Povestea asta e cea mai recenta, mai exact s-a intamplat in urma cu vreo 3 saptamani.
Impreuna cu domnu’ M… ne pornim sa cumparam masini.
Initial gasisem o Alfa 156 2.0 Selespeed (asta-i cu cutie automata) si o lesinatura de Suzuki Swift care a trecut deja prin doua razboaie. Alfa era la Sulzbach (cam 60 de km distanta de Nurnberg) iar Suzuki la Wurzburg (ceva mai putin, vreo 50 parca).
Asadar, ne suim pe autocar, fiecare din orasul lui (eu Cluj City, domnu’ in Bucuresti) si ne regrupam la Sebes (Alba), unde ne si cunoastem cu aceasta ocazie.
Drumul a fost relativ plictisitor, din cand in cand totusi presarat si condimentat de o domnisoara (sa zicem) care urla de mama focului la telefon, anuntandu-si fiecare din cei 20 de interlocutori ca ea e in drum spre Germania. Ba, mai mult, unuia i-a zis ca
Bă dă-mi pace! Mai avem de trecut prin Ungaria si AUSTRALIA si ajung in Germania!!!
Ajungem la Nurnberg cu vreo 2 ore inainte de ora anuntata de firma de transport, asa ca, fiind 7 dimineata, ne hotaram sa omoram timpul cumva.
Singura varianta la care ne-am putut gandi a fost sa mergem sa privim masini pe acolo.
Asadar, ne infiintam pe Layerstrasse, dar niste preturi absolut nesimtite peste tot. Ca un mic exemplu: Golf 3 cu 4.200 de euro.
Tot plimbandu-ne noi pe acolo, totusi remarcam o chestie: era ciudat de pustie zona. Nimeni pe strada, cate-o masina la 15 minute, etc. Si nu eram chiar intr-o zona fara aglomeratie, strada respectiva fiind iesirea catre Furth. Mergand pe strada, ne decidem macar sa cumparam niste numere, daca tot avem timp de pierdut, asa ca intram la prima firma de genul asta, unde suntem lamuriti in privinta lipsei de aglomeratie: e sarbatoare.
Fiind sarbatoare, automat toate parcurile erau inchise. Chestia asta intr-o mare parte ne descurajeaza, avand in vedere ca tocmai ne procopsisem cu inca 24 de ore de omorat, si chiar nu prea era nimic de facut.
Ma gandesc ca, totusi, poate turcii deschid, adica in mod logic asa si trebuia, fiind sarbatoare crestina (inaltarea crucii, pare-mi-se), asa ca ne pornim mai departe spre Fuggerstrasse, unde stiam eu ca sunt multi turci cu parcuri auto.
Ajungem la fata locului, enorm de multe masini, de la Maybach la Corsa, doar bani sa fie. Ochim cateva, ne mai plimbam o tura, apoi mergem sa mancam o ciorba si ne intoarcem iar, sa ne mai plimbam sa vedem masini.
Exact pe Fuggerstrasse este un hotel mic, numit Moldova, apartinand unor… ati ghicit: moldoveni. Asa ca hotaram sa ne cazam acolo peste noapte, urmand sa ne decidem si sa cumparam masini a doua zi.
Luam o camera, apoi coboram la receptie sa bem o cafea si sa ne uitam pe net, iar in timpul asta dau si o tura pe la baie. Cand intru, vad un afis informativ pe un perete:
Ma minunez o vreme, citindu-l cu interes, apoi ies si ne uitam vreo ora pe net la masini, dar nu gasim nimic relevant pentru noi.
Totusi, ca un condiment pus pe plimbare, ne-a prins o ploaie serioasa…
Intre timp ne adunam o adevarata gasca de romani si ne intindem la povesti in fata hotelului, la cafea, tigari si cola.
Printre ei, un baiat din Brasov, ce tocmai isi luase un Mondeo, dar ramasese fara bani de benzina, si astepta un transfer din tara. Avea de gand sa doarma in masina, dar dupa lungi consultari cu M, am decis sa-l luam cu noi in camera… aveam 3 paturi si nu avea rost sa irosim unul. Plus ca omul parea de treaba.
Se face noapte, ajungem si noi in camera, stam putin la povesti si-apoi fiecare somnic…
In 15 minute, eram aproape sa adorm, unde nu incepe brasoveanul meu sa sforaie… parca taia copaci cu drujba! M-am trezit si eu si M, mie mi-a sarit somnul complet, asa ca m-am tot plimbat pe coridoare pe-acolo ca paznicu’.
Dimineata brasoveanul s-a trezit fresh, noi varza.
O luam din nou la plimbare prin parcuri, gasim tot felul de masini, una dintre ele ne-a atras atentia in mod special:
Radem o tura, trecem mai departe, gasim o Toyota Celica frumoasa de tot si la pret foarte bun, dar hotaram ca bolovanii sa mergem sa ne mai uitam. 20 de minute mai tarziu, cand ne-am intors, 100% decisi s-o luam, era rezervata.
