Machetele mele - DannySS

[soul_900]

Bai omule esti nebun...ai grija de sanatatea celor din jur , cu muscle carul cela negru m-ai dat jos iar cu mustangul ai tras si un glonte in inima...foarte tare ambele i-mi plac la nebunie...am reusit deja sa-mi vind mustangul gt500 de la welly și poate dau de ceva ca al tau ca este superb (how much ?)

[DannySS]

Multumesc tuturor.
Shelby GT500 este in jur de 650 lei

[DannySS]

1966- Ford GT-40 Mark II #40- GMP (Holman Moody by Wix Filter Dealer Network)


" Modelul Ford GT40 este indisolubil legat de cursa auto de la Le Mans, in vestul Frantei, faimosul eveniment al sporturilor cu motor din lume. Dezvoltata special ca sa castige in cursa de la Le Mans, aceasta masina sport de mare performanta, aproape lipita de sol, in forma de proiectil, a castigat legendara cursa de anduranta de 4 ori la rand intre 1966 si 1969.
Ideea evidenta din spatele producerii acestui model a fost aceea de a castiga intreceri sportive pe distante lungi, ca rival serios pentru modelele dominante Ferrari, cele care au castigat cursa de la Le Mans de 6 ori la rand, intre 1960 si 1965. Henry Ford II fusese manat de ambitia de a vedea o masina Ford castigand la Le Mans inca de la debutul sirului de victorii Ferrari, adica de la inceputul anilor '60. Privind rezultatele obtinute de modelul GT40 in cursul remarcabilei sale cariere sportive, este limpede ca acea ambitie a fost satisfacuta.
GT40 reprezenta o colaborare intre Ford si Lola, o companie de masini de curse, condusa de proprietarul si designerul ei sef, Eric Broadley. John Wyer, fost manager de echipa la Aston Martin, a fost angajat pentru acest proiect special, ca sa lucreze alaturi de respectatii ingineri de la Ford, Roy Lunn si Harley Copp. Semnificatia numelui masinii era simpla, GT insemna Grand Touring iar 40 reprezenta inaltimea totala a masinii, de 40 inch (102 cm), masurata de la sol la partea de sus a plafonului; aceasta inaltime era guvernata de reglementarile privind categoria de intrecere careia ii apartinea modelul GT40.
cele 4 victorii ale masinii la Le Mans au asigurat intrarea in cartea recordurilor, atat pentru vehicul cat si pentru piloti. Acestia au fost Chris Amon si Bruce McLaren in cursa din 1966, Dan Gurney si A.J. Foyt in 1967, Pedro Rodriguez si Lucien Bianchi in 1968 si Jacky Icky si Jackie Oliver in 1969."

1001 de masini la care sa visezi intr-o viata.


"Ford a vrut sa cumpere Ferrari în 1963. Dupa ce initial a acceptat, confruntat cu dificulta?ile inerente muncii într-o companie uriasa si mai ales cu interdictia pentru masinile Ferrari de a participa la Indianapolis 500 dictata de viitorul proprietar, don Enzo a întrerupt tratativele iar afacerea a cazut. Legenda spune ca GT 40 s-a nascut din supararea lui Henry Ford al II-lea, generata de consumul de resurse angajate (umane, dar si financiare – se vorbeste de câteva milioane USD) pentru auditarea Ferrari, în special inventarierea activelor acesteia, consum care s-a dovedit finalmente inutil. Modelul astfel vizat trebuia sa întrerupa dominatia totala a Ferrari (inclusiv primele 6 locuri în 1963) în cursa de 24 de ore de la Le Mans, care dura din 1960 (si avea sa mai tina pâna în 1965).

Pentru a realiza asta, Ford a cautat combinatia câstigatoare între propriile motoare V8 si priceperea pentru design si inginerie în domeniul masinilor de curse a specialistilor britanici. Astfel au fost cooptati Eric Broadley, fondatorul Lola Cars (angajamentul pe 2 ani constând în aportul strict personal al lui Broadley, fara implicarea companiei sale, precum si în livrarea a doua modele Lola Mk VI) si John Wyer, fost racing team manager al Aston Martin (în 1959, anul succesului obtinut de DBR/1). Echipa, completata cu americanii Roy Lunn (proiectantul motorului V4 Mustang I) si Harley Copp, în calitate de coordonator (designer sef pentru Continental Mark II si Falcon, si vice-presedinte Ford în Marea Britanie la data respectiva) începe sa lucreze la fabrica Lola din Bromley, Londra. La finele anului 1963, proiectul este formalizat prin înfiintarea Ford Advanced Vehicles, sub conducerea lui Wyer, care transfera lucrul într-o facilitate noua, deschisa la Slough, în apropierea aeroportului Heathrow.

