O sa avem onoarea sa mai cunoastem o fata foarte pasionata si foarte ambitioasa din lumea masinilor pe care am cunoscut-o prin intermediul membrilor Midnight Racers care va posta aici povestea ei in scurt timp.
Numele ei este Anghel Amalia din Pitesti si este proprietara acestui Golf:
am vazut-o intr-o DUMINICA:X la EUROMALL:X:X
se pare ca avem aceeasi culoare pe masinute
Frumosss focc,habar nu aveam ca exista domnisoare atat de pasionate:X:X
Buna din nou...cum spune.am fost foarte fericita cand am vazut ca ati realizat "ceva" pt noi fetele...Pe noi nimeni nu ne crede pentru ca barbatii nu ne vad egale cu ei
ma bucur ca am onoarea de a scrie aici, povestea este lunga si incepe de pe la 16 ani, cand am fost la prima intalnire de masini, primul Romexpo la Bucuresti
Am ajuns acasa plangand ca vreau si eu sa ma fac mare, sa am permis si asa la 17 ani jumatate m-am apucat de scoala de soferi, la 18 si un pic permisul, cald la mine in mana, eram foarte mandra d el
La inceput am condus o masina a familiei, un Cielo, de care eram mandra cu toate ca nu avea nimic facut, dar eu eram la volan si asta era cel mai important. Apoi a luat si fratele meu carnetul si a inceput bataia pe masina. Eu am renuntat, avand pe vremea aceea un iubit care m-a cam invatat tot ce inseamna un volan, o masina, un motor.... In primul an de facultate mi-am dat seama ca am timp de un job si a doua pasiune era cosmetica...am inceput sa lucrez..intr.un salon, iar dupa 6 luni cand mi-am dat seama ca am inceput sa fac banutii...sa imi fac cliente...am facut un credit si mi-am luat la insistentele parintiilor un opel corsa 1,2 16v dragut
Dupa un timp se intampla inevitabilul: acel iubit de la 16 ani dispare, raman singura, dezorientata, dar cu Corsuţa si asa au inceput turele prin oras, prieteni noi, nu mai aveam nimic decat serviciul de dimineata pana seara si masinuta
Intr-o seara, stand cu un prieten care avea deja o masina care fugea (era cam spaima orasului pentru un golf2 ) imi dau seama ca eu vreau altceva, vreau sa imi fac o masina a mea, numai a mea. Au inceput cautarile si prin turele mele lungi vad o masina pe marginea drumului. Opresc langa ea, stau minute in sir, cred ca v-ati dat seama, era un Golf4 deja tunat dar lovit, ca deh, nu oricine poate sa mearga cu un ou mai ales pe strazile noatre..
Si asa trece o seara...doua..trei...si ma hotarasc: dau Corusţa: primul targ-vanduta. Acum incepe teoria parintilor: cum sa cumperi o masina lovita?...uhuu si multe... dar eu aveam banii in mana ..si amicul langa mine.
Luni dimineaţa suna-l pe proprietar, am facut actele si am dus-o direct la reparat: dupa 2 saptamani iese pe srada cu o bara stoc, alta culoare decat masina... off cat am mai plans.. dar in cateva zile era bijuteria mea cu totul. Stau cuminte, o inmatriculez, apoi incepe stransul banutiilor (la revedere cluburi hainuţe,nimic, doar benzina). Incep sa visez spoilerele, gasesc un om care sa lucreze in fibra (voiam ceva special) si asa au venit multe: spoilere, praguri, suspensie eibach regrabila, faruri, reparatiile in fata, nu stiu, multe...
Am intrat in Midnight Racers, in care acum nu mai sunt dar a ramas in sufletul meu forever ..mai ales ca prin ei am cunoscut-o pe Pink ..
Si vine prima expozitie la Romexpo 10-12 aprilie: multe masini, senzatiii maxime eu, cu portocala mea acolo si duminica seara nu stiu cum s-a intamplat am auzit de la Grazian Best 10 Cars In The Show.....si la un moment dat se aude si spre surprinderea tuturor avem o fata : Golf4 MR Nr.91! Aoleu, am plans de fericire, a fost munca mea, stresul meu...
