Curs legislatie-Tot ce trebuie stiut pentru a obtine permisul de conducere

[cangri]

Notiuni elementare in legislatia rutiera

Drumul – elemente, clasificare. În acest subcapitol vom defini noţiunea de drum public, precum şi elementele de bază din legislaţia rutieră referitoare la drumul public.

drum public - orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

localitate - cătunul, satul, comuna, oraşul şi municipiul ale căror intrări şi ieşiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale;

zonă pietonală – perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulaţiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate ca atare;

parte carosabilă – porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor. Un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţă de nivel;

acostament – fâşia laterală cuprinsă între limita părţii carosabile şi marginea platformei drumului;

bandă de circulaţie - subdiviziunea longitudinală a părţii carosabile, materializată prin marcaje rutiere sau alte mijloace, dacă are o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia într-un sens a unui şir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roţi;

bandă reversibilă – subdiviziunea longitudinală a părţii carosabile, situată lângă axul drumului, destinată circulaţiei autovehiculelor într-un sens sau altul, în funcţie de intensitatea traficului;

bandă de urgenţă - subdiviziunea longitudinală suplimentară, situată la extremitatea din partea dreaptă a autostrăzii, în sensul de circulaţie, destinată exclusiv staţionării autovehiculelor în cazuri justificate, precum şi circulaţiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă;

pistă pentru biciclete – una din subdiviziunile părţii carosabile sau o porţiune din trotuar ori acostament, materializată prin marcaje rutiere şi/sau semnalizată prin indicatoare, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi mopedelor;

trotuar – spaţiul din partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferenţă sau fără diferenţă de nivel, destinat circulaţiei pietonilor;

intersecţie – orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri, inclusiv spaţiile formate de acestea;

trecere la nivel – încrucişarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată sau linie de tramvai, care dispune de o platformă independentă;

declivitate - înclinarea unui drum pe o porţiune uniformă faţă de planul orizontal;

drum în debleu – drumul public a cărui parte carosabilă şi acostament se află la un nivel mai jos faţă de marginile lui;

drum în rambleu – drumul public a cărui parte carosabilă şi acostament se află la un nivel mai ridicat faţă de marginile lui;

drum cu profil mixt – drumul public la care una din margini este în debleu şi cealaltă în rambleu;

autostradă - drumul naţional de mare capacitate şi viteză, semnalizat special, rezervat exclusiv circulaţiei autovehiculelor, cu sau fără remorci, care nu serveşte proprietăţii riverane, prevăzut cu două căi unidirecţionale, separate printr-o zonă mediană sau, în mod excepţional, prin alte modalităţi, cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, având cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi bandă de urgenţă, intersecţii denivelate şi accese limitate, intrarea şi ieşirea fiind permise numai prin locuri special amenajate;

drum expres – drum destinat exclusiv circulaţiei autovehiculelor;

drum naţional european – semnalizat cu panouri de culoare verde;

drum naţional - reprezentat prin borne kilometrice de culoare roşie;

drum judeţean - reprezentat prin borne kilometrice de culoare albastră;

drum comunal - reprezentat prin borne kilometrice de culoare galbenă sau albă;

drum vicinal - este cel care deserveşte numai proprietăţi alăturate drumului;

drum de exploatare - reprezintă drumul închis circulaţiei publice, fiind marcat la intrare cu inscripţii de avertizare asupra interdicţiei accesului public pe acesta. Poate fi de mai multe tipuri: forestier, industrial, militar, agricol, minier, petrolier, etc.

[cangri]

Mijloace de semnalizare
Prin mijloace de semnalizare rutieră înţelegem toate semnalele şi elementele folosite pentru ca circulaţia să se desfăşoare în cele mai bune condiţii, fără evenimente neplăcute. Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar şi coerent, se realizează şi se instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi din timp de către cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.

Tipurile de mijloace de semnalizare rutieră şi ordinea de prioritate a respectării lor, este următoarea:

a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;
b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară;
c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;
d) semnalele luminoase sau sonore;
e) indicatoarele;
f) marcajele;
g) regulile de circulaţie.

Semnalele poliţistului rutier care dirijează circulaţia
Semnalele poliţistului rutier se aplică cu precădere faţă de celelalte semne sau reguli de circulaţie conform ordinii de respectare a mijloacelor de semnalizare.

Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia au următoarele semnificaţii:

- braţul ridicat vertical semnifică atenţie, oprire pentru toţi participanţii la trafic care se apropie, cu excepţia conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiţii de siguranţă. Dacă semnalul este dat într-o intersecţie, aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule care se află deja angajaţi în traversare;
- braţul sau braţele întinse orizontal semnifică oprire pentru toţi participanţii la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcţia sau direcţiile intersectate de braţul sau braţele întinse. După ce a dat acest semnal, poliţistul poate coborâ braţul sau braţele, poziţia sa însemnând, de asemenea, oprire pentru participanţii la trafic care vin din faţa ori din spatele lui;
- balansarea cu braţul, pe verticală, a unui dispozitiv cu lumină roşie ori a bastonului reflectorizant pe timp de noapte semnifică oprire pentru participanţii la trafic, spre care este îndreptat;
- balansarea braţului în plan vertical, cu palma mâinii orientată către sol sau cu un mijloc de semnalizare, care semnifică reducerea vitezei;
- rotirea vioaie a braţului semnifică mărirea vitezei şi grăbirea traversării drumului de către pietoni.

Foarte important de menţionat că oprirea conducătorilor de vehicule şi a pietonilor este obligatorie şi la semnalele date de:

a) poliţiştii de frontieră;
b) îndrumătorii de circulaţie ai Ministerului Apărării;
c) agenţii de cale ferată, la trecerile la nivel;
d) personalul autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice;
e) membrii patrulelor şcolare de circulaţie, la trecerile pentru pietoni din apropierea unităţilor de învăţământ;
f) nevăzători, prin ridicarea bastonului alb, atunci când aceştia traversează strada. Persoanele care dirijează circulaţia ori care adresează semnale de oprire participanţilor la trafic, trebuie să fie echipate şi plasate astfel încât să poată fi observate şi recunoscute cu uşurinţă de către participanţii la trafic.

Semnalele speciale de avertizare, luminoase şi/sau sonore
Reprezintă mijloacele de avertizare utilizate de către autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară atunci când conducătorii acestora se deplasează în acţiuni de intervenţie sau misiuni care au caracter de urgenţă.

Acestea pot fi folosite şi separat în funcţie de natura misiunii.Semnalele speciale luminoase de avertizare sunt:

- lumina roşie - poate fi folosită numai de către autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;
- pentru lumina albastră - autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de frontieră, serviciului de ambulanţă sau medicină legală, protecţiei civile, Ministerului Apărării care însoţesc coloane militare, unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, autovehiculele de serviciu ale procurorilor criminalişti din Ministerul Public, precum şi cele aparţinând Direcţiei Naţionale Anticorupţie, atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă;
- pentru lumina galbenă - autovehiculele cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite ori care însoţesc asemenea vehicule, cele care transportă anumite mărfuri sau substanţe periculoase, cele destinate întreţinerii, reparării ori verificării unor lucrări efectuate în partea carosabilă sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei străzilor, deszăpezirii sau tractării, transportului şi depanării autovehiculelor rămase în pană sau avariate, precum şi tractoarele care tractează utilajele agricole şi tehnologice agabaritice. Inspectoratul General al Poliţiei Române poate autoriza utilizarea dispozitivelor speciale luminoase de culoare galbenă pentru autovehiculele stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

Mijloacele speciale sonore de avertizare sunt echipamente ce se instalează numai pe autovehiculele aparţinând serviciilor de Pompieri, Ambulanţă, Poliţie, precum şi serviciilor Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului de Externe.

Semnalele speciale de avertizare luminoase pot fi folosite şi fără cele sonore, situaţie în care autovehiculul respectiv nu are regim de circulaţie prioritară.

Se interzice utilizarea semnalelor speciale sonore separat de cele luminoase.

Conducătorii vehiculelor cu regim de circulaţie cu excepţia celor de la trecerea la nivel cu calea ferată.

Când aceştia intră într-o intersecţie pe culoarea roşie a semaforului ori având indicatorul oprire sau cedează trecerea vor reduce viteza şi vor circula cu atenţie sporită pentru evitarea producerii unui accident de circulaţie, în caz contrar răspunzând conform legii.

Totodată aceste autovehicule, atunci când se deplasează în misiuni, nu se supun restricţiilor de circulaţie.

Foarte important de menţionat este modul în care trebuie să procedeze participanţii la traficul rutier în momentul întâlnirii în circulaţie, cu astfel de autovehicule:

- la apropierea autovehiculelor cu însemnele poliţiei şi ale pompierilor, aflate în misiune, care au în funcţiune semnalele luminoase de culoare roşie şi albastră şi, respectiv, roşie, concomitent cu cele sonore, conducătorii celorlalte vehicule sunt obligaţi să oprească de îndată în afara părţii carosabile sau, când nu este posibil, cât mai aproape de partea din dreapta a părţii carosabile şi să permită trecerea acestora;
- la apropierea de autovehicule cu regim de circulaţie prioritară, care au în funcţiune semnalele luminoase de culoare albastră, concomitent cu cele sonore, conducătorii celorlalte vehicule sunt obligaţi să reducă viteza, să elibereze banda pe care se deplasează autovehiculul prioritar ori să circule cât mai aproape de bordură sau acostament, iar la intersecţii, să le acorde prioritate de trecere;
- conducătorii de autovehicule care se apropie de o coloană cu regim de circulaţie prioritară pot depăşi coloana dacă li se semnalizează această manevră de către conducătorul coloanei. Se interzice altor conducători de autovehicule să se intercaleze sau să se ataşeze unei coloane cu regim de circulaţie prioritară. Autovehiculele care formează o coloană, însoţite de un autovehicul cu regim prioritar, vor avea obligatoriu în funcţiune luminile de întâlnire.

[cangri]

Semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei
Este reprezentată de totalitatea indicatoarelor şi mijloacelor de semnalizare cu caracter temporar amplasate în zonele de drum public pe care se execută lucrări sau modificări.

Semnalizarea sectoarelor de drum public pe care se execută lucrări este obligatorie, are semnificaţia interzicerii circulaţiei în zona afectată de lucrări şi scopul de a asigura desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a circulaţiei pe sectorul de drum rămas neafectat sau devierea acesteia pe variante ocolitoare, după caz.

Limitele sectoarelor afectate de lucrări trebuie semnalizate vizibil cu panouri, bariere, stâlpi de delimitare, conuri sau alte mijloace fluorescent-reflectorizante. Dacă aceste mijloace nu sunt reflectorizante, ele trebuie însoţite pe timp de noapte de lumini de culoare galbenă, iar când lucrarea afectează axul drumului, luminile pot fi de culoare albă sau galbenă.