Nu ne dam batuti, cautam, ne uitam la fiecare masina in parte (si erau multe de tot, trust me), si pana la urma ne intelegem la un Ford Escort decapotabil, foarte frumos, abia adus in parc.
Jumatate din treaba era rezolvata, hai ca nu-i rau!
Ne mai plimbam pe acolo, dar absolut nimic relevant pentru bugetul nostru. Multe masini bune, scumpe, proaste, ieftine, dar nimic sa ne coafeze.
Intre timp se tireaza si brasoveanul nostru, asa ca noi hotaram sa mergem la Wurzburg dupa Suzuki ala.
Ajungem la Wurzburg, evident Suzuki-ul era o coptura, ambele planetare varza, caroseria atinsa in multe locuri, e drept, masina costa 150-200 de euro, dar tot nu era pentru noi.
Parcul respectiv era mic, vreo 25 de masini in total, dar din toate ne-a sarit in ochi un Seat Toledo albastru, foarte fain la exterior, foarte bine dotat (abs, geamuri si oglinzi electrice, jante, aer conditionat, faruri de ceata, etc), asa ca ne tocmim si la ala si-l luam.
Treaba cu cumparatul masinilor a fost rezolvata, deci hai sa ne pornim acasa!
Pe drum inapoi, eu avand experienta, M deloc, hotaram:
Eu : eu merg in fata, tu vii dupa mine, daca e ceva imi dai flashuri
M : bine
Pornim spre casa. Mare lucru nu s-a intamplat pe drum, asta pana am ajuns la Oed, unde ne-am oprit sa fumez o tigara, si i-am zis omului ca ne mai oprim la Parndorf sa alimentam. Toate bune si frumoase, omul pare ca a si inteles, pana cu vreo 10 km inainte de Parndorf, cand brusc dispare din spatele meu.
No futui, ma gandesc… eu niciun ban, telefonul descarcat, el nu avea navigatie, nici cum sa dea de mine. Ce dracu fac? Ma opresc la Parndorf la Jet, fumez o tigara, nimic. Ma hotarasc, iau toate parcarile la rand.
In prima parcare dau de un TIR de la Edy, cu numere de HD, asa ca ma hotarasc sa ma duc sa-i cer omului ajutorul (era in jur de 3 dimineata).
Bat discret in geam, si-n urmatoarele 8 secunde alergam de se inecau dusmanii de praf in urma mea. Omul iesise c-o ditamai bata de baseball la mine, un moment nu s-a gandit sa ma intrebe ce vreau. Dupa ce ma alearga ca pe o scolarita prin toata parcarea aia, intr-un final reusesc sa ingaim:
- Stai, fratele meu, ca vreau sa te rog ceva!
- Nimic, muie!!!
- Stai maaaa, m-am pierdut de tovarasu meu!
- Aaa, sunteti mai multi???
- Omule, da-i pace! Ma duc, drum bun!!
Am sarit urgent in masina si-am plecat.
Deja eram plin de nervi, si-mi faceam tot felul de planuri, am dezvoltat cateva rezolvari asupra problemei.
Luand in considerare ca am fost atat de bolovan incat sa nu iau nici macar 10 euro la mine, meritam pedeapsa, deci:
1. Ma opresc in prima benzinarie, astept niste romani, si-l rog pe unul dintre ei sa ma duca acasa, cand ajungem sa-mi dea 300 de euro si-i las masina.
2. O sun pe prietena-mea, sa-mi puna la Western Union 100 de euro, pana maine dorm in masina si-am rezolvat.
3. Vand masina direct in benzinarie cuiva, si ma duc acasa cu ce prind.
4. Il gasesc pe M, il omor, il clonez si-i omor toate clonele, si ma duc acasa cu ambele masini deodata.
Ramanand concentrat pe gandurile mele pacifiste, ma hotarasc sa intru la Nickelsdorf sa ma opresc, si sa astept acolo niste romani. Cum intru in benzinarie, zaresc o masina cu numere cu banda galbena, deja imi aparuse un zambet pe fata. Gata, ma gandesc, am cum sa ajung acasa. Cand ma apropiu, cine-mi zambeste ca un GUNOI ce e? Va las sa ghiciti…
Explicatia lui: Frate m-am luat dupa unul, ca l-am confundat cu tine
Nici pana in ziua de azi nu o cred, dar fie.
Restul drumului s-a consumat relativ fara incidente, vreau sa mai adaug ca jegosul ala de ne-a vandut Fordul mi-a lasat, premeditat cred, un CD cu Shaggy in masina. De atunci il urasc pe Shaggy!
Ah, astea sunt masinile:
Re: Aventuri in Germania
)))ba ce talent ai la povestit de mi se blocheaza space-u 