Apoi nu stiu, am simtit ca nu mai sunt incurajata de oamenii la care ma asteptam si am vrut sa renunt, dar a venit expozitia de la Pitesti, unde am participat, au trecut doua zile, foarte greu, eram dezamagita de tot ce era in jurul meu.. Duminica seara scot masina si in drum spre casa mi s-a pus pata sa renunt, am zis: sunt femeie singura, n-am loc printre atatia barbati, stau in banca mea pana imi fac un iubit, (lucru pe care nu l-am reusit de cand m-am apucat de masina) si apoi mai apar, ca sa aiba cine sa ma sustina, slabiciunea mea.
Apoi s-a format un club in Pitesti, un club cu putini membri dar care erau prieteni, nu se vorbeau pe la spate.... Ma duc la o sedinta de-a lor, plec de acolo cu capul in jos si in gand: Doamne dar ce oameni în STREET 4 CARS, mai ales ca nu-s masini scumpe, poate multe nu au nimic dar sunt de vis... Incep cateva iesiri, incercand sa imi schimb mediul, prietenii, ei ma fac sa imi dau seama ca masina mea nu este perfecta..mai am multe de facut..dar este speciala. Merita mult si asa am raman langa ei ceva timp,nu mai zic: gratare, plecari in Gaesti, Bucuresti, INFERNO Motorsport ..prieteni noi, off, o viata linistita...si uite in cateva zile plecam la Cluj:X. Abia astept sa fim noi toti, nu suntem decat 5 masini ...dar bune cu oamenii de milioane..cel mai important...
Off sunt asa multe de spus, nu stiu, sper sa nu fiu inteleasa gresit.. Singurul repros care l-am avut a fost ca ma consum prea mult pentru portocala mea ca asa s-au dus nervii, stari naspa, cand patesc ceva cu ea inebunesc efectiv ) si nu este bine, d'aia incerc sa ma controlez, cu toate ca este foarte greu, mai ales ca in noul meu loc de prieteni exista un om care m-a cam suportat, le-a cam trait langa mine, momentele bune si rele, este un baiat de nota zece si a fost omul care mi.a spus pe fata ce este bine si ce este rau si ma ajutat mult..foarte mult (Emy)...
Dar hai sa termin ca o sa va plictisiti rau... dar nu stiu scriu si nu stiu la ce sa renunt si ce sa spun..este si tarziu, aproape 2 noaptea, maine la 9 la serviciu, dar nu ma lua somnu daca nu spuneam ceva,si vom continua, eu si portocala:X
Fetele, nu va cunosc dar sper sa am ocazia, doar pe Pink am avut ocazia sa o vad la Craiova..si in cateva zile la Cluj.:X. va pup si totul va continua....
incerc sa pun si cateva poze
Deci exista ceva mai portocaliu decat CALI a mea
Oricum frumos focc GOLF nu doar masinuta
Iar pentru fetele care s-au prezentat, in afara de clasicele felicitari pentru curaj, :b unch:
Asteptam noutati ...
Sincer nu ma asteptam sa existe si la noi fete atat de implicate in ceea ce inseamna tuning, mai mult ma asteptam sa fie ceva de genul (cum a spus si Skillzu) asl pls.
[QUOTE=CED;2760872]ma bucur ca ai savurat povestile masinilor noastre - o sa ai cu siguranta ocazia sa le vezi la showuri si daca iti plac asa de mult sa ai ocazia sa fi in expozitie cu masina ta alaturi de noi
Hehe, la mine e mai complicata povestea, pentru ca momentan nu am masina, dar sper ca in primavara, cel tarziu in vara, sa pot sa aduc ceea ce-mi doresc...
Pe la show-uri prin Bucuresti sunt mereu prezent, asa ca sper sa ne vedem aici
si pana ce mai reusim sa convingem domnisoarele sa vina sa povesteasca,as vrea sa cititi articolul unei domnisoare,care nu este prezenta pe 4t,dar cred ca se intelege de ce isi merita locul si aici.
