta mai pe larg cand o sa fie timpul. Incercam sa adormim, aproape reusim, pana se descalta Vlad si se aburesc geamurile instant, cu mirosul insuportabil adiacent. Omul afiseaza un zambet tamp si declara ca “ba io cred ca am ceva ciuperci la picioare, ca nu exista sa miroasa asa nici in iad!”. Ma rog, adormim, ne trezim pe la 8 jumate, programul tututor magazinelor din Parndorf incepea de la 9. Ne plimbam prin mall sa ochim magazinele care vroiam sa le vizitam, iar eu observ ca in fata magazinului Adidas erau stransi vreo 40 de oameni, absolut toti romani. Oamenii, pesemne, erau obisnuiti cu cozile de odinioara, asa ca, aparent, nu reprezenta o problema pentru ei situatia hilara in care se aflau, si privirile mirate ale paznicilor.
In fine, se deschid magazinele, ne plimbam prin majoritatea, ne cumparam adidasi, sosete, ochelari, tot felul de briz-brizuri, parca eram o gasca de virgine de 14 ani iesite la shopping pe banii de dializa ai bunicii. Ne plictisim de umblat aiurea, mai ales ca nu gaseam Gap. Auzisem eu de undeva ca la Gap sunt haine misto, asa ca am insistat pana am dat de el. Doar prostii, un fel de Kenvelo ceva mai elevat, dar plin de c*caturi. Ne mutam mai departe spre urmatoarea nevoie fiziologica, asa ca 5 min mai tarziu suntem toti aliniati intr-o toaleta din mall, fiecare cu treaba lui, cand, brusc, din senin, incepe o melodie foarte tampita. Eu ma sperii groaznic, abia reusesc sa nu ma p*s pe mine, dar il stropesc pe pantaloni pe Vlad, care ma placheaza ca la rugby si aproape imi sparg nasul de gresie. Il lovesc si eu, ne scuipam o tura, ne injuram bine, ne promitem represalii ingrozitoare, apoi ne impacam, primesc 10 euro despagubiri si mergem sa mancam.
Mie personal imi place foarte mult mancarea de la Nordsee, un restaurant doar cu mancaruri pe baza de peste. Asadar, ii invit si pe colegi sa mergem la Nordsee. Apetitul mi se duce de tot cand se uita Vlad in farfuria mea si imi catalogheaza mancarea drept “praf cu tenta de voma”. Drept urmare, ii stranut si eu peste mancare, Dorin ne face retardati si-l anunta pe Vlad ca “ba, daca n-ai fi fiu-meu, te-as lasa in pi*da ma-tii aici, sa vii pe jos acasa!”. Mancam ca 2 scolari cu nota scazuta la purtare, eu abia imi stapanesc rasul la gandul ca Vlad uitase ca i-am stranutat ciorba.
|
Re: Aventuri in Germania