Primul prototip, anuntat la 1 aprilie 1964, avea design Lola, sasiu de la Abbey Panels din Coventry, caroserie din fibra de sticla de la Fibre Glass Engineering din Farnham, Surrey, si motor V8 de 255 cid (4181 cc). Modelele de productie, cu denumirea GT 40 Mk I, au primit însa motoarele utilizate la Ford Mustang de 289 cid (4737 cc). Rezultatele au fost modeste, asa ca dupa cursa de la Nassau din 1964, Ford l-a atras în program pe Carroll Shelby.

Prima modificare a însemnat trecerea la motorul FE de 427 cid (6997 cc) cu un singur carburator Holley si circa 465 CP, folosit pentru Ford Galaxie în NASCAR. Apoi, transmisia ZF cu 5 trepte de pe Mk I era înlocuita de o Kar-Kraft manuala cu 4 trepte. Desigur, Shelby a operat toate schimbarile necesare pentru a corespunde noii configuratii. Rezultatul s-a numit Mk II si a reusit sa ocupe întreg podiumul la Le Mans din 1966, cu echipajul neozeelendez Bruce McLaren/Chris Amon, concurând pentru Shelby-American Inc., în postura de câstigator.

Pentru 1967, GT 40 a prezentat versiunea Mk II B cu caroserie reproiectata si carburatoare duble pentru un plus de 15 CP, prezenta în cursele de la Sebring, Le Mans si Reims."




Despre macheta: nici pana acum nu am inteles care este producatorul, care este linia, etc. Dupa studiile mele, a reiesit ca este un GMP realizat de Holman Moody pentru "linia" WiX. (????!!!)
Acest GT-40 cu numarul 40 nu a existat in realitate, de altfel, decalurile cu "WiX", "Holman Moody" si "GMP" ne dau de gandit. Dooohhh...Macheta este ok, mie imi place.

[DannySS]

Macheta:

[DannySS]

Partea II

[soul_900]

Foc, turbaciune si isterie...foarte buna

[Reme]

prea frumos si artistic facut acest Ford

[Racer21]

Si iata ca a venit si Ferrari-killer-ul ... cu toate ca nu prea apreciez ”reputatia” acestui Ford GT, nu pot nega ca este o masina si o macheta extraordinara!

[Calin001]

Macheta asta e bestiala. Foarte bine ca ai luat-o.

[2010]

O prea frumoasa macheta!

[DannySS]

Multumesc pentru vizite si aprecieri.

Trecem mai departe...

1993- Chevrolet Caprice "Border Patrol"- Motormax


Modelul Caprice al celor de la Chevrolet are viata lunga, fiind produs intre 1964-1996 si apoi din 2011 pana in prezent.Numele "Caprice" a fost preluat de Bob Lund (directorul general de vanzari Chevrolet) dupa un restaurant de lux pe care il frecventa in New York, altii spun, insa, ca numele este inspirat de numele fetei unui oficial Indy-car, Caprice Chapaman, fiica lui James P. Chapman.
Modelul pe care il prezint azi a primit titlul de "Masina anului" in 1991 de catre revista americana Motor Trend, acesta facand parte din a patra generatie (1991-1996).Aceasta generatie a fost complet restilizata, fiind produsa in uzinele General Motors din Arlington- Texas si Ypsilanti- Michigan, in 2 variante de caroserie: sedan si station wagon.Dar criticii nu au fost impresionati de aceasta restilizare, multi numind-o "balena esuata"...
Productia a fost sistata pe 13 decembrie 1996 cu o productie totala pentru aceasta generatie de 689257 vehicule, datorita competitorului din interior, Chevrolet Lumina, ale carui vanzari mergeau mult mai bine, problemelor financiare ale GM cat si datorita dorintei consumatorilor target ai Chevrolet Caprice de a se orienta "in masa" catre SUV-uri.
Despre macheta, fiind un MotorMax, fiind singurii care il produc, numai de bine...