De ce imi iubesc masina?
Care e cea mai scumpa cafea ? Aia pe care o cumperi dintr-un OMV situat la vreo 60 de km de bravul oras in care locuiesti. Toata lumea care afla despre gusturile mele face doua gesturi mute, dar extrem de graitoare: freaca degetul mare de aratator si de vecinul lui - semn ca se duc banii; dupa aia ridica dreapta la tampla si flutura din mana, in ritmul gandurilor nepieptanate regulamentar, care imi colcaie in cap.
Dar, la naiba cu astea. Stiu foarte bine ce si cum. Mie asta imi place. Sa ma urc in masina si sa plec. Pun muzica potrivita, la nivelul sonor potrivit si plec. De asta imi iubesc masina. Pentru ca nu comenteaza. Nu obiecteaza. N-o intereseaza unde mergem. Si de ce. Ma asculta calina si isi vede de treaba ei.
Cred ca am mai spus asta, dar centura de siguranta e singura care ma tine strans in brate in mod constant. Volanul e singurul pe care pot sa-l ating cu doua degete, cu palma sau cu ambele maini, sprijinite uneori de el, pentru a ma incalzi la cele doua duze de aer situate de o parte si de alta a lui. Schimbatorul de viteze e singura reprezentare aproximativ falica pe care pot sa o ating si sa o manevrez oricat de des. Sau de rar. Intra in viteza precis, intr-un ritm pe care il cunosc foarte bine, deja. Cand nu intra, e ca si atunci cand ai face dragoste cu jumatate de minte pierduta, undeva, nici macar cu gandul la altcineva, ci doar asa, suspendat.
Ii cunosc sunetele - am urechea formata si foarte fina. Recunosc toate tonalitatile - ca si atunci cand stai cu capul sprijinit pe pieptul cuiva si auzi inima, sangele, respiratia, plus o gramada mare de alte chestiuni, pe care nu le pot defini exact, pentru ca n-am participat la nici o disectie, dar le recunosc a fi organe interne vitale. Asa si masina mea. Stiu motorul, stiu cum caraie cand nu-s atenta si nu intra in viteza, stiu cum suna cauciucurile de iarna sau cele de vara pe asfalt, aud pompa de benzina cum se trezeste, cand rasucesc cheia in contact, fara a porni motorul. Restul - toate celelalte sunete le iau ca fiind viata ei interioara, pe care ma stradui sa o fac cat mai placuta.
Imi cunoaste toate sunetele. Iar asta e chiar mai important decat cele pe care le percep eu. Stie cum cant. Pentru ca asta fac - cant. Dau muzica suficient de tare ca sa nu ma aud, pentru ca sunt constienta de cum suna vocea mea si n-am chef sa ma autocenzurez. Stie cum plang - asa cum s-a intamplat daunazi, cand am iesit din casa like a bat out of hell, la 11 noaptea, pentru ca patul si casa ma strangeau groaznic. Si-am urcat in masina si-am condus urland ca un caine turbat, ca un canceros in metastaza, urland groaznic, prelung si modulat, de mi se rupea inima auzindu-ma. Dar am dat afara, chiar daca mi-a luat vreo 100 de km exorcizarea asta.
O iubesc pentru ca ma imbraca. Am crema de maini, servetele umede pentru mine, pentru ea - doua tipuri, unul pentru parbriz, unul pentru alte suprafete; am o rola de pungi de plastic, care sunt punga mea de gunoi. Am suc, tigari, bricheta, ir de buze. Am rucsacul de sport, din care pot sa extrag, la nevoie, o flanela. Am radio, cd player, modulator fm si muzica la greu. E spatiul meu personal ambulant. Inchid usile, pornesc muzica si tot ce razbate din existenta mea e sunetul basilor care face sa vibreze portierele si retrovizoarea. Ma inchid inauntru si traiesc cu sentimentul cald ca nimic nu ma poate atinge. Nici chiar privirile care pot, totusi, sa razbata prin sticla curata a parbrizului si a geamurilor.