Pentru organizarea circulaţiei pe sectoarele de drum public aflate în lucru se instalează indicatoare şi balize reflectorizante sau, după caz, amenajări rutiere tip limitatoare de viteză şi se aplică marcaje, corespunzător situaţiei create. Dacă este cazul, dirijarea circulaţiei se realizează prin semnale luminoase ori semnale ale lucrătorului de drumuri desemnat şi special instruit.

Persoanele care execută lucrări de orice natură pe partea carosabilă a drumului public sunt obligate să poarte echipament de protecţie-avertizare fluorescent şi reflectorizant, de culoare galbenă sau portocalie, pentru a fi observate cu uşurinţă de participanţii la trafic.

La terminarea lucrărilor executantul trebuie să asigure, concomitent cu repararea sectorului de drum public afectat şi refacerea semnalizării iniţiale sau modificarea ei, potrivit noilor condiţii de circulaţie.

Semnalele luminoase
Sunt reprezentate de luminile albe sau colorate, emise succesiv, continuu sau intermitent, de unul sau mai multe corpuri de iluminat.

După numărul corpurilor de iluminat, semafoarele sunt:

- cu un corp de iluminat, cu lumină intermitentă de avertizare;
- cu două corpuri de iluminat;
- cu trei corpuri de iluminat;
- cu patru sau mai multe corpuri de iluminat.

Semnificaţia semnalelor luminoase pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează. Pe drumurile cu două sau mai multe benzi pe sens, pentru direcţii diferite, delimitate prin marcaje longitudinale, semafoarele se pot instala deasupra uneia sau unora dintre benzi, caz în care semnificaţia semnalelor luminoase se limitează la banda sau benzile astfel semnalizate.

Semnalele luminoase (semafoarele) pot fi clasificate pe mai multe tipuri în funcţie de scopul amplasării lor pe respectivele sectoare de drum, astfel:

- pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor în intersecţii;- pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor pe benzi;
- pentru dirijarea circulaţiei pietonilor şi bicicliştilor;
- pentru dirijarea circulaţiei tramvaielor;- pentru dirijarea circulaţiei la trecerea la nivel cu o cale ferată.

Semafoarele pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor în intersecţii sunt alcătuite din trei culori: roşu, galben, verde.

Semnalul verde permite trecerea.

Când semaforul este însoţit de una sau mai multe lămpi care emit lumină intermitentă de culoare verde sub forma uneia sau unor săgeţi pe fond negru către dreapta, acestea permit trecerea numai în direcţia indicată, oricare ar fi în acel moment semnalul în funcţiune al semaforului.

Conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere participanţilor la trafic cu care se intersectează şi circulă conform semnificaţiei culorii semaforului care li se adresează.

Semnalul roşu interzice trecerea. La semnalul roşu vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului.

Semnalul galben intermitent obligă conducătorii să circule cu viteză redusă şi să respecte semnificaţia semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie aplicabile în acel loc.

Semnalul galben după verde anunţă apariţia semnalului roşu; totodată permite vehiculelor surprinse în intersecţie şi vehiculelor care nu mai pot opri în condiţii de siguranţă, să îşi continue deplasarea.

Atunci când semnalul roşu funcţionează concomitent cu cel galben, acesta anunţă apariţia semnalului verde.

Semnalele roşu, galben şi verde pot fi în formă de săgeţi de aceeaşi culoare, pe fond negru. În acest caz interdicţia sau permisiunea de trecere impusă de semnalul luminos este limitată la direcţia sau direcţiile indicate prin aceste săgeţi. Aceeaşi semnificaţie o au şi săgeţile aplicate pe panourile adiţionale ce însoţesc, la partea inferioară, semafoarele. Semnalul galben intermitent al unei lămpi instalate într-un loc periculos se instalează la ieşirea din intersecţie şi este constituit dintr-un corp de iluminat cu lumină galbenă intermitentă. Acesta poate avea în câmpul său imaginea unui pieton în mişcare, de culoare galbenă pe fond negru.

Semafoarele pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor pe benzi, reprezintă dispozitivele care emit semnale roşii şi verzi, instalate deasupra benzilor delimitate prin marcaje longitudinale, fiind destinate semnalizării benzilor cu circulaţie reversibilă.

Semnalul roşu, având forma a două bare înclinate şi încrucişate, interzice accesul vehiculelor pe banda deasupra căreia se găseşte, iar semnalul verde, de forma unei săgeţi cu vârful în jos, permite intrarea vehiculelor şi circulaţia pe acea bandă.

Semnalul luminos intermediar care anunţă schimbarea semnalului verde, în cazul benzilor cu circulaţie reversibilă, are forma unei sau unor săgeţi de culoare galbenă ori albă cu vârful orientat în diagonală către în jos, spre dreapta. Acest semnal anunţă că banda deasupra căreia se află este pe punctul de a fi închisă circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează şi că aceştia sunt obligaţi să se deplaseze pe banda sau benzile indicate de săgeţi.

Conducătorul vehiculului care intră într-o intersecţie la culoarea verde a semaforului este obligat să respecte şi semnificaţia indicatoarelor instalate în interiorul acesteia. Semafoarele pentru dirijarea circulaţiei pietonilor şi bicicliştilor sunt de culoare verde şi roşie. Acestea funcţionează corelat cu semnalele pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor. Semnalul verde poate avea în câmpul său imaginea unui pieton în mers, iar cel roşu, imaginea unui pieton oprit.

Semnalele luminoase pentru pietoni pot fi însoţite de semnale acustice pentru a asigura traversarea drumului de către nevăzători.
Semnalul verde permite trecerea.

Semnalul roşu interzice pietonilor să se angajeze pe partea carosabilă.

Semnalul luminos destinat numai dirijării circulaţiei bicicletelor are în câmpul său, imaginea unei biciclete de culoare roşie, respectiv verde pe fond negru.Aceeaşi destinaţie o are şi semnalul luminos al unui semafor însoţit de un panou adiţional pe care figurează o bicicletă.

Semafoarele pentru dirijarea circulaţiei tramvaielor au forma de casetă cu patru corpuri de iluminat de culoare albă şi trebuie însoţite de panouri cu semne adiţionale.În intersecţii dirijarea circulaţiei tramvaielor se poate realiza şi prin semafoare având semnale luminoase de culoare albă, corelate cu semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei celorlalte vehicule.

Autovehiculele cu regim de circulaţie prioritar, când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care impun urgenţa, pot circula prin intersecţii, chiar dacă semnalele luminoase ale semaforului interzic trecerea sau dacă indicatoarele existente obligă la acordarea priorităţii ori interzic accesul.

Semafoarele pentru dirijarea circulaţiei la trecerea la nivel cu o cale ferată sunt compuse din două lumini roşii care funcţionează intermitent alternativ. În cazul trecerii la nivel prevăzute cu bariere sau semibariere, acest semnal anunţă coborârea acestora. Semnalul luminos pentru anunţarea apropierii trenurilor trebuie să fie însoţit de un semnal sonor de avertizare.

În timpul cât semnalul cu lumini roşii este stins, trebuie să funcţioneze permanent un semnal cu lumină intermitentă de culoare albă, având cadenţă lentă, care semnifică permisiunea de a trece. Lămpile cu lumini roşii şi albe sunt montate pe acelaşi suport şi îndreptate în aceeaşi direcţie. Acestea se amplasează de fiecare parte a căii ferate, pe partea dreaptă în sensul de mers, iar când condiţiile de vizibilitate impun, şi pe partea stângă, pe un refugiu în mijlocul părţii carosabile ori deasupra acesteia.

La apropierea trenurilor semnalul luminos cu lumini roşii şi cel sonor trebuie să intre în funcţiune, în mod automat, concomitent cu stingerea semnalului de culoare albă şi să rămână în funcţiune până la trecerea acestora.

[cangri]

Indicatoarele
Indicatoarele instalate pe drumurile publice sunt:

a) de avertizare;
b) de reglementare, care pot fi:
1. de prioritate;
2. de interzicere sau restricţie;
3. de obligare;
c) de orientare şi informare, care pot fi:
1. de orientare;
2. de informare;
3. de informare turistică;
4. panouri adiţionale;
5. indicatoare kilometrice şi hectometrice;
d) mijloace de semnalizare a lucrărilor, care cuprind:
1. indicatoare rutiere temporare;
2. mijloace auxiliare de semnalizare
a lucrărilor.

Indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers. În cazul în care condiţiile locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra părţii carosabile sau de cealaltă parte a intersecţiei, în loc vizibil pentru toţi participanţii la trafic.

Indicatoarele pot fi însoţite de panouri cu semne adiţionale conţinând inscripţii sau simboluri care le precizează, completează ori limitează semnificaţia.Semnele adiţionale se pot aplica pe panouri ce includ indicatoare ori chiar pe indicatoare, dacă înţelegerea semnificaţiei acestora nu este afectată.

Semnificaţia unui indicator este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează.

Când indicatorul este instalat deasupra benzii sau benzilor, semnificaţia lui este valabilă numai pentru banda ori benzile astfel semnalizate.

Semnificaţia indicatorului de avertizare începe din locul unde este amplasat. în cazul indicatoarelor care avertizează sectoare periculoase, zona de acţiune a indicatoarelor este reglementată prin plăcuţe adiţionale.

Indicatoarele de avertizare se instalează înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum 50 m în localităţi, între 100 m şi 250 m în afara localităţilor, respectiv între 500 m şi 1.000 m pe autostrăzi şi drumuri expres. Când condiţiile din teren impun amplasarea la o distanţă mai mare, sub indicator se instalează un panou adiţional "Distanţa între indicator şi începutul locului periculos".

Pe autostrăzi şi drumuri expres, în toate cazurile, sub indicator este obligatoriu să se instaleze un panou adiţional "Distanţa între indicator şi începutul locului periculos". în situaţia în care lungimea sectorului periculos depăşeşte 1.000 m, sub indicator se montează panoul adiţional "Lungimea sectorului periculos la care se referă indicatorul".

Semnificaţia indicatoarelor de interzicere sau de restricţie începe din dreptul acestora. în lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunţe sfârşitul interdicţiei sau al restricţiei, semnificaţia acestor indicatoare încetează în intersecţia cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricţie sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunţă intrarea într-o localitate, semnificaţia lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului "Ieşire din localitate", cu excepţia locurilor unde alte indicatoare dispun altfel.

Marcajele
Marcajele servesc la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră pe care le completează, le întăresc sau le precizează semnificaţia.

Marcajele aplicate pe drumurile publice neiluminate trebuie să fie reflectorizante sau însoţite de dispozitive reflectorizante, atunci când se adresează conducătorilor vehiculelor aflate în mişcare.

