Un întreprinzător deştept pe nume Errett Loban Cord care până în 1932 devenise acţionarul principal al lui Cord, Duesenberg, Auburn, Lycoming, American Airways (predecesorul lui American Airlines) şi al altor câteva firmuliţe de pe acolo a avut într-o zi ideea de a construi
cel mai ieftin supercar din vremea lui...
Motor: V12 la 45 de grade, 6407cc (80x108mm), construcţie din fontă, 2 supape/cilindru orizontale acţionate de un ax cu came în centru prin nişte culbutori verticali, 2 carburatoare
160 CP la 3200-3500 rpm
Cutie de viteze manuală în 3 trepte şi o a doua cutie de viteze cu 2 trepte încorporată în diferenţial (total 6 rapoarte), transmisie spate
Punţi rigide cu arcuri lamelare faţă şi spate, cu amortizoare hidraulice Houdaille reglabile din bord
Frâne cu tamburi acţionate hidraulic şi servofrână cu vacuum reglabilă din bord în funcţie de condiţiile meteo
Greutate: 1859-2095 kg, în funcţie de caroserie
Viteza maximă: 155-160 km/h
Maşina se vindea în 1933 cu 975-1275$, în funcţie de caroserie şi echipare, ceea ce era ridicol de ieftin - costa mai puţin decât un Dodge mediu, iar cel mai ieftin Ford al epocii era pe undeva pe la 350-400$. De fapt, mulţi clienţi destul de avuţi pentru a-şi permite un V12 erau circumspecţi datorită preţului, bănuiau o escrocherie în spatele lui (la vremea aceea încă nu exista expresia "chinezărie")
După falimentul imperiului Cord de la mijlocul anilor '30, licenţa motorului V12 a ajuns la American-LaFrance, care l-a folosit într-o formă foarte puţin modificată pentru maşini grele de pompieri până prin anii '70
~Nautilus
Din vremurile de glorie ale jazzului - Auburn 12-160 din 1932-1933
