Istoria Ford in Romania
Relatiile dintre Ford Motor Company si Romania incep in 1928, cand Andrei Popovici, secretarul Legatiei Romane la Washington, ii decerneaza lui Henry Ford, un inalt ordin al Casei Regale Romane ca "binefacator al omenirii, pentru dezvoltarea industriei, a relatiilor sociale si internationale". In 1931 Ford deschide o firma de vanzari in Romania iar mai tarziu Guvernul Romaniei comunica filialei Ford din Anglia disponibilitatea de a deschide la Bucuresti o linie de asamblare . Astfel, in 1935, Ford a achizitionat un teren in cartierul bucurestean Floreasca unde a construit o uzina moderna dotata cu prima linie de montaj operationala din Europa de Est. Aceasta putea ansambla anual 2500 de automobile si camioane.
Inca de la inceput Ford Romania s-a implicat in sportul cu motor, oferind sasiuri echipate cu motoare V8 pilotilor Mihai Sontag, Petre Cristea si Alexandru Berlescu. Initiativa avea sa se finalizeze cu rezultate majore, Petre Cristea obtinand in 1936 prima victorie pentru Ford in raliul Monte Carlo. Petre Cristea( 1909-1995) este incontestabil cel mai mare pilot roman al tuturor timpurilor. Cariera sa este legata in totalitate de firma Ford. Prototipurile de competitii create de el, plecand de la platforma Fordului V8 de 95CP, au impresionat lumea sportului cu motor si au adus firmei Ford prima victorie in raliul de la Monte Carlo in 1936. O parte din operatiunile de preparare a masinii cu care s-a concurat in '36 s-au efectuat in atelierele firmei Ford Romania. Caroseria automobilului, realizata din materiale de aviatie, a fost realizata in garajul fabricii de ciocolata "Zamfirescu". Cristea efectuase in tara peste 1000 de antrenamente si pregatise masina atent pentru aceasta proba: carburator special Weber, cutie de viteze cu cele mai scurte rapoarte si blocarea satelitilor diferentialului. Decernarea premiilor are loc in 31 ianuarie 1936, zi in care Cristea implinea 27 de ani. Reprezentantii Ford sunt luati prin surprindere intrucat in cursa nu participa nici o masina de "uzina". Printre invinsii sai se aflau echipele de uzina a celor mai renumite marci. Marii fotografi ai lumii raspandesc in intreaga lume fotografii cu ciudata masina cu care concurase Cristea.
In 1986, Cristea si Zamfirescu au fost invitati la Monaco de uzinele Ford din Koln si de Automobile Club de Monaco pentru a sarbatori o jumatate de secol de la victorie. Romanii au fost prezentati asistentei ca fiind "cei care au realizat cea mai mare surpriza a raliului". Pentru Ford victoria in raliul Monte Carlo s-a repetat in 1939 si in alte editii desfasurate pena in prezent. Pentru Romania aceasta victorie a ramas din pacate unica si de aceea ea are o semnificatie aparte.
Un alt pilot cu renume in sportul cu motor romanesc a fost Marin Butculescu(1906-1995). Marin Butculescu este autorul a numeroase solutii tehnice de avangarda in prepararea automobilelor de competitie: punte spate cu roti duble, faruri si suspensii reglabile in functie de natura traseului parcurs. A detinut 58 de automobile, debutand in competitii in 1926. Dintre automobilele utilizate in competitii nu putea lipsi legendarul Ford V8, la bordul caruia, in 1937 i-a suflat victoria marelui Petre Cristea in cursa de la Sinaia.
Locotenet - colonelul Alexandru Berlescu este unul din primii piloti romani care au concurat cu un automobil Ford. In 1934, hotaraste sa-si construiasca un automobil de curse pe un sasiu Ford. Desi urmarit de ghinioane, reuseste clasari excelente in mai multe competitii externe si interne precum: Raliul Monte Carlo, Raliul Bucurestiului si MP Brasovului.
Alexa de Vasal, s-a distins ca preparator de automobile de competitie si ca organizator si promotor al sportului cu motor. In 1936 Vasal a apelat si modificat celebrul V8 de pe Ford adaugandu-i un compresor. Rezultatul a fost o masina de curse care putea atinge o viteza fantastica de 178 Km pe ora cu care a depasit automobile de curse celebre precum Bugatti, BMW sau Hotchkiss.