Marcajele aplicate pe drumurile publice sunt:

a) longitudinale, care pot fi:
1. de separare a sensurilor de circulaţie;
2. de separare a benzilor pe acelaşi sens;
b) de delimitare a părţii carosabile;
c) transversale, care pot fi:
1. de oprire;
2. de cedare a trecerii;
3. de traversare pentru pietoni;
4. de traversare pentru biciclişti;
d) diverse, care pot fi:
1. de ghidare;
2. pentru spaţii interzise;
3. pentru interzicerea staţionării;
4. pentru staţii de autobuze, troleibuze, taximetre;
5. pentru locuri de parcare;
6. săgeţi sau inscripţii;
e) laterale aplicate pe:
1. lucrări de artă (poduri, pasaje denivelate, ziduri de sprijin);
2. parapete;
3. stâlpi şi copaci situaţi pe platforma drumului;
4. borduri.

Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice trecerea cu vehiculul peste el. Dacă o asemenea linie separă sensurile de circulaţie, se interzice trecerea pe partea opusă sensului de mers.

Marcajul format dintr-o linie continuă aplicată pe bordura trotuarului sau la marginea părţii carosabile interzice staţionarea vehiculelor pe acea parte a drumului. Când o asemenea linie însoţeşte un indicator de interzicere a staţionării, aceasta precizează lungimea sectorului de drum pe care este valabilă interzicerea.

Banda delimitată printr-un marcaj longitudinal format din linii continue, pe care este aplicat şi un marcaj simbolizând o anumită categorie sau anumite categorii de vehicule, delimitează banda rezervată circulaţiei acelei sau acelor categorii de vehicule.

Marcajul longitudinal format dintr-o linie discontinuă simplă sau dublă permite trecerea peste acesta, dacă manevra impune acest lucru.

Linia discontinuă simplă este destinată:

a) delimitării benzilor în vederea ordonării circulaţiei, caz în care intervalul dintre segmentele de linie este considerabil mai mare decât lungimea acestora;
b) anunţării apropierii de o linie continuă şi a interdicţiei impuse de aceasta sau apropierea de un alt loc ce prezintă un risc particular, cazuri în care intervalul dintre segmentele de linie este considerabil mai mic decât lungimea lor.

Marcajul discontinuu delimitează benzile, putându-se trece peste el numai atunci când conducătorii de vehicule schimbă banda de circulaţie, direcţia de deplasare ori când s-au angajat în depăşire. Aceste manevre se vor executa numai după ce aceştia au semnalizat şi s-au asigurat că nu periclitează siguranţa celorlalţi participanţi la trafic care îi urmează sau îi precedă sau circulă din sens opus.

Linia discontinuă dublă este destinată delimitării uneia sau mai multor benzi cu circulaţie reversibilă.

Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă ori una discontinuă alăturate are pentru conducătorul de vehicul semnificaţia liniei celei mai apropiate în sensul de mers. Această dispoziţie nu-l împiedică pe cel care a efectuat o depăşire să-şi reia locul pe sensul de mers. Nu sunt considerate marcaje longitudinale liniile continue sau discontinue care delimitează marginile părţii carosabile sau care, unite cu liniile transversale, delimitează locurile de staţionare.

Marcajul transversal constând dintr-o linie continuă, aplicată pe lăţimea uneia sau mai multor benzi, indică linia înaintea căreia vehiculul trebuie oprit la întâlnirea indicatorului „Oprire”. Un asemenea marcaj poate fi folosit pentru a indica linia de oprire impusă printr-un semnal luminos, printr-o comandă a agentului care dirijează circulaţia, de prezenţa unei treceri la nivel cu o cale ferată, cu o linie de tramvai sau a unei treceri pentru pietoni. Marcajul transversal constând dintr-o linie discontinuă, aplicată pe lăţimea uneia sau mai multor benzi, indică linia care nu trebuie depăşită atunci când se impune cedarea trecerii. Înaintea unei asemenea linii se poate aplica pe partea carosabilă un marcaj sub formă de triunghi având o latură paralelă cu linia discontinuă, iar vârful îndreptat spre vehiculul care se apropie.

Marcajul transversal constând din linii paralele cu axul drumului indică locul pe unde pietonii trebuie să traverseze drumul. Aceste linii au lăţimea mai mare decât a oricăror alte marcaje.

Marcajul transversal constând din linii discontinue paralele, aplicate perpendicular sau oblic faţă de axul drumului, indică locul destinat traversării părţii carosabile de către biciclişti.

Marcajul sub forma unei sau unor săgeţi, aplicat pe banda ori pe benzile delimitate prin linii continue, obligă la urmarea direcţiei sau direcţiilor astfel indicate. Săgeata de repliere care este oblică faţă de axul drumului, aplicată pe o bandă sau intercalată într-un marcaj longitudinal format din linii discontinue, semnalizează obligaţia ca vehiculul care nu se află pe banda indicată de săgeată să fie condus pe acea bandă.

Marcajul format dintr-o linie în zig-zag semnifică interzicerea staţionării vehiculelor pe partea drumului pe care este aplicat. O astfel de linie completată cu înscrisul BUS sau TAXI poate fi folosită pentru semnalizarea staţiilor de autobuze şi troleibuze, respectiv de taximetre.

Marcajul aplicat în afara benzilor, format din linii paralele, înconjurate sau nu cu o linie de contur, delimitează spaţiul interzis circulaţiei.

Marcajele ce se aplică pe elementele laterale ale drumului sunt de culoare albă, neagră sau galbenă şi neagră. În zonele periculoase sau unde staţionarea vehiculelor este limitată în timp marcajele pot fi şi de alte culori..

[cangri]

Vehiculele

Starea tehnică şi controlul acesteia
Pentru a circula pe drumurile publice, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi să îndeplinească condiţiile tehnice stabilite de autoritatea competentă din Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Pentru a putea fi menţinute în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele se inspectează periodic din punct de vedere tehnic, în condiţiile stabilite prin norme metodologice ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.De reţinut că inspecţia tehnică se efectuează în staţii autorizate de către autoritatea competentă din Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, iar termenul până la care trebuie efectuată următoarea inspecţie tehnică se consemnează în anexa certificatului de înmatriculare sau înregistrare, în funcţie de categoria vehiculului, potrivit legii.

Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat, precum şi a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie.

Constatarea defecţiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliţia rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliţia rutieră, împreună cu instituţiile abilitate de lege.

Autovehiculele care transportă încărcături periculoase trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice şi de agreare, stabilite prin „Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase” (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994. Conducătorii acestor autovehicule trebuie să posede atestat profesional specific transportului pe care-l efectuează.

Condiţiile minime de iluminare, semnalizare luminoasă şi avertizare sonoră
Pentru a putea circula pe drumurile publice autovehiculele, remorcile şi tramvaiele trebuie să fie dotate, prin construcţie, cu instalaţii de iluminare, semnalizare şi avertizare sonoră, omologate, care să corespundă condiţiilor tehnice stabilite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

Este interzisă montarea la autovehicul, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare, altele decât cele omologate, precum şi circulaţia pe drumurile publice atunci când acestea sunt defecte sau lipsesc.

Se interzice deţinerea la vedere, montare sau folosirea dispozitivelor speciale de avertizare luminoasă şi sonoră precum şi deţinerea, montarea sau folosirea pe autovehicule ce perturbă buna funcţionare a dispozitivelor de supraveghere a traficului.

Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din circulaţie a vehiculelor
Pentru a putea circula cu un vehicul pe drumurile publice deţinătorul acestuia este obligat să îl înmatriculeze sau să îl înregistreze, după caz.

Pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulaţie, autovehiculele, mopedele, remorcile şi tramvaiele trebuie să fie omologate în condiţiile legii. Documentul care atestă omologarea este cartea de identitate a vehiculului, eliberată în condiţiile legii.

Pentru a fi menţinute în circulaţie, vehiculele înmatriculate se supun inspecţiei tehnice periodice.

Inspecţia tehnică periodică se efectuează în staţii autorizate, conform legislaţiei în vigoare. Înmatricularea vehiculelor are ca scop admiterea în circulaţia pe drumurile publice doar a vehiculelor omologate, potrivit legii, care corespund normelor privind siguranţa circulaţiei şi protecţiei mediului.

Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi presupune operaţiunea de:

a) înscriere în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;

b) transcriere în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

Se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului şi ale proprietarului şi se concretizează prin atribuirea unui număr de înmatriculare şi prin eliberarea de către autorităţile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare.
În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar.

Solicitanţii unei operaţiuni de înmatriculare a unui vehicul în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, trebuie să facă dovada certificării autenticităţii vehiculului de către Registrul Auto Român în cazurile şi condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cu ocazia realizării oricărei operaţiuni de înmatriculare a unui vehicul, verificarea efectuării inspecţiei tehnice periodice şi a asigurării obligatorii de răspundere civilă, respectiv a valabilităţii acestora, se poate face şi pe cale informatică, în condiţiile stabilite prin protocol încheiat între autoritatea competentă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare şi Registrul Auto Român, respectiv Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Autorităţile competente să realizeze operaţiunile de înmatriculare a vehiculelor pot încasa toate taxele şi tarifele stabilite potrivit legii, aferente acestor operaţiuni, cu excepţia primelor de asigurare, pe care le vor vira ulterior persoanelor juridice în drept în baza unor protocoale încheiate cu acestea. Aceste taxe şi tarife pot fi încasate de la solicitanţi de către persoanele juridice în drept, inclusiv prin mijloace electronice de plată în condiţiile stabilite prin protocoale încheiate cu acestea de către autorităţile competente.

Societăţile abilitate să comercializeze vehicule noi şi societăţile de leasing din România pot solicita, pe cale informatică, înmatricularea sau autorizarea provizorie pentru circulaţie a vehiculelor, prin intermediul unei aplicaţii informatice puse la dispoziţie, în condiţiile stabilite prin protocol, de către autoritatea competentă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare.

Proprietarul sau deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv.

Pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, şi să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni şi conţinut prevăzute de standardele în vigoare.

Autovehiculele şi remorcile se înmatriculează permanent sau temporar la autoritatea competentă în a cărei rază teritorială proprietarii îşi au domiciliul, reşedinţa ori sediul, în condiţiile stabilite prin reglementările în vigoare.

Autovehiculele din dotarea Ministerului Apărării, a Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi cele ale Serviciului Român de Informaţii se înregistrează la aceste instituţii. Până la înmatriculare pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă.

Evidenţa vehiculelor înmatriculate se ţine la autoritatea competentă pe raza căreia proprietarul îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul.
Odată cu realizarea operaţiunilor de înmatriculare a vehiculului, autoritatea competentă eliberează proprietarului sau mandatarului acestuia un certificat de înmatriculare conform categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum şi plăcuţe cu numărul de înmatriculare.

La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menţionarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi a datelor de identificare a utilizatorului.

