Scrisoarea lui Gigi din arest
Draga mea familie, dragelor mioare,
Rog scuzaţi-mi scrisul, că e cam răcoare
Şi-mi tremură māna? sufletul din mine?
N-am nici masă, scaun? vă scriu stānd pe vine.
Pac-pac, cum vedeţi? zdrenţele mi-au tras-o!
Simt că-s mic şi negru, din Burkina Faso;
Văd, de după gratii, cum apune Soare,
Războinicul Luminii, īncet, dar sigur, moare.
Stau ca mieluşel īn celulă strāmtă,
?Supărat īs Doamne?, un coleg īmi cāntă;
Şi vă scriu cu dor, versuri ce-s de jale,
Plāng ca Paraziţii? ?lacrimi şi fecale?.
Plāng, că nu e drept? mare grozăvie?
Nu-nţeleg? de ce mi se-ntāmplă mie?
Hahalere care m-au īncătuşat,
Toate ştiu prea bine c-au făcut un blat.
Apelez la veri, surori şi cumnaţi,
Tot neamu` Becali, oi şi avocaţi?
Faceţi ce īţ` face, că-i pe banii mei;
Scoateţi-mă afară dintre derbedei!
Iooo, Gigi Becali, sunt nevinovat,
Că pe proştii ăia nu i-am sechestrat!
Papagalii dracu`? hoţi de meserie;
Ei īn libertate? io fac puşcărie!
Pān-o fi să ies, vă scriu īn răvaş,
Să-mi aduceţi slană, ceapă şi un caş,
Că-ăştia bagă-n mine ceai şi marmeladă
Şi nu vreau stamina ca īn jos să-mi cadă.
Rog să īmi aduceţi şi-un televizor,
Că-s sătul de table şi privit īn gol;
La barbut īs AS, i-am făcut pe toţi?
Chiar de-am īn celulă cei mai trei din hoţi!
Mai am o problemă, care mă cam doare,
Īi vorba de cele zece dragi mioare?
Să le-aveţi de grijă, nu uitaţi de ele,
C-altfel ies de-acilea şi daţi de belele.
Mergeţi şi la Athos, faceţi rugăciune,
Zdrenţele cu Dracu, Dumnezeu cu mine.
Pac-pac, asta-i tot, vă salută Jiji;
Om cu steaua-n frunte? şi īn fruntea ligii!
)