[mone1]

Nui rau !! Desi nu strica mai multa munca la detali

[Reme]

eu zic ca pentru un MotorMax este ok la detalii

[2010]

Arata bine politista!

[DannySS]

1966- Shelby Cobra "Super Snake"- Franklin Mint

"Carroll Shelby a creat Cobra în aprilie 1962, prin utilizarea motoarelor Ford V8 si a sasiurilor ACE, pentru a concura si depasi Corvette.
Asa încât, atunci când Corvette Grand Sport a fost mai rapida cu 9 secunde pe tur la Bahamas Speed Week de la Nassau din 1964, a devenit clar ca modelul Cobra 289 trebuie revolutionat. Mai ales ca în competitiile FIA, suprematia fusese preluata la general de Ferrari, prin 250GTO si 375P.
Ken Miles, pilot si inginer, membru cheie al echipei Shelby si poreclit ”Teddy Teabag” sau ”Sidebite”, a pus ochii pe un motor Ford FE V8 390 cid din aluminiu, foarte usor si cu performante net superioare celui de 289 cid, folosit pâna atunci (Mk II). Opozitia manifestata de departamentele interne Ford si faptul ca prototipul rezultat era practic de necondus, au facut ca în final, Shelby sa primeasca motorul Ford FE V8 427 cid (cunoscut ca 427 FE NASCAR Side-Gresor). Construit din fonta, deci mult mai greu, utilizarea sa a facut necesara reproiectarea semnificativa a sasiului, pentru aceasta find necesare asistenta calculatoarelor specializate ale Ford si experienta inginerilor de la AC Cars. Tuburile principale de 3 inch au fost înlocuite cu unele de 4 inch, latimea a fost majorata cu 50 mm si au fost instalate arcuri elicoidale dublate de amortizoare Koni si frâne cu discuri Girling pe toate cele 4 roti de magneziu. Apoi, au fost amplasate evacuari laterale, roll bar, rezervor exterior pentru combustibil, radiatorul a primit o deschidere mai larga iar anvelopele au fost adaptate greutatii sporite, ceea ce a condus la largirea aripilor.
Motorul FE 427, în fapt cu o capacitate de 425 cid (6994 cc), dotat cu carburator Holley 4 bbl, dezvolta o putere de peste 400 CP si o viteza de top de 165 mile/ora (265 km/ora). Transmisia manuala, cu 4 trepte, Top-Loader se adresa rotilor spate. Cu o caroserie din aluminiu, cu ampatament de 2286 mm si o lungime totala de 3962 mm, noua Cobra cântarea în jur de 1000 kg.
Shelby a comandat 100 de sasiuri, cifra necesara pentru omologarea în cursele NASCAR, a caror productie a început în ianuarie 1965, însa la aproape 5 luni distanta (29 aprilie), atunci când inspectorii FIA au poposit la unitatea de productie, au gasit finalizate doar 51 de unitati, refuzând acordarea licen?ei. Ulterior, în iunie acelasi an, FIA a decis înfiintarea unei noi clase GT cu cerinta de calificare 50 de masini fabricate, numai ca pentru Cobra, înscrierea însemna sa devina rival de categorie cu Ford GT40. Carroll Shelby a renuntat sa înscrie noul model de Cobra în competitii.
Asta se întâmpla dupa ce 53 de unitati fusesera deja fabricate, iar 19 din ele aveau proprietari privati. Doua a fost pastrate ca prototip, una a fost trimisa la Ford Engineering, rezultând un stoc de 31 de unitati. Charles Beidler, dealer Shelby pentru Coasta de Est a propus comercializarea lor cu titlul de cea mai rapida masina construita vreodata. Si asa s-a întâmplat.
Denumite 427 S/C (Semi/Competition), acestea au devenit, datorita numarului redus si performantelor deosebite, cele mai cautate Cobre, azi valoarea lor unitara fiind cifrata în jur de 1,5 milioane USD.
În cadrul unui test organizat de Ken Miles, jurnalistul Jerry Titus de la Sport Car Grafic a consemnat o performanta uluitoare realizata de Cobra 427 S/C: 0-100 mile/ora (161 km/ora) în 13,2 secunde!
Ar mai trebui retinut ca Shelby a fabricat pâna în 1967, circa 200 de unitati 427, versiune de strada, mai ”docila” comparativ cu S/C si ca începând cu 1970, piata a fost inundata de nenumarate replici."