[cangri]

Autovehiculele se încadrează în una dintre următoarele categorii: A, B, BE, C, CE, D, DE, Tr sau Tb ori în una dintre subcategoriile: A1, B1, C1, C1E, D1 sau D1E, iar tramvaiele, în categoria Tv, în condiţiile stabilite în regulament.

Este interzisă punerea în circulaţie a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care nu are montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare, precum şi în cazul în care certificatul de înmatriculare sau de înregistrare este reţinut, iar dovada înlocuitoare a acestuia este eliberată fără drept de circulaţie sau termenul de valabilitate a expirat.

În certificatul de înmatriculare se înscriu, obligatoriu, numărul de înmatriculare atribuit, precum şi numărul de identificare al autovehiculului sau remorcii.

Autovehiculul, tramvaiul, remorca sau mopedul ce nu poate fi identificat din cauza lipsei, alterării sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau stanţate de constructor, precum şi autovehiculul sau remorca asamblate din piese ce nu pot fi identificate sau cele pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor deţinători ori proprietari succesivi nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulaţia pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul şi remorca pentru care poliţia poate stabili provenienţa legală a acestora.

Autovehiculele şi remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate şi date în urmărire de Inspectoratul General al Poliţiei Române nu se înmatriculează.

Autovehiculele şi remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziţie prin care se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, caz în care în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului se înscrie menţiunea "Autovehicul declarat furat din (ţară) la data de.... ".

Circulaţia acestei categorii de vehicule este permisă doar pe teritoriul României. La înregistrare, vehiculelor li se atribuie plăcuţe cu un singur număr de înregistrare, care trebuie să aibă: a) fondul reflectorizant de culoare galbenă, iar literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, pentru vehiculele înregistrate la consiliile locale; b) fondul reflectorizant de culoare albă, iar literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, pentru autovehiculele care se înregistrează la Ministerul Apărării, Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, la Serviciul Român de Informaţii.

Numerele de înmatriculare sau de înregistrare, cele provizorii şi de probe ale autovehiculelor sau tramvaielor
La înmatriculare, fiecărui autovehicul şi fiecărei remorci li se atribuie câte un număr de înmatriculare compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine, format din cifre arabe, şi o combinaţie de trei litere cu caractere latine majuscule.

Numerele de înmatriculare ale autovehiculelor şi remorcilor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în România, sunt compuse din indicativul CD, CO sau TC, după caz, şi numărul de ordine.

În cazul numărului de înmatriculare temporară, la indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine se adaugă luna şi anul în care expiră valabilitatea înmatriculării.

La autorizarea provizorie a circulaţiei autovehiculului sau remorcii se atribuie un număr compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine.

La înmatricularea pentru probe a autovehiculului sau a remorcii se atribuie un număr compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine şi înscrisul "PROBE".

La data înmatriculării, înregistrării sau autorizării pentru circulaţie se eliberează şi plăcuţele cu numărul atribuit. Numerele de înmatriculare se atribuie la rând, în ordine crescătoare.

La înmatriculare, proprietarul vehiculului poate solicita, cu plata tarifelor în vigoare, atribuirea unei combinaţii preferenţiale a numărului de înmatriculare.

Nu pot fi atribuite combinaţiile de litere care pot avea o semnificaţie obscenă sau cele care pot conduce la asocierea cu denumirile unor autorităţi publice, dacă acestea solicită în scris autorităţii emitente restricţionarea atribuirii unei anumite combinaţii a numărului de înmatriculare. Persoanele care deţin deja vehicule înmatriculate cu numere restricţionate ulterior pot utiliza în continuare numerele în cauză, dar numai până la înstrăinarea vehiculului.

La transferul dreptului de proprietate asupra unui vehicul, numărul de înmatriculare şi plăcuţele aferente se transferă automat fără plată noului proprietar, dacă acesta are domiciliul sau sediul în acelaşi judeţ cu fostul proprietar şi dacă fostul proprietar nu a optat pentru păstrarea combinaţiei numărului de înmatriculare respectiv. Noul proprietar poate solicita atribuirea unei combinaţii preferenţiale a numărului de înmatriculare, cu plata tarifelor în vigoare.

Numărul de înregistrare al vehiculelor înregistrate la consiliile locale se compune din denumirea localităţii şi denumirea abreviată a judeţului, scrise cu litere cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe.

Numărul de înregistrare al autovehiculelor înregistrate la Ministerul Apărării, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, după caz, la Serviciul Român de Informaţii se compune din abrevierea denumirii instituţiei, scrisă cu litere cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe.

Proprietarul sau deţinătorul legal trebuie să fixeze plăcuţele cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare în locurile special destinate, la partea din faţă şi din spate a autovehiculului sau tramvaiului, după caz, iar la motocicletă şi la remorcă, numai la partea din spate.

Se interzice circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu au montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare, în locurile stabilite.

Radierea
Radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:

a) proprietarul doreşte retragerea definitivă din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii;
b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate în vederea dezmembrării;
c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv;
d) în cazul furtului vehiculului.

Radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii.

Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenţă.

Vehiculele declarate, potrivit legii, prin dispoziţie a autorităţii administraţiei publice locale, fără stăpân sau abandonate se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziţiei respective.

Poliţia rutieră dispune măsura reţinerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare şi retragerea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulaţie. Dacă deţinătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de la data aplicării măsurii, poliţia rutieră dispune radierea din evidenţă a vehiculului.

[cangri]

Reguli pentru circulatia vehiculelor
În acest capitol vom stabili câteva reguli generale de circulaţie a vehiculelor pe drumurile publice, pe care le vom structura în mai multe subcapitole:

- utilizarea părţii carosabile;
- poziţii în timpul mersului;
- semnalele conducătorilor de vehicule;
- trecerea pe lângă vehiculele care circulă din sens opus;
- viteza şi distanţa dintre vehicule;
- reguli referitoare la manevre în timpul mersului;
- trecerea la nivel cu calea ferată; - remorcarea;
- zona rezidenţială şi pietonală; - circulaţia pe autostrăzi.

Utilizarea părţii carosabile
Vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părţile carosabile, benzile sau pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru mopede, biciclete şi celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi conduse şi pe acostament în sensul de mers, dacă circulaţia se poate face fără pericol.

Când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordură. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie utilizată este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.

Vehiculele grele, lente sau cu mase ori gabarite depăşite sau cele care se deplasează cu viteză redusă trebuie conduse numai pe banda de lângă acostament sau bordură, dacă în sensul de mers nu este amenajată o bandă destinată acestora.

Pe drumul public cu cel mult două benzi pe sens şi cu o a treia bandă pe care este amplasată linia tramvaiului lângă axa drumului, conducătorii de vehicule pot folosi această bandă, cu obligaţia să lase liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.

Vehiculele care efectuează transport public de persoane se conduc pe banda rezervată acestora, dacă o astfel de bandă există şi este semnalizată ca atare. Pe aceeaşi bandă pot circula şi autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară când se deplasează în acţiuni de intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă.

Se interzice intrarea într-o intersecţie chiar dacă semnalul luminos ori un indicator de prioritate permite, dacă din cauza aglomerării circulaţiei conducătorul de vehicul riscă să rămână imobilizat, stânjenind sau împiedicând desfăşurarea traficului.

Poziţii în timpul mersului
Pe un drum public prevăzut cu minimum 3 benzi pe sens, când conducătorii a două autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite, şi intenţionează să se înscrie pe banda liberă dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine din stânga să ocupe acea bandă.

Pe drumul public cu mai multe benzi, conducătorii de autovehicule care circulă pe o bandă care se sfârşeşte, pentru a continua deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită trecerea vehiculelor care circulă pe acea bandă.

La intersecţiile prevăzute cu indicatoare şi/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcţiei de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcţiei de mers voite cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie şi sunt obligaţi să respecte semnificaţia indicatoarelor şi marcajelor.

La intersecţiile fără marcaje de delimitare a benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în mers, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie, următoarele poziţii:

a) rândul de lângă bordură sau acostament, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre dreapta;
b) rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre stânga. Când circulaţia se desfăşoară pe drumuri cu sens unic, conducătorii de vehicule care intenţionează să vireze la stânga sunt obligaţi să ocupe rândul de lângă bordura sau acostamentul din partea stângă;
c) oricare dintre rânduri, cei care vor să meargă înainte.

Dacă în intersecţie circulă şi tramvaie, iar spaţiul dintre şina din dreapta şi trotuar nu permite circulaţia pe două sau mai multe rânduri, toţi conducătorii de vehicule, indiferent de direcţia de deplasare, vor circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.

În cazul în care tramvaiul este oprit într-o staţie fără refugiu pentru pietoni, vehiculele trebuie să oprească în ordinea sosirii, în spatele acestuia, şi să îşi reia deplasarea numai după ce uşile tramvaiului au fost închise şi s-au asigurat că nu pun în pericol siguranţa pietonilor angajaţi în traversarea drumului public.

Schimbarea direcţiei de mers prin virare la dreapta sau la stânga este interzisă în locurile unde sunt instalate indicatoare cu această semnificaţie.

Dacă în apropierea unei intersecţii este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcţie, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcţia sau direcţiile indicate.

În situaţiile în care există benzi speciale pentru executarea manevrei, schimbarea direcţiei de deplasare se face prin stânga centrului imaginar al intersecţiei, iar dacă există un marcaj de ghidare, cu respectarea semnificaţiei acestuia.

Schimbarea direcţiei de mers spre stânga, în cazul vehiculelor care intră într-o intersecţie circulând pe acelaşi drum în aliniament, dar din sensuri opuse, se efectuează prin stânga centrului intersecţiei, fără intersectarea traiectoriei acestora.

Amenajările rutiere sau obstacolele din zona mediană a părţii carosabile se ocolesc prin partea dreaptă.

Vehiculele şi animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie.

Numerotarea benzilor de circulaţie pe fiecare sens se efectuează în ordine crescătoare de la marginea din partea dreaptă a drumului către axa acestuia. În cazul autostrăzilor, banda de urgenţă nu intră în numerotarea benzilor de circulaţie.

Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulaţiei bicicletelor, acestea, precum şi mopedele vor fi conduse numai pe pista respectivă.

Când circulaţia se desfăşoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcţie de intensitatea traficului şi viteza de deplasare, având obligaţia să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane.

Dacă un drum este prevăzut cu o bandă destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane, semnalizată ca atare, acestea vor circula numai pe banda respectivă.