Ford Romania organiza cursuri de specializare pentru inginerii sai. Astfel se urmarea ca piesele sa fie fabricate si montate in intregime in fabrica din Floreasca sub stricta observatie a specialistilor care urmareau obtinerea unei calitati identice cu cea a produselor americane. Preparativele pentru acest pas important incepusera inca din 1939 cand mostre de tapiterie, acumulatori, suruburi, vopsea si alte repere, fabricate in Romania, fusesera trimise la Detroit spre examinare si sosisera inapoi cu observatiile corespunzatoare. Sub acest aspect, investitiile Ford se ridicau la zeci de milioane de lei iar personalul uzinei din Calea Floreasca era de aproximtiv 120 de persoane. Raspandirea automobileleor Ford pe glob s-a datorat fiabilitatii, pretului, dar nu in ultimul rand versatilitatii extraordinare. Astfel modelul Ford A putea fi usor adaptat pentru rularea pe zapada iar camioanele Ford puteau deservi brigazile de pompieri prin adaptarea unei scari actionate hidraulic.
Ditributia Ford la nivelul Romaniei se facea prin reprezentante zonale. In Bucuresti fiinta firma lui A Birbaum iar in Craiova firma SEBAR al fratilor Sebastian si Barbu Neamtu. Aceasta din urma a desfasurat o activitate extrem de sustinuta, distribuind intreaga gama de produse Ford: automobile, camioane si tractoare. Suportul publicitar era asigurat eficient chiar de unul din patronii firmei, Barbu Neamtu, nelipsit de la startul competitilor automobilistice la volanul automobilelor Ford. Acesta a inceput sa concureze cu un V8 Roadster de serie pentru ca apoi sa construiasca pe o platforma Ford un automobil de competitie. In 1934 se inscrie in Cupa Alpilor, una dintre cele mai dificile raliuri din Europa, cu 127 de participanti. Neamtu, care obtinuse cei mai buni timpi pe probele speciale, este desemnat castigator in clasamentul individual a celei de-a sasea editii a Cupei Alpilor si ii este decernat trofeul "Cupa Ghetarilor". Neamtu s-a clasat meritoriu si in raliul Monte Carlo, cu Fordul carosat aerodinamic.
In 1936, Neamtu a obtinut cea mai importanta victorie a Marelui Premiu al Brasovului cu Fordul V8 de serie, la Categoria Sport in fata puternicelor BMW si Ausburn dotate cu compresor. Pentru promovare, Primaria Craiova organiza numeroase expozitii in care erau angrenate automobile Ford si care atrageau numerosi vizitatori.
Cel de-al doilea razboi mondial a afectat insa operatiunile din Romania iar in 1940 a devenit evidenta lipsa de lichiditati pentru importul de vehicule si piese de schimb din SUA. Astfel, in primul trimestru al anului 1940 Ford Romania a vandut toate autmobilele pe care le avea in stoc, iar mai tarziu a fost epuizat si stocul de camioane. In martie 1940, nu au mai existat alte importuri din SUA iar fabrica a inceput sa execute exclusiv comenzi ale armatei romane, care detinea un parc considerabil de camioane Ford V8 4x4. Odata intrata in sfera de influenta a Germaniei, importurile din SUA si Marea Britanie au incetat iar prin instalarea austriacului Wachner la conducerea fabricii aceasta era practic condusa de filiala din Koln. Astfel, fabrica din Floreasca onora cererile armatei germane si romane si oferea unitati mobile de reparatii pe front.
In august 1944 Guvernul Roman clasifica fabrica Ford Romana ca fiind “utilaje si construcii abandonate de inamic si este inclusa sub control militar. Aceasta continua sa se ocupe cu repararea vehiculelor detinute de armata romana si cea rusa, cu mari pierderi insa datorita gratuitatii oferite armatei ruse ca despagubiri de razboi.
Odata cu incetarea razboiului, directorii filialei Ford din Marea Britanie au incercat sa reia legaturile cu Ford Romania, dar instaurarea comunismului si deceprecierea monedei nationale au dus la suspendarea activitatilor in septembrie 1946.
Abia in 1966, Ford a incercat sa revina in Romania prin filiala din Germania transmitand o propunere de join-venture Guvernului Romaniei. Insusi Henry Ford soseste la Bucuresti pentru negocierea acestