Pentru a face o diferentiere clara a tipurilor de ulei, īn anii `50 ai secolului trecut Institutul American al Petrolului (API) a introdus ca obligativitate marcarea gradului de vāscozitate a uleiului.
Cum īn zilele noastre uleiurile monograd nu se mai folosesc, iata o scurta explicatie cu privire la cele multigard: gradul de iarna (winter) W si gradul la temperatura de lucru.
De ex: 10W-40. Asta īnseamna ca uleiul respectiv are gradul de iarna 10W, corespunzator a 97,2 centistokes (cSt) la 40°C (standard de temperatura pentru testari) si care īnca mai curge la -25°C si poate fi pompat de motor la -30°C. Practic, la o temperatura mai joasa de -30°C uleiul are aspectul si consistenta unei bucati de unt!
Motorul nu va porni, sau, īn cazul fericit ca da, se va gripa!
Īn continuare: gradul 40 pentru temperatura de lucru (100°C) īnseamna o vāscozitate de 14,1 cSt.
Observati cum scade vāscozitatea, invers proportional cu cresterea temperaturii. Acest tip de ulei se va transforma īn gudron si se va autoaprinde la temperatura de 220°C.
Un sfat: Īn sezonul rece, motorul trebuie ajutat cu un ulei mai subtire (un grad de iarna mai mic), tinānd cont ca acesta va fi mai fluid si se va pompa mai repede īn motor, scazānd cu mult perioada de timp īn care motorul functioneaza "uscat" īn clipele ulterioare pornirii.
De ex: 0W este pompabil pāna la -54°C; 5W pāna la -45°C; 10W pāna la -30°C; 15W pāna la -20°C; 20W pāna la -15°C.
Tot API a introdus si normele calitative ale lubrifiantilor, separat pentru motoare cu aprindere prin scānteie (S si īnca o litera, īncepānd de la A si pāna la M, īn zilele noastre, un lubrifiant cu caracteristicile API SM fiind mai performant decāt unul clasificat SJ) si pentru motoare cu aprindere prin compresie (C si idem, de la A la I, curent, un ulei clasificat API CH/CI fiind mai performant decāt unul clasificat CF).