[cangri]

Conducătorul de vehicul care circulă pe banda situată lângă marginea părţii carosabile trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor care efectuează transport public de persoane numai atunci când conducătorii acestora semnalizează intenţia de a reintra în trafic din staţiile prevăzute cu alveole şi s-au asigurat că prin manevra lor nu pun în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.
Semnalele conducătorilor de vehicule
Ori de câte ori este necesar, pentru evitarea unui pericol imediat, conducătorii de vehicule semnalizează cu:
- mijloace de avertizare sonoră,
- mijloace de avertizare luminoasă,
- braţul.
Mijloacele de avertizare sonoră trebuie folosite de la o distanţă de cel puţin 25 m faţă de cei cărora li se adresează, pe o durată de timp care să asigure perceperea semnalului şi fără să îi determine pe aceştia la manevre ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei.
Semnalizarea cu mijloacele de avertizare sonoră nu poate fi folosită în zonele de acţiune a indicatorului "Claxonarea interzisă".
Semnalizarea cu mijloacele de avertizare sonoră poate fi folosită în zonele de acţiune a indicatorului "Claxonarea interzisă" numai de către:
a) conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară când se deplasează în acţiuni de intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă;
b) conducătorii autovehiculelor care folosesc acest semnal pentru evitarea unui pericol imediat.
Conducătorii de autovehicule, tramvaie şi mopede sunt obligaţi să folosească instalaţiile de iluminare şi/sau semnalizare a acestora, după cum
urmează:
a) luminile de poziţie sau de staţionare pe timpul imobilizării vehiculului pe partea carosabilă în afara localităţilor, de la lăsarea serii şi până în zorii zilei, ziua când plouă torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drumul public;
b) luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localităţi, cât şi în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public;
c) luminile de întâlnire şi cele de ceaţă pe timp de ceaţă densă;
d) luminile de întâlnire ale autovehiculelor care însoţesc coloane militare sau cortegii, transportă grupuri organizate de persoane şi cele care tractează alte vehicule sau care transportă mărfuri ori produse periculoase, în timpul zilei;
e) luminile de întâlnire atunci când plouă torenţial, ninge abundent ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drum;
f) luminile pentru mersul înapoi atunci când vehiculul este manevrat către înapoi;
g) luminile indicatoare de direcţie pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, inclusiv la punerea în mişcare a vehiculului de pe loc.
Pe timpul nopţii, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligaţi ca de la o distanţă de cel puţin 200 m să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei. Când conducătorul de autovehicul se apropie de un autovehicul care circulă în faţa sa, acesta este obligat sa folosească luminile de întâlnire de la o distanţă de cel puţin 100 m.
Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă conducătorii de autovehicule şi tramvaie care se apropie de o intersecţie nedirijată prin semnale luminoase sau de către poliţişti sunt obligaţi să semnalizeze prin folosirea alternantă a luminilor de întâlnire cu cele de drum.
Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă autovehiculele sau remorcile cu defecţiuni la sistemul de iluminare şi semnalizare luminoasă nu pot fi conduse sau remorcate fără a avea în funcţiune pe partea stângă, în faţă o lumină de întâlnire şi în spate una de poziţie.
Luminile de avarie se folosesc în următoarele situaţii:
a) când vehiculul este imobilizat involuntar pe partea carosabilă;
b) când vehiculul se deplasează foarte lent şi/sau constituie el însuşi un pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic;
c) când autovehiculul sau tramvaiul este remorcat.
Conducătorii de autovehicule, tramvaie sau mopede trebuie să pună în funcţiune luminile de avarie, în mod succesiv, în ordinea opririi şi în cazul în care această manevră este impusă de blocarea circulaţiei pe sensul de mers.
Când circulă prin tunel conducătorul de vehicul este obligat să folosească luminile de întâlnire.
Un vehicul poate fi oprit sau staţionat cu toate luminile stinse, în locurile în care aceste manevre sunt permise, atunci când se află:
a) pe un drum iluminat, astfel încât vehiculul este vizibil de la o distanţă de cel puţin 50 m;
b) în afara părţii carosabile, pe un acostament consolidat;
c) în localităţi, la marginea părţii carosabile, în cazul motocicletelor cu două roţi, fără ataş şi a mopedelor, care nu sunt prevăzute cu sursă de energie.

Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să semnalizeze schimbarea direcţiei de deplasare, depăşirea, oprirea şi punerea în mişcare.

Intenţia conducătorilor de autovehicule, tramvaie sau mopede de a schimba direcţia de mers, de a ieşi dintr-un rând de vehicule staţionate sau de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulaţie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor, înainte de începerea efectuării manevrelor.

Reducerea vitezei de deplasare sau oprirea autovehiculelor, tramvaielor sau mopedelor pe partea carosabilă se semnalizează cu lumina roşie din spate.

Conducătorii vehiculelor cu două roţi, precum şi ai celor cu tracţiune animală ori ai celor trase sau împinse cu mâna sunt obligaţi să efectueze următoarele semnale:

a) braţul stâng întins orizontal atunci când intenţionează să schimbe direcţia de mers spre stânga sau de a depăşi;
b) braţul drept întins orizontal atunci când intenţionează să schimbe direcţia de mers spre dreapta;
c) braţul drept întins orizontal balansat în plan vertical atunci când intenţionează să oprească.

Semnalele conducătorii vehiculelor cu două roţi, precum şi ai celor cu tracţiune animală ori ai celor trase sau împinse cu mâna trebuie efectuate cu cel puţin 25 m înainte de efectuarea manevrelor.

Trecerea pe lângă vehiculele care circulă din sens opus
La întâlnirea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, acestea sunt obligate să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile, în sensul lor de mers. Dacă mersul înainte este obturat de un obstacol sau de prezenţa altor participanţi la trafic, care impune trecerea pe sensul opus, conducătorul vehiculului este obligat să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus. Pe drumurile publice înguste, unde trecerea vehiculelor care circulă din sensuri opuse, unele pe lângă altele, este imposibilă sau periculoasă, conducătorii acestora se vor conforma semnalizării existente.

Pe drumurile publice cu declivităţi pronunţate, unde trecerea vehiculelor care circulă din sensuri opuse, unele pe lângă altele, este imposibilă sau periculoasă, cele care coboară sunt obligate să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care urcă. La vehiculele de aceeaşi categorie, obligaţia de a efectua o manevră de mers înapoi revine conducătorului care coboară, cu excepţia cazului când este mai uşor şi există condiţii pentru conducătorul care urcă să execute această manevră, mai ales atunci când se află aproape de un refugiu.

Viteza şi distanţa între vehicule
Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A şi B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere.

Pe anumite sectoare de drum, ţinând seama de împrejurări şi de intensitatea circulaţiei, administratorul drumului, cu avizul poliţiei rutiere, poate stabili şi limite de viteză inferioare, dar nu mai puţin de 10 km/h pentru tramvaie şi de 30 km/h pentru toate autovehiculele.

Limitele maxime de viteză în afara localităţilor sunt:

a) pe autostrăzi - 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) - 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.

Vitezele maxime admise în afara localităţilor sunt:

a) 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A şi B;
b) 110 km/h pe autostrăzi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, D şi subcategoria D1;
c) 90 km/h pe autostrăzi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din subcategoriile A1, B1 şi C1;
d) 45 km/h, pentru tractoare şi mopede.

Viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător.

Viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase şi/sau gabarite depăşite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localităţi, iar în afara localităţilor de 70 km/h.

Viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puţin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obţinerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse.

[cangri]

Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligaţia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii.

Este interzisă desfăşurarea de concursuri, antrenamente ori întreceri cu vehicule sau cu animale pe drumurile publice, cu excepţia celor autorizate de administratorul drumului respectiv şi avizate de poliţia rutieră.

Organizatorii întrecerilor autorizate sunt obligaţi să ia toate măsurile

necesare pentru desfăşurarea în siguranţă a acestora, precum şi pentru protecţia celorlalţi participanţi la trafic.

În caz de producere a unui eveniment rutier, ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor, organizatorii acestora răspund administrativ, contravenţional, civil sau penal, după caz.

Autorităţile publice locale, cu autorizaţia administratorului drumului public şi cu avizul poliţiei rutiere sau la solicitarea acesteia, sunt obligate să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere destinate circulaţiei pietonilor, bicicliştilor, vehiculelor cu tracţiune animală şi calmării traficului, semnalizate corespunzător, în apropierea unităţilor de învăţământ, pieţelor, târgurilor, spitalelor, precum şi în zonele cu risc sporit de accidente.

Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare pentru reglementarea regimului de viteză.

În afara localităţilor, înaintea staţiilor mijloacelor de transport public de persoane şi/sau a trecerilor pentru pietoni, la o distanţă de 100 m faţă de acestea, administratorul drumului este obligat să realizeze amenajări rutiere pentru reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor.

Se interzice conducătorilor de vehicule să reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neaşteptată, fără motiv întemeiat.

Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h în localităţi sau 50 km/h în afara localităţilor, în următoarele situaţii:

a) la trecerea prin intersecţiile cu circulaţie nedirijată;
b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m;
c) la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se află în mers sau staţionează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulaţie pe sens;
d) la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament;
e) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă;
f) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare;
g) în zona de acţiune a indicatorului de avertizare "Copii" în intervalul orar 7,00-22,00, precum şi a indicatorului "Accident";
h) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare;
i) la schimbarea direcţiei de mers prin viraje;
j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiţii de ceaţă, ploi torenţiale, ninsori
abundente.

Administratorul drumului public este obligat ca în locurile mai sus enumerate să instaleze indicatoare de avertizare şi să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare.

Reguli referitoare la manevre în timpul mersului
În acest subcapitol vom sublinia câteva reguli generale privind modul de executare a câtorva dintre manevrele folosite în circulaţia pe drumurile publice.

Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Semnalizarea schimbării direcţiei de mers trebuie să fie menţinută pe întreaga durată a manevrei.

Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte şi înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze şi să se asigure că din faţă, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment niciun vehicul.

Pe drumurile publice înguste şi/sau cu declivitate, unde trecerea vehiculelor care circulă din sensuri opuse, unele pe lângă altele, este imposibilă sau periculoasă, se procedează după cum urmează:

a) la întâlnirea unui ansamblu de vehicule cu un vehicul conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele;
b) la întâlnirea unui vehicul greu cu un vehicul uşor, conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele;
c) la întâlnirea unui vehicul care efectuează transport public de persoane cu un vehicul de transport mărfuri conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele.

În cazul vehiculelor de aceeaşi categorie, obligaţia de a efectua o manevră de mers înapoi revine conducătorului care urcă, cu excepţia cazului când este mai uşor şi există condiţii pentru conducătorul care coboară să execute această manevră, mai ales atunci când se află aproape de un refugiu.

În locurile în care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puţin o persoană aflată în afara vehiculului.

Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată să se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranţa participanţilor la trafic.

Mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare. Se recomandă dotarea autovehiculelor şi cu dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei manevre.

Trecerea la nivel cu calea ferată
La trecerea la nivel cu calea ferată curentă, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu viteză redusă şi să se asigure că din stânga sau din dreapta nu se apropie un vehicul feroviar.

