Machetele mele - Klauzephoto - Page 312

kyd_ursu · 08-01-15, 19:19

Pffff...deci...deci...pffff...este.....no comment.....MINUNATA

collectionar · 08-01-15, 19:32

Superba...imi place forma....culoarea ei....tot.

klauzephoto · 09-01-15, 09:37

multumesc, astazi un vw kharman ghia cabriolet de la minichamps 143

kyd_ursu · 09-01-15, 10:08

Clasicele au farmecul lor aparte. Imi place macheta ta

18MAI · 09-01-15, 12:40

O clasica ce incanta retina ...

CALIN 79 · 09-01-15, 17:19

Superbe ultimele 2 prezentate.

2010 · 09-01-15, 17:36

Sa te tot dai vara cu una de asta..

klauzephoto · 09-01-15, 22:13

multumesc, este o macheta de generatie mai veche minichamps, nu prea mai seamana cu ce se face astazi si in nici un caz cu kharman ul de la neo care este state of the art. Mie imi place mai ales ca am si pe sora ei acoperita si consider ca face fata cu brio vitrinei in care e pusa alaturi de alte minichamps uri.
dintre clasicele pe care le-as dori ea se afla in primele 25.

Reme · 09-01-15, 23:16

O istorica superba!

imi place culoarea! Am vazut-o pe un Golf mk1 in realitate!

klauzephoto · 10-01-15, 08:16

Buick Electra sedan 225 - neo scale models 143
Inainte de 1959, Roadmaster si Limited reprezentau modelele de top ale ofertei Buick. Incepand cu 1959, au fost redenumite Electra respectiv Electra225, numarul reprezentand lungimea totala a masinii de peste 225 inch(5,715m).
Electra 225 Riviera era nava amiral si impartea acoperisul cu 6 ferestre doar cu Cadillac, care il oferea la toate modelele. Buick a denumit prima oara Riviera un model special in doua usi Roadmaster din 1949 de unde si catalogarea ulterioara ca Riviera a tuturor modelelor cu hard top in doua usi, lucru ce a durat pana in 1959.
Modelul Electra din 1960 ca si Electra 225 a primit un facelift minor fata de cel din anul precedent constand intr-o grila concava si faruri orizontale centrate de noul logo al firmei care se pastreaza si in ziua de azi. Reintroduse in design ul modelelor incepand cu 1960 sint si Venti Port urile cromate aparute prima data in 1949 si scoase in 1957 care erau de fapt niste elemente cromate de design pozitionate pe aripi in spatele rotilor (in numar de 4 pe fiecare aripa mai putin modelele Invicta si Le Sabre care aveau cate 3) inspirate de avioanele de lupta care lasau acest gen de urme pe laterale. Nu aveau nici un fel de utilitate practica dar reuseau sa puna soferul la bordul unui avion de lupta imaginar. Designul a fost introdus initial la o masina custom care le avea luminate, sporind senzatia de bombardier. Totodata, Electra 225 beneficia de numeroase elemente decorative si de identificare cromate si foarte inspirat pozitionate.
La interior, se gasea un intrumentar de bord imbunatatit cu un vitezometru "Mirrormatic" la care puteau fi reglate lentilele in functie de vizibilitatea necesara soferului, un nou volan cu doua spite si claxon pe ele venit sa inlocuiasca onorabilul volan cu doua cercuri care se gasea inca pe majoritatea masinilor vremii. Interioarele din stofa de Brisbane veneau standard la modelele acoperite in timp ce decapotabilele erau imbracate in piele. Tot la decapotabile, scaunele ajustabile electric si geamurile electrice erau in dotarea standard.
Tot din dotarile standard ale Electrei, faceau parte o consola centrala cu spatiu de depozitare, stergatoare, kilometraj de masurare a distantelor, bricheta, parasolare, claxon dublu, inchidere cu o singura cheie, transmisie automatica, doua turbine, perne din foamtex, ceas electric, lumina in portbagaj, rame pentru placutele de inmatriculare, lumina in torpedo, servodirectie, servofrana, lumini de mers inapoi, lumina pentru harta si capace de roti din gama super deluxe.

Macheta acestui exemplu de design clasic american opulent si imens este produsa de neo in calitatea care m-a castigat de la prima achizitie, tot un buick.
Fiind americana nu puteau sa lipseasca elementele cromate si nici teama cu care am asteptat-o prin prisma erorilor care mai apar la asamblare. Din fericire, a ajuns un exemplar foarte bine realizat la care am remarcat unele imbunatatiri in tehnica de fabricatie si anume unele decoratiuni cromate reprezentate de regula prin piese fotodecupate au fost inlocuite de un abtibild la fel de cromat dar cu o flexibilitate ridicata, fapt care il face mult mai dezirabil minimizandu-se riscul de aplicare gresita fara posibilitate de repozitionare.
Incep cu forma, extrem de bine prinsa de producator lucru pe deplin multumitor, dupa care ma indrept asupra combinatiei de culori la fel de inspirat alese, un visiniu metalizat cu alb crem delimitate de elemente cromate aplicate corect. Toate piesele sint la locul lor, foarte fine de te intrebi cum au reusit, grila reprezentata excelent, numere de inmatriculare si sigle minuscule si drepte.
Daca ar fi sa comentez ceva la aspect, m-as opri la Venti Port uri pe care le gasim sub forma de abtibilde (bila neagra) si asupra stopurilor care sint vopsite peste piesa cromata....macar sint vopsite bine dar nu ma incanta foarte tare...
Interiorul nu a fost neglijat si se prezinta la fel ca masina, bicolor si foarte fin, vizibil si aerisit.
Nu sint geamuri pe laterale, probabil mai bine ca de regula sint puse stramb....luminite de mers inapoi sint si ele prezente prin piese aplicate nu vopsite, iar tobele de esapament vin cum nu se poate mai bine in aritmetica masinii.
Concluzionand, am mai adus in garaj o legenda americana din era de glorie a lor, din era mea preferata de peste ocean, o masina care si astazi rupe gaturi cand apare.