O iubesc pentru ca se straduie. Nu e ea vreo fasneata, cu doar 60 de cai si cu o masa usor prea mare pentru puterea asta, dar e inimoasa si da tot ce poate din ea. O simt cum se incoarda si cum vibreaza atunci cand ii arat cu degetul lunga linie dreapta din fata si atunci face efortul sa se supuna piciorului meu infipt in acceleratie si ajunge la 130 km/h cu plamanii expandati la capacitatea lor toracica maxima. O simt cum toarce multumita si ascultatoare atunci cand, dimineata foarte devreme, o valsez pe curbele care urca spre Marisel, printre lacurile de acumulare, ca sa mergem doar noi doua sa prindem rasaritul intre muntii acoperiti de prima zapada. Sambata dimineata, cand toti muritorii de rand dorm, noi ne bem cafeaua si ne fumam tigarile la vreo 40 de km de oras.
Masina e alcoolul meu. Urc la volan si mi se rupe filmul. Uit de tot. Sau, nu uit. Dar totul trece in planul doi. Pe banda intai. Acolo unde se circula cu viteza mai mica. Mai molcom. Eu calc acceleratia si-mi pun ambitia sa depasesc masini cu care, clar, nu e cazul sa ma joc. Dar imi calculez manevra in asa fel incat sa nici nu-si dea seama cel din fata mea ce intentie am si sa nu aiba timp sa-mi arate ca nu ma tine. Asadar, nu-mi da ceata nici un BMW. Daca depasesc in localitate, evident. Imi supun mintea drumului si toate celelalte nebunii se calmeaza, stau la rand, se aseaza comod langa mine si se relaxeaza, uitandu-se pe geam. Ti-am zis, e alcoolul meu. Zilele in care nu circul suficient sunt zile de delirium tremens.
La sfarsitul zilei de lucru, dupa ce am terminat de livrat toate chestiile si pe toata lumea unde are de ajuns, e placerea mea suprema sa intru intr-o benzinarie, sa-mi iau o cafea sau un suc si sa bag o tigara in mers. Cu geamul din stanga deschis - chiar si pe ger, cu ventilatorul pornit pe maxim, cu caldura orientata ca sa sufle fumul afara, cu muzica rasunandu-mi in cap si cu sticla de suc intre picioare, schimb vitezele molcom si ma tin regulamentar dupa cei mai lenesi din trafic pentru simplul fapt ca nu ma grabesc nicaieri. Sunt momentele in care imi vine sa plec cat mai departe, just cruising, ca sa dansez dupa ceea ce mi se canta, ca sa gandesc in slow motion si ca sa-mi trag sufletul.
Toata dragostea asta a noastra se consuma falnic doar intre patru ochi. Pentru ca cele mai bune momente in masina sunt cele in care sunt singura. Chiar si atunci cand conduc numai ca sa incerc sa ma las in urma, in orasul din care ies cu viteza maxima pe care mi-o permit. Mai ales atunci. Desi in calatoriile astea initiatice mintea mi se limpezeste asa cum nu stie s-o faca altfel, desi atunci as putea sa-mi intorc sufletul pe dos, ca o manusa, pentru a fi cercetat in amanunt, fara loc de indoiala. Desi imi doresc foarte tare sa fie cineva in dreapta mea, care sa nu spuna sa dau muzica mai incet - ca ce dracu', esti surda, e pe nivelul 14 din 20, las-o naibii - cineva care sa ingane aceleasi cuvinte si aceleasi acorduri ca si mine si Fleetwood Mac, Phil Collins sau Gabi Lunca. Inca n-am gasit pe nimeni care s-o faca.
Masina mea n-are dotari. Doar aer conditionat. Ce-mi doresc foarte tare este un cablu miraculos, cu mufele potrivite, prin care sa-mi conectez mintea la difuzoare, ca sa se auda in dreapta mea tot ceea ce n-ar mai trebui sa pun in cuvinte.
Stie careva cum pot rezolva?
Autor: Dana Bodarnea - pentru timesquad.ro
(multumiri Piry!!!)[/QUOTE]
wow....nici cel mai pasionat barbat de masini din lumea asta nu ar fi putut descrie mai bine tot ce simte Dana in episodul de mai sus.....
Cred ca fata asta a vorbit pe limba multora dintre noi.... Eu, cel putin, m-am regasit in multe dintre randurile scrise de ea... Are talentul de a transpune in cuvinte sentimente si trairi ca astea. Tot respectul!
Nici nu am cum sa zic ca nu stiu, pentru ca sunt hotarata de mult.... singura problema e ca vreau mai multe.
Dar prima si cea mai realizabila este un BMW e30 (popularul "urs"), intr-o stare cat mai buna, pe care sa aduc modificarile necesare, atat pentru placerea mea personala, cat si pentru a participa la competitii. Si cand zic "competitii" nu ma refer numai la 400m, ci in special la concursurile de drift. Am inceput sa invat sa tin masina pe lat, dar ursul e una dintre cele mai greu de controlat masini (din categoria BMW). Asadar, am mult de exersat, iar pt asta am nevoie de masina mea... nu-mi permit sa imprumut masina altora de cate ori am chef.
Apoi e vorba de o pasiune mai veche pentru Ford Mustang - o masina pe care probabil nu o sa mi-o permit niciodata, din toate punctele de vedere...
Si nu in ultimul rand, vroiam un CRX, pentru puterea pe care o dezvolta pentru capacitatea ei(se stie ca la curse, "spaima" grupei B sunt CRXurile si R5urile), dar si pentru forma, dimensiuni si altele.
Bravo!...Fata + BMW e30 va esi ceva super si sa sti ca nui greu de controlat sunt posesor de e30 si nu lasi schimba pe nimica mai ales ca masina poate multe foarte multe . spor la achizitionat "ursuletzu de plus "..... succes
sunt in virgula flotanta, in sensul ca defilez intre cluj si baia mare de 6 luni; asta e cu bune si cu rele - printre cele mai grave consecinte e faptul ca, peste saptamana, conduc foarte putin si ma resimt groaznic de la atata munca de birou
am doar debuseuri de vineri si duminica - adica zilele in care fac cei 150 km dintre baia mare si cluj, si-atunci se petrece un alt fel de tuning intre mine si masina mea; daca stai sa cauti prin dictionare, "to tune in" sau "fine tuning" inseamna si "a intra pe frecventa" sau "acordare"; ei bine, cam asta se petrece in noptile in care vin inspre baia mare, catarata pe marcajul rutier, cu ochii pe jumatate la drum, pe jumatate pe ecranul de proiectie din mintea mea, ruland pe drumul de noapte ca intr-un film alb-negru; doar stopurile masinilor care franeaza enervant la curbe sunt pete de culoare, asa ca totul aduce a irealul si fantasticul Sin City (daca l-ai vazut)
din pacate, cei 300 km de weekend nu sunt de ajuns... dar, pentru moment, asta e situatia
poate suna patetic sau mai stiu eu cum, dar va multumesc tuturor celor care ati citit, ati inteles si ati apreciat
Re: Pasiune versus fiţe
Re: Pasiune versus fiţe
In primul an de facultate mi-am dat seama ca am timp de un job si a doua pasiune era cosmetica...am inceput sa lucrez..intr.un salon, iar dupa 6 luni cand mi-am dat seama ca am inceput sa fac banutii...sa imi fac cliente...am facut un credit si mi-am luat la insistentele parintiilor un opel corsa 1,2 16v dragut
dar a ramas in sufletul meu forever ..mai ales ca prin ei am cunoscut-o pe Pink 
..
......bafta pe vitor .......
Re: Pasiune versus fiţe
si nu lasi schimba pe nimica mai ales ca masina poate multe foarte multe . spor la achizitionat "ursuletzu de plus 