Conducătorul de vehicul poate traversa calea ferată curentă prevazută cu bariere sau semibariere, dacă acestea sunt ridicate şi semnalele luminoase şi sonore nu funcţionează, iar semnalul cu lumină albă intermitentă cu cadenţă lentă este în funcţiune.
Când circulaţia la trecerea la nivel cu calea ferată curentă este dirijată de agenţi de cale ferată, conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnalele acestora.

Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când:a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau ridicare;b) semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune;c) întâlneşte indicatorul „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere”, „Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere” sau „Oprire”.

Vehiculele trebuie să oprească, în ordinea sosirii, în dreptul indicatoarelor menţionate sau, după caz, înaintea marcajului pentru oprire, în locul în care există vizibilitate maximă asupra căii ferate ori înaintea barierelor sau semibarierelor, când acestea sunt închise, în curs de coborâre sau ridicare.

În cazul imobilizării unui vehicul pe calea ferată, conducătorul acestuia este obligat să scoată imediat pasagerii din vehicul şi să elibereze platforma căii ferate, iar când nu este posibil, să semnalizeze prezenţa vehiculului cu orice mijloc adecvat. Participanţii la trafic, care se găsesc în apropierea locului unde un vehicul a rămas imobilizat pe caleaferată, sunt obligaţi să acorde sprijin pentru scoaterea acestuia sau, când nu este posibil, pentru semnalizarea prezenţei lui.

Este interzis vehiculelor să treacă sau să ocolească porţile de gabarit instalate înaintea căilor ferate electrificate, dacă înălţimea sau încărcătura vehiculului atinge ori depăşeşte partea superioară a porţii.

Important de reţinut este şi faptul că la intersectarea unui drum public cu o cale ferată industrială, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se conformeze numai semnificaţiei semnalelor agenţilor de cale ferată.

Menţionăm că la trecerea la nivel cu o cale ferată toate manevrele sunt interzise.

[cangri]

Remorcarea
Un autovehicul poate tracta pe drumul public o singură remorcă, cu excepţia autotractorului care poate tracta două remorci, precum şi autovehiculelor amenajate pentru formarea unui autotren de transport persoane în localităţile turistice, cu condiţia ca acesta să nu fie mai lung de 25 m şi să nu circule cu viteză mai mare de 25 km/h.

Autobuzul poate tracta numai o remorcă pentru bagaje. Motocicleta fără ataş, precum şi bicicleta pot tracta o remorcă uşoară având o singură axă.

Puteţi cupla unui vehicul una sau două remorci pentru formarea unui ansamblu de vehicule, numai dacă:

a) elementele care compun dispozitivul de cuplare sunt omologate şi compatibile;
b) ansamblul de vehicule poate realiza raza minimă de virare a autovehiculului trăgător;
c) dimensiunile ansamblului de vehicule nu depăşesc limitele prevăzute de lege;
d) elementele de cuplare ale echipamentelor de frânare, de iluminare şi semnalizare luminoasă sunt compatibile;
e) caroseriile vehiculelor care compun ansamblul de vehicule nu se ating la trecerea peste denivelări, la efectuarea virajelor sau la schimbarea direcţiei de mers.

Autovehiculele sau remorcile cu defecţiuni la sistemul de iluminare şi semnalizare luminoasă nu pot fi conduse sau remorcate, pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă, fără să aibă în funcţiune, obligatoriu pe partea stângă, în faţă, o lumină de întâlnire şi, în spate, una de poziţie.

Dacă autovehiculele ori remorcile imobilizate pe partea carosabilă a drumului nu pot fi deplasate, conducătorii acestora sunt obligaţi să pună în funcţiune luminile de avarie şi să instaleze triunghiul de presemnalizare.

Triunghiurile reflectorizante se instalează în faţa şi în spatele vehiculului, pe aceeaşi bandă de circulaţie, la o distanţă de cel puţin 30 m de acesta, astfel încât să poată fi observate din timp de către participanţii la trafic care se apropie. în localităţi, atunci când circulaţia este intensă, triunghiurile reflectorizante pot fi aşezate la o distanţă mai mică sau chiar pe vehicul, astfel încât să poată fi observate din timp de ceilalţi conducători de vehicule.

Remorcarea unui autovehicul se face cu respectarea următoarelor reguli:

a) conducătorii autovehiculelor trăgător şi respectiv remorcat, trebuie să posede permise de conducere valabile pentrucategoriile din care face parte fiecare dintre autovehicule;
b) autovehiculul trăgător să nu remorcheze un autovehicul mai greu decât masa lui proprie, cu excepţia cazului când remorcarea se efectuează de către un autovehicul destinat special depanării;
c) remorcarea trebuie să se realizeze prin intermediul unei bare metalice în lungime de cel mult 4 m.
d) conducătorul autovehiculului remorcat este obligat să semnalizeze corespunzător semnalelor efectuate de conducătorul autovehiculului trăgător.

Autoturismul al cărui echipament de frânare nu este defect poate fi remorcat cu o legătură flexibilă omologată, în lungime de 3-5 m. Bara sau legătura flexibilă trebuie fixată la elementul de remorcare cu care este prevăzut autovehiculul trăgător;

Atunci când sistemul de iluminare şi semnalizare nu funcţionează, este interzisă remorcarea acestuia pe timpul nopţii şi în condiţii de vizibilitate redusă, iar ziua poate fi remorcat dacă pe partea din spate are aplicată inscripţia „Fără semnalizare”, precum şi indicatorul „Alte pericole”.

Foarte important de reţinut este şi faptul că, remorcarea unui autovehicul cu două roţi cu sau fără ataş, a autovehiculului al cărui sistem de direcţie nu funcţionează sau care nu este înmatriculat ori înregistrat sau când drumul este acoperit cu polei, gheaţă sau zăpadă este interzisă. Se interzice şi remorcarea a două sau mai multe autovehicule, a căruţelor, a vehiculelor care în mod normal sunt trase sau împinse cu mâna ori a utilajelor agricole.

Conducătorul poate împinge sau tracta, cu propriul autovehicul, în situaţii deosebite, pe distanţe scurte, un alt automobil pentru a-i pune motorul în funcţiune sau pentru a efectua scurte manevre, fără a pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

Zona rezidenţială şi pietonală
În interiorul acestor zone de drum public, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să circule cu o viteză maximă de 20 km/h, să nu staţioneze sau să parcheze vehiculul în afara spaţiilor anume destinate şi semnalizate ca atare, să nu stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor chiar dacă, în acest scop, trebuie să oprească.

În zona pietonală, semnalizată ca atare, conducătorul de vehicul poate intra numai dacă locuieşte în zonă sau prestează servicii publice „din poartă în poartă” şi nu are altă posibilitate de acces. Acesta este obligat să circule cu viteză maximă de 5 km/h, să nu stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor şi, dacă este necesar, să oprească.

Foarte important de reţinut este şi situaţia în care la ieşirea din zona rezidenţială şi pietonală, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere tuturor vehiculelor cu care se intersectează.

Circulaţia pe autostrăzi
În acest subcapitol vom sublinia câteva reguli generale, mai importante, privind deplasarea autovehiculelor pe autostrăzi.

Conducătorii de autovehicule care intră pe autostrăzi folosind banda de intrare (de accelerare) trebuie să cedeze trecerea autovehiculelor care circulă pe prima bandă a autostrăzilor şi să nu stânjenească în niciun fel circulaţia acestora.

Conducătorii de autovehicule care urmează să părăsească autostrada sunt obligaţi să semnalizeze din timp şi să se angajeze pe banda de ieşire (de decelerare).

Pe autostrăzi este interzisă circulaţia pietonilor, a autovehiculelor cu gabarite sau mase depăşite, fără autorizaţie specială de transport eliberată de administratorul drumului public, conform reglementărilor în vigoare, a vehiculelor cu tracţiune animală, a animalelor, a vehiculelor trase sau împinse cu mâna, a bicicletelor şi mopedelor, a tractoarelor şi maşinilor autopropulsate pentru lucrări agricole, precum şi a vehiculelor care, prin construcţie sau din alte cauze, nu pot depăşi viteza de 50 km/h.

De asemenea, pe autostrăzi sunt interzise învăţarea conducerii unui vehicul, încercările prototipurilor de şasiuri şi de autovehicule, manifestaţiile, defilările, caravanele publicitare, antrenamentele şi competiţiile sportive de orice fel, precum şi cortegiile.

Se interzice circulaţia, oprirea sau staţionarea autovehiculelor pe banda de urgenţă, cu excepţia cazurilor justificate, precum şi a autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritar.

Circulaţia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se efectuează, de regulă, numai pe banda marginală din partea dreaptă a autostrăzii, în sensul de mers.

Pe autostrăzi se interzice:

a) circulaţia pe banda de urgenţă;
b) abandonarea autovehiculelor;
c) remorcarea autovehiculelor rămase în pană dincolo de cea mai apropiată ieşire de pe autostradă ori intrarea pe autostradă cu un autovehicul remorcat;
d) efectuarea manevrei de întoarcere sau mers înapoi ori intrarea în zona mediană, inclusiv pe racordurile dintre cele două părţi carosabile;
e) staţionarea ori parcarea autovehiculelor în alte locuri decât cele special amenajate şi semnalizate prin indicatoare.

În cazul imobilizării fortuite, conducătorii sunt obligaţi să scoată autovehiculele pe banda de urgenţă, iar dacă nu o pot face, să le semnalizeze imediat prezenţa.

Deplasarea şi imobilizarea voluntară pe banda de urgenţă sunt permise doar autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară, numai în cazurile când circulaţia pe celelalte benzi este blocată.

[cangri]

Manevre si executarea manevrelor
Manevrele executate de către conducătorii de vehicule pe drumurile publice sunt:

- depăşirea,
- oprirea,
- staţionarea,
- mersul înapoi,
- întoarcerea.

În acest capitol vom evidenţia modul de executare a acestor manevre precum şi situaţiile în care acestea sunt interzise.

Depăşirea
Depăşirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial.

Conducătorul vehiculului care se angajează în depăşire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în faţa sau în spatele lui nu a iniţiat o asemenea manevră.

Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:

a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus;
b) să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;
c) să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;
d) să reintre pe banda sau în şirul de circulaţie iniţial după ce a semnalizat şi s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Conducătorul de vehicul care urmează să fie depăşit este obligat:

a) să nu mărească viteza de deplasare;
b) să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile sau a benzii pe care se deplasează.

Se interzice depăşirea vehiculelor:

a) în intersecţii cu circulaţia nedirijată;
b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
c) în curbe şi în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri şi în tuneluri. Prin excepţie, pot fi depăşite în aceste locuri vehiculele cu tracţiune animală, motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanţă mai mare de 20 m, iar lăţimea drumului este de cel puţin 7 m;
e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje;
f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la mai puţin de 50 m înainte de acestea;
g) în dreptul staţiei pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar staţia nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni;
h) în zona de acţiune a indicatorului "Depăşirea interzisă";
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere;
j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii;
k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în aşteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulaţie.

