Forum 4Tuning - Masina mea Old School - Opel Commodore A Coupe 1968

Forum 4Tuning (https://forum.4tuning.ro/)

- Masina mea Old School (https://forum.4tuning.ro/647-masina-mea-old-school.html)

- - Masina mea Old School - Opel Commodore A Coupe 1968 (https://forum.4tuning.ro/647-masina-mea-old-school/179268-masina-mea-old-school-opel-commodore-coupe-1968-a.html)

Masina mea Old School - Opel Commodore A Coupe 1968

Povestea...

Salutare colegi! Doresc in acest topic sa va povestesc despre prima mea dragoste in materie de masini, Opel Rekord C Coupe / Opel Commodore A Coupe.

Probabil unii ma cunosc de pe forum, dupa Fordul Capri 2300 GT din 1969 pe care l-am salvat de la casare si de care am vrut sa ma apuc, dar l-am dat apoi lui Ciprian din Craiova, care a avut grija de el, si aproape ca l-a terminat. Mi-a placut foarte mult si Capri-ul, dar l-am cedat, la insistentele lui Ciprian, in ideea de a-mi urma adevaratul vis, Opelul de care ma indragostisem din liceu.

Iata cum incepe povestea...

Totul a inceput in liceu... Doar ce ma mutasem in cartierul in care locuiesc si astazi. Eram clasa a IX-a, imi facusem prieteni din zona si ne plimbam prin cartier povestind tot felul de chestii... Ce mai, copilarie! Cand, in josul strazii mele, unde se inchidea un service auto al unui batranel, l-am vazut pe EL! El, Opel-ul Rekord C Coupe, care mi-a sucit mintile, si m-a facut sa il caut chiar si in ziua de azi. Tin minte si acum: 500$. Probabil proprietarul decedase (din ce am aflat ulterior), si masina era scoasa la vanzare pe nimic. Tin minte si acum ornamentele nichelate care imi luceau in ochi. Tin minte emblema... Era un 1900. Plafonul negru din vinilin completa aspectul de "masina cu muschi" data de croiala iscusita a caroseriei si de culoarea galbena.
M-am rugat nespus de ai mei, sa mi-l cumpere. M-am dat peste cap, m-am chinuit sa le arat ca pot strange bani, lucrand intr-un internet caffe (in voga in acea perioada), sau chiar pe plaja la sezlonguri. Nimic nu i-a induplecat, pentru ei era o vechitura, si atat. Eu eram prea mic, mai aveam ceva pana la varsta de 18 ani, nici permis de conducere nu detineam...
Si, totusi, s-a intamplat ceva. Acea masina m-a marcat si m-a facut sa iubesc nespus de mult masinutele vechi. Practic, daca as avea puterea financiara, sunt de parere ca as detine o colectie impresionanta de astfel de autoturisme, inclusiv un atelier pentru restaurat doar aceste bijuterii.
Acesta cred ca a fost acel "bang" ce a declansat in mintea mea dragostea pentru masinile vechi. Nu as avea timp sa enumar cate modele mi-ar placea sa detin, dar Rekordul C Coupe ramane pe departe prima dragoste.

Timpul a trecut, am ajuns in anul 2008, si am dat pe forumul 4tuning de prezentarea unui Rekord Sprint facut la Ploiesti, cu elemente moderne si cateva modificari. Mi-am adus aminte de vechea mea obsesie.
Am dat chiar si de filmuletul cu momentele restaurarii acestei masini, a carui melodie de fundal imi starnea emotii din ce in ce mai mari.

<object width="480" height="385"><param name="movie" value="https://www.youtube-nocookie.com/v/CUvcTPhhbyI&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="https://www.youtube-nocookie.com/v/CUvcTPhhbyI&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>

Astfel am luat legatura cu Laurentiu, cel care postase acest clip pe YouTube, cu care am inceput sa discut despre aceste masini. In anul 2008 aveam o lista intreaga cu proprietarii care inca mai detineau Coupe-uri, dar nici unul nu era accesibil, ca pret de achizitie. Astfel am aflat de Laurentiu, ca intr-un satuc de langa Ploiesti, mai exista un Coupe de care nu stie multa lume, dar care, din pacate nu era de vanzare. Mai mult de atat, nu era un Rekord obisnuit, ci un Commodore, varianta de top a modelelor Rekord. Am aflat doar ca este negru, are motorul original, cu 6 cilindri in linie, si ca se afla intr-o stare destul de avansata de degradare, dar ca proprietarul lui, Alin, doreste sa o restaureze. Laurentiu a reusit sa faca rost de numarul de telefon al lui Alin, pe care l-am sunat de indata, dar raspunsul lui a fost clar: masina nu era de vanzare.
Iata ca au mai trecut 2 ani, si ma aflam in decembrie 2009. Incercam sa imi refac agenda veche a telefonului mobil, cand am dat intamplator peste numarul lui Alin din Ploiesti. Am zis sa iau legatura cu el, sa il intreb ce a mai facut cu Opel-ul, si surpriza: mi-a spus ca il mai are, nu l-a mai miscat de atunci, si ca s-ar gandi sa il vanda. Exact in ziua de Revelion am primit de la el si pozele cu masina, si totodata pretul cu care al vrea sa il vanda, mai mult decat rezonabil pentru starea masinii. Am asteptat se pare inca 3 luni pana am reusit sa aduc masina in oras, cu destul de mult chin. Acum este in Constanta, si asta este tot ce conteaza. Am fost foarte surprins pe drum de cateva lucruri: caravana noastra a fost oprita de niste baieti din Bucuresti, pasionati si ei de astfel de lucruri (ei chiar detin un atelier de restaurari in Bucuresti), ne-am imprietenit pe loc, am facut schimb de numere de telefon, si comunicam si in prezent. In plus, foarte multa lume se uita la tancul pe care il aveam pe platforma, ne semnalizau, ne claxonau si ne faceau cu mana. Toate aceste lucruri m-au bucurat nespus de mult.
Am ajuns cu bine la Constanta, unde am adus masina la noua ei casa, si unde probabil va incepe lungul proces de restaurare de care are nevoie.