1001 masini la care sa visezi intr-o viata


"Etalonul unui etalon

Sa inghesui un motor de 3,7 litri intr-o patrime de masina e una, dar sa fortezi sa intre un intreg sistem de miscare, e cu totul altceva.Cobra Shelby avea nevoie de ceva mai mult decat putea sa-i ofere motorul de 289 V8, iar din unghiul unei masini de curse, alegerea fireasca ar fi cazut pe motorul V8 de 7000cmc al modelului NASCAR, 427. Blocul motor V8 Ford era prea mare pentru cadrul proiectat initial in 1952, pentru un model britanic cu 6 cilindri in linie.
In 1965, ajutat de inginerii de la Ford, Shelby a lansat noul model Cobra.Caroseria era tot din aluminiu, ca la modelul 289, dar era mai mare cu 20 cm, cu aripi bombate, sasiu nou si suspensii fata de tip A-arm. La toate acesteat a fost adaugat motorul de curse, de 7000 cmc.
Pe langa seria de masini de curse, inclusiv S/C (competitii stradale), Shelby a fabricat si versiuni cu motor 428 Police Interceptor, mai grele, dar la fel de brutale pe sosea ca o masina de curse. cariera competitionala a modelului Cobra 427 a fost eclipsata de Ford GT40, dar tot ramane etalonul sporturilor cu motor din America anilor '60"

Matt Stone, John Matras- 365 masini pe care trebuie sa le conduci


Si acum un articol scris de Richard Hammond (Top Gear) ce sintetizeaza, poate, cel mai bine "esenta" Cobra.

" Nu s-au facut decat 998 de Cobre adevarate si totusi greu gasesti pe cineva care sa nu-i recunoasca formele.Nu trebuie s-o vezi decat o singura data intr-o poza, film sau, mai putin probabil, pe viu, pentru a ti se imprima definitiv in memorie, atat ca imagine cat si ca nume.
In repaus, degaja acelasi aer de pericol senzual ca si Lara Croft dormind covrig cu o katana in mana.In momentul cand o pornesti, aprinderea motorului devine un huruit sinistru si umed- e ca si cum ai tura tractul digestiv al unui T-Rex.Este ca si cum un pickhammer s-ar imperechea cu un Harley. )))) .
Este o masina cu care nu ai cum sa nu faci parada.Ar putea declansa o criza a varstei de mijloc intr-un adolescent.Se spune ca Shelby ar fi pus o bancnota de 100$ in torpedoul unui 427- daca te puteai apleca in fata si o apucai in timp ce accelera, pastrai banii.N-a pierdut un cent.
Pedigree-ul si exclusivismul spun totul, dar e bine de stiut ca EXISTA."
Richard Hammond- Top Gear


AC a produs doar 23 AC Cobra 427 roadstere de competitie. In 1966, doua au fost selectate si convertite intr-un model special, avand numarele de sasiu CSX3015 si CSX3303., "Cobra to End All Cobras." Acestea au fost selectate pentru a deveni model de strada aducandu-li-se toate modificarile necesare pentru acest lucru, cea mai importanta modificare reprezentand instalarea TPS (Twin Paxton Superchargers).

Din pacate, una din cele doua, cea cu numarul de sasiu CSX3303, a fost distrusa cand proprietarul ei s-a sinucis, sarind cu ea in Oceanul Pacific.
Caroll Shelby a pastrat celalalt4 model pentru el ca masina personala, cateodata folosindu-l pentru a participa la curse locale cum ar fi Turismos Visitadores Cannonball-Run race in Nevada. Modelul a fost scos la licitatie la eventul Barrett- Jackson Collector Car, din 22 ianuarie 2007, in Scottsdale, Arizona, pentru 5 milioane dolari plus comision, un record pentru un automobil fabricat in SUA. In ianuarie 2015, a fost scos din nou la licitatie de aceeasi casa de licitatii si vandut pentru 5,1 milioane dolari.

Macheta produsa de Franklin Mint in 2008 in editie limitata de 5000 exemplare, a mea avand numarul 4193.

Cateva foto 1:1 si "actele" ce insotesc macheta de la Franklin Mint