Totodată este interzisă depăşirea coloanei oficiale.

Oprirea
Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute.

Nu se consideră oprire:

a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;
b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.

În funcţie de locaţia unde se execută această manevră, putem clasifica oprirea în două categorii:
- oprirea în interiorul localităţii
- oprirea în afara localităţii.

În localităţi vehiculele oprite voluntar pe partea carosabilă trebuie aşezate cât mai aproape de marginea din dreapta a sensului de mers, paralel cu trotuarul sau cu axul drumului, pe un singur rând, dacă printr-un mijloc de semnalizare nu se dispune altfel.

Pe drumurile cu sens unic, oprirea voluntară a vehiculelor este permisă şi pe partea stângă, dacă rămâne liberă cel puţin o bandă de circulaţie.

În afara localităţilor, oprirea voluntară a vehiculelor se face în afara părţii carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta drumului, paralel cu axul acestuia.

Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:

a) în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă” şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a opririi;
b) la o distanţă mai mică de 50 m de o trecere la nivel cu calea ferată;
c) pe poduri, pe şi sub pasaje denivelate, pe viaducte şi în tuneluri;
d) în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;
e) în locul unde este instalat indicatorul „Trecere pentru pietoni” sau pe marcajele de traversare pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;
f) în intersecţii, inclusiv cele cu sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanţă mai mică de 5 m de colţul intersecţiei;
g) la mai puţin de 25 m de indicatorul staţiei pentru mijloacele de transport public de persoane;
h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a două vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în acelaşi sens ar fi obligaţi, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;
i) pe sectoarele de drum unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Depăşirea interzisă”;
j) în dreptul unui indicator sau semnal luminos, dacă prin aceasta se împiedică observarea lor;
k) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificaţia „Drum îngustat”, „Prioritate pentru circulaţia din sens invers” sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”;
l) pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;
m) pe platforma căii ferate sau de tramvai ori în apropierea acestora, dacă circulaţia vehiculelor pe şine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;
n) pe autostrăzi, pe drumurile expres şi pe cele naţionale europene.

Se interzice oprirea pe trotuare, cu excepţia cazului în care poate fi permisă parţial sau total, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puţin un culoar de minimum 1,5 m lăţime înspre marginea opusă părţii carosabile, pentru circulaţia pietonilor.

Se interzice conducătorului de autovehicul şi pasagerilor ca în timpul opririi să deschidă sau să lase deschise uşile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulaţie.

[cangri]

Staţionarea
Conducătorul care staţionează cu autovehiculul trebuie să oprească motorul, să introducă maneta într-o treaptă de viteză ori în treapta de parcare, să pună în funcţiune dispozitivele de frânare, de staţionare şi antifurt şi să încuie uşile.

Conducătorul care staţionează cu autovehiculul în pantă sau în rampă, trebuie să bracheze roţile spre trotuar sau spre un obstacol aflat la marginea drumului.

Orice vehicul care staţionează pe timp de noapte pe partea carosabilă a unui drum public, acolo unde staţionarea este permisă, trebuie să fie semnalizat cu lanterne de poziţie, dacă locul de staţionare nu este iluminat.

Se interzice staţionarea pe drumurile publice în timpul nopţii a tractoarelor, maşinilor şi utilajelor agricole, remorcilor, vehiculelor cu tracţiune animală ori a celor trase sau împinse cu mâna.

Se interzice staţionarea pe trotuare, cu excepţia cazului în care poate fi permisă parţial sau total, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puţin un culoar de minimum 1,5 m lăţime înspre marginea opusă părţii carosabile, pentru circulaţia pietonilor.

Se interzice conducătorului de autovehicul şi pasagerilor ca în timpul staţionării să deschidă sau să lase deschise uşile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulaţie.

Se interzice staţionarea voluntară a vehiculelor:

a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
b) în zona de acţiune a indicatorului cu semnificaţia „Staţionarea interzisă” şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a staţionării;
c) pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6 m;
d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate drumurilor publice;
e) pe partea carosabilă a drumurilor naţionale. În cazul în care nu este posibilă scoaterea vehiculelor în afara părţii carosabile, acestea vor staţiona cât mai aproape de marginea drumului;
f) în pante şi în rampe;
g) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Staţionare alternantă”, în altă zi sau perioadă decât cea permisă, sau indicatorul cu semnificaţia „Zonă de staţionare cu durată limitată” peste durata stabilită.

Parcarea vehiculelor este permisă numai în locurile special destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare sau marcaje. În aceste locuri vehiculele vor trebui aşezate unul lângă altul, conducătorii lor având obligaţia să respecte şi celelalte reguli stabilite pentru staţionare.

Mersul înapoi
Este manevra de deplasare cu spatele a unui vehicul pe contrasens.

Se interzice mersul înapoi cu vehiculul:

a) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Întoarcerea interzisă”;
b) pe trecerile pentru pietoni;
c) în curbe şi alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) în apropierea vârfurilor de rampă sau la mai puţin de 50 m de o parte şi de alta a acesteia;
e) în locurile unde soliditatea drumului nu permite;
f) pe poduri, sub poduri, în tuneluri, pe viaducte şi pasaje denivelate;
g) pe trecerile la nivel cu calea ferată sau la mai puţin de 50 m de acestea;
h) în locurile unde oprirea este interzisă, cu excepţia intersecţiilor.
i) pe o distanţă mai mare de 50 m;
j) la ieşirea de pe proprietăţi alăturate drumurilor publice.

În cazul în care vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de persoane aflate în afara vehiculului.

Mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare. Se recomandă dotarea autovehiculelor şi cu dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei manevre.

Întoarcerea
Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevra înainte şi înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze şi să se asigure că din faţă, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment nici un vehicul.

Se interzice întoarcerea vehiculului:

a) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Întoarcerea interzisă”;
b) pe trecerile pentru pietoni;
c) în curbe şi alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) în apropierea vârfurilor de rampă sau la mai puţin de 50 m de o parte şi de alta a acesteia;
e) în locurile unde soliditatea drumului nu permite;
f) pe poduri, sub poduri, în tuneluri, pe viaducte şi pasaje denivelate;
g) pe trecerile la nivel cu calea ferată sau la mai puţin de 50 m de acestea;
h) pe drumurile cu sens unic;
i) în locurile unde oprirea este interzisă, cu excepţia intersecţiilor.

[cangri]

Reguli de reglementare a prioritatii
Acest capitol este foarte important pentru desfăşurarea în condiţii normale a traficului rutier pe drumurile publice, nerespectarea regulilor subliniate în cadrul său fiind una din cele mai importante cauze pentru producerea accidentelor de circulaţie.

Prioritatea de trecere a vehiculelor, în circulaţia pe drumurile publice, poate fi conferită de semnificaţia mai multor elemente şi anume: indicatoare, marcaje, semnalele luminoase, semnalele poliţiştilor şi altor participanţi la trafic, precum şi prin intermediul regulii priorităţii de dreapta.

Astfel, are prioritate vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat indicatorul cu semnificaţia „Drum cu prioritate” ori „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers” sau care se apropie de o intersecţie unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Intersecţie cu un drum fără prioritate”.

Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate pietonilor angajaţi în traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate sau semnalizate

cu indicator. Atunci când drumul este prevăzut cu cel puţin două benzi de circulaţie pe sens, conducătorul de autovehicul sau tramvaie trebuie să acorde prioritate de trecere pietonilor angajaţi în traversare pe sensul lui de mers.

Au prioritate de trecere autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie; precum şi tramvaiele în mişcare, atunci când se deplasează prin intersecţii nedirijate.

În ceea ce priveşte regula priorităţii de dreapta şi modul de aplicare al acesteia menţionăm că atunci când două vehicule urmează să se întâlnească într-o intersecţie dirijată prin indicatoare, venind de pe două drumuri publice unde sunt instalate indicatoare cu aceeaşi semnificaţie, vehiculul care vine din dreapta are prioritate de trecere.

Când două vehicule se apropie simultan de o intersecţie, venind de pe drumuri publice pe care nu sunt instalate indicatoare de prioritate, vehiculele care vin din partea dreapta au prioritate de trecere.

Nu are prioritate de trecere:

a) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum naţional venind de pe un drum judeţean, comunal sau local;
b) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum judeţean venind de pe un drum comunal sau local;
c) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum comunal venind de pe un drum local;
d) când urmează să pătrundă într-o intersecţie cu circulaţie în sens giratoriu faţă de cel care circulă în interiorul acesteia;
e) când circulă în pantă faţă de cel care urcă, dacă pe sensul de mers al celui care urcă se află un obstacol imobil
f) când se pune în mişcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia faţă de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcţia de deplasare;
g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta şi se intersectează cu un biciclist care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare;
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Pe un drum public prevăzut cu minimum trei benzi pe sens, când două autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite şi intenţionează să se înscrie pe banda liberă dintre ele, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine din stânga să ocupe acea bandă. Pe drumul public cu mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele care circulă pe o bandă care se sfârşeşte, pentru a continua deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită trecerea vehiculelor care circulă pe acea bandă.

[cangri]

Obligatiile detinatorilor, conducatorilor de vehicule si autovehicule
Acest capitol este structurat pe trei subcapitole şi anume:

- obligaţiile deţinătorilor de vehicule;
- obligaţiile conducătorilor de vehicule şi autovehicule;
- obligaţiile conducătorilor de vehicule şi autovehicule în caz de accident rutier.

Obligaţiile deţinătorilor de vehicule
Deţinătorii de vehicule sunt obligaţi să comunice, la cererea poliţiei, identitatea persoanelor cărora le-au încredinţat vehiculele pentru a fi conduse pe drumurile publice, în cazul în care aceste persoane au săvârşit infracţiuni sau au comis contravenţii.

Proprietarul de autovehicul sau remorcă, cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România, este obligat:

a) să declare autorităţii emitente pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare, în cel mult 48 de ore de la constatare;
b) să solicite Regiei Autonome Monitorul Oficial publicarea pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înmatriculare;
c) să solicite eliberarea unui nou document în locul celui furat, pierdut sau distrus;
d) să depună imediat, la autoritatea emitentă, originalul certificatului de înmatriculare, dacă, după obţinerea duplicatului, a reintrat în posesia acestuia;
e) să prezinte vehiculul pentru a fi supus inspecţiei tehnice la termenul şi în condiţiile prevăzute de lege.

Persoanele juridice deţinătoare de vehicule au, pe lângă cele menţionate mai sus, şi următoarele obligaţii:

a) să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă menţiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu şi să nu permită ieşirea în circulaţie a celor care nu îndeplinesc condiţiile tehnice;
b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care pleacă în cursă;
c) să nu permită conducerea vehiculului de către persoane care nu posedă permis de conducere corespunzător sau atestat profesional;
d) să nu permită conducătorilor de vehicule să plece în cursă sub influenţa băuturilor alcoolice, a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora ori într-o stare accentuată de oboseală;
e) să ţină seama de observaţiile făcute de poliţişti sau de conducătorii de vehicule în foaia de parcurs;
f) să anunţe imediat poliţia despre orice accident săvârşit de conducătorii de vehicule proprii;
g) să instaleze la intrările şi ieşirile din garaje şi depouri indicatoare de prevenire;
h) să verifice respectarea timpilor de repaus şi de odihnă, precum şi a regimului legal de viteză, prin citirea înregistrărilor aparatelor de control al timpilor de odihnă şi a vitezei de deplasare, omologate conform legii;
i) să asigure prin mijloace proprii testarea anuală a calificării conducătorilor de autovehicule în scopul însuşirii corecte şi al respectării de către aceştia a dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice.

Se interzice deţinătorilor de autovehicule, să monteze pe acestea sisteme

antifurt sonore care se declanşează la trecerea, în imediata apropiere, a altui vehicul. Durata semnalului nu trebuie să fie mai mare de un minut, iar intensitatea acestuia nu trebuie să depăşească pragul fonic prevăzut în reglementările legale în vigoare.

Obligaţiile conducătorilor de vehicule şi autovehicule
Se interzic participanţilor la trafic aruncarea, lăsarea şi abandonarea de obiecte, materiale sau substanţe, precum şi crearea de obstacole pe drumul public.

Persoana care nu a putut evita crearea unui obstacol pe drumul public este obligată să îl înlăture şi, dacă nu este posibil, să îi semnalizeze prezenţa şi să anunţe imediat administratorul drumului public şi cea mai apropiată unitate de poliţie ori primul poliţist întâlnit.

Obligaţia de anunţare a poliţiei revine şi participanţilor la trafic care au sesizat existenţa pe drum a unui obstacol sau a oricărei alte situaţii periculoase pentru fluenţa şi siguranţa circulaţiei.

Conducătorii şi pasagerii autovehiculelor, care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri de siguranţă, sunt obligaţi să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, atât în localităţi, cât şi în afara acestora.

Se exceptează de la obligaţia de a purta centură de siguranţă, în interiorul localităţilor:

a) conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară;
b) conducătorii de autoturisme pe timpul executării manevrei de mers înapoi;
c) femeile în stare vizibilă de graviditate;
d) conducătorii de autoturisme care execută servicii de transport public de persoane, în regim de taxi;
e) instructorii auto în timpul orelor de pregătire a cursanţilor.

În cazul în care în autovehicul există atât locuri dotate cu centuri de siguranţă, cât şi locuri fără astfel de dispozitive, se ocupă de preferinţă locurile dotate cu centuri de siguranţă. Se interzice transportul pe autovehicul a mai multor persoane decât locurile stabilite prin construcţie şi al obiectelor voluminoase.

Conducătorii şi pasagerii motocicletelor şi ciclomotoarelor sunt obligaţi să poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice căşti de protecţie omologate.

Conducătorilor de autovehicule, ciclomotoare şi tramvaie le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceştia se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitive de tip mâini libere.

Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat:

- să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare;
- să circule numai pe sectoarele de drum pe care îi este permis accesul şi să respecte normele referitoare la masele totale maxime autorizate admise de autoritatea competentă pentru autovehiculele conduse;
- să verifice funcţionarea sistemului de lumini şi semnalizare, a instalaţiei
de climatizare, să menţină permanent curate parbrizul, luneta şi geamurile laterale ale autovehiculului, precum şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului şi remorcii;
- să aibă în autovehicul trusa medicală de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante şi stingător de incendiu omologate;
- să oprească imediat autovehiculul la semnalele regulamentare ale poliţiştilor de frontieră, aflaţi în zona de competenţă;
- să sesizeze cea mai apropiată unitate de poliţie imediat ce ia cunoştinţă despre existenţa, pe drumul public pe care a circulat, a obstacolelor sau surpărilor de natură a pune în pericol siguranţa circulaţiei;
- să înmâneze, la cerere, poliţistului documentele personale, documentele autovehiculului, precum şi cele referitoare la bunurile transportate;
- să se prezinte în termen la unitatea de poliţie care l-a invitat, pentru soluţionarea oricărei probleme legate de calitatea de conducător de autovehicul sau de deţinător de vehicul înmatriculat sau înregistrat;- să permită controlul stării tehnice a vehiculului, precum şi al bunurilor transportate, în condiţiile legii;
- să conducă în aşa fel încât să nu stropească pe ceilalţi participanţi la trafic;
- să oprească motorul şi să semnalizeze autovehiculul imobilizat în pasaje subterane sau tuneluri;
- să ia toate măsurile pentru înlăturarea defecţiunilor survenite pe parcursul deplasării, atunci când autovehiculul nu mai îndeplineşte condiţiile tehnice, iar dacă nu le poate remedia pe loc, să se deplaseze la cea mai apropiată unitate de depanare, cu o viteză care să îi asigure evitarea oricărui accident;
- să ajute la scoaterea de pe partea carosabilă sau la deplasarea lângă bordură sau acostament a autovehiculului rămas în pană sau avariat într-un accident;
- să se prezinte la verificarea medicală sau psihologică la solicitarea poliţiei ori periodic, potrivit legii;
- să aplice pe parbrizul şi pe luneta autovehiculului semnul distinctiv stabilit pentru conducătorii de autovehicule începători, dacă are o vechime în conducere sub 1 an.

[cangri]

Se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai:

- să conducă autovehiculul sau tramvaiul după ce a consumat băuturi alcoolice, produse sau substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora, precum şi în cazul în care este bolnav, rănit sau într-o stare avansată de oboseală, de natură a pune în pericol siguranţa circulaţiei;
- să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau înregistrare;
- să transporte persoane în stare de ebrietate pe motocicletă sau în cabină ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri;
- să transporte persoane în caroseria autobasculantei, pe autocisternă, pe platformă, deasupra încărcăturii, pe părţile laterale ale caroseriei, sau persoane care stau în picioare în caroseria autocamionului, pe scări şi în remorcă, cu excepţia celei special amenajate pentru transportul persoanelor;
- să transporte copii în vârstă de până la 12 ani pe scaunul din faţă al autovehiculului, chiar dacă sunt ţinuţi în braţe de persoane majore;
- să transporte în şi pe autoturism obiecte a căror lungime sau lăţime depăşeşte, împreună cu încărcătura, dimensiunile acestuia;
- să deschidă uşile autovehiculului sau tramvaiului în timpul mersului, să pornească de pe loc cu uşile deschise;
- să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenţia ori să folosească instalaţii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranţă, a lui şi a celorlalţi participanţi la trafic;
- să intre pe drumurile modernizate cu autovehiculul care are pe roţi sau pe caroserie noroi ce se depune pe partea carosabilă ori din care cad sau se scurg produse, substanţe sau materiale ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei;
- să aplice pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale afişe, reclame publicitare sau înscrisuri de natură a conferi libera trecere, acces sau prioritate în circulaţia pe drumurile publice, cu excepţia autovehiculelor aparţinând medicilor avizaţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi a celor destinate transportului copiilor şi persoanelor cu handicap, care vor avea aplicate în colţul din stânga jos al parbrizului semnul distinctiv stabilit de acest minister;
- să aibă aplicate folii sau accesorii pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale ce restrâng sau estompează vizibilitatea în timpul mersului, atât din interior, cât şi din exterior, ori să împiedice sau să diminueze eficacitatea dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă ori citirea numărului de înmatriculare;
- să lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comandă;
- să folosească în mod abuziv mijloacele de avertizare sonoră;
- să circule cu autovehiculul cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, fără a avea montate pe roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante omologate;
- să circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare ori care prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului sau sunt uzate peste limita admisă;
- să folosească un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staţionare depăşeşte pragul fonic prevăzut de lege;
- să circule cu autovehiculul având plăcuţele cu numerele de înmatriculare deteriorate ori neconforme cu standardul;
- să săvârşească acte sau gesturi obscene, să profereze injurii, să adreseze expresii jignitoare sau vulgare, să ameninţe cu acte de violenţă pe ceilalţi participanţi la trafic, de natură să provoace indignarea ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora;
- să circule cu autovehiculul avariat mai mult de 30 de zile de la data producerii avariei.

Obligaţiile conducătorilor de vehicule şi autovehicule în caz de accident rutier
Accidentul de circulaţie este evenimentul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;
b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori cel puţin un vehicul a fost avariat sau au rezultat alte pagube materiale;
c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

Conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane sau în orice alt accident de circulaţie care, prin urmări, constituie o faptă prevăzută de legea penală este obligat:

a) să oprească, să anunţe imediat poliţia, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei;
b) să nu schimbe poziţia vehiculelor ori a obiectelor rămase la locul faptei şi care provin din accident decât atât cât se impune pentru evitarea agravării consecinţelor accidentului;
c) să transporte răniţii la cea mai apropiată unitate sanitară, în lipsa altor mijloace de transport, după care să revină imediat la locul accidentului. Conducătorul care a transportat răniţii trebuie să se legitimeze şi să comunice numărul de înmatriculare al vehiculului unităţii sanitare;
d) să nu consume băuturi alcoolice, substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea evenimentului, până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat şi/sau recoltarea probelor biologice.

Conducătorilor de vehicule implicaţi în accidente de circulaţie li se recoltează în mod obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau consumului de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare şi acestea se trimit pentru examinare medicală la o unitate sanitară autorizată.

Victimelor accidentelor de circulaţie li se recoltează în mod obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau consumului de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

Dacă în accident a fost angajat un autovehicul cu regim de circulaţie prioritară, conducătorul acestuia este obligat să anunţe de îndată unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs accidentul, urmând ca după terminarea misiunii să se prezinte la sediul acesteia în vederea întocmirii actelor de constatare.

Orice persoană care este implicată sau are cunoştinţă despre producerea unui accident de circulaţie soldat cu moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, precum şi atunci când în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase, este obligată să anunţe de îndată poliţia şi să transporte persoanele accidentate la cea mai apropiată unitate sanitară, numai dacă prin aceasta nu se agravează starea de sănătate a victimelor.

Conducătorii implicaţi în accidente în urma cărora au rezultat numai pagube materiale şi care nu constituie fapte prevăzute de legea penală sunt obligaţi:

a) să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă nu este
posibil şi nici nu pot să îşi continue circulaţia, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;
b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare;
c) se exceptează de la obligaţiile prevăzute la litera b): conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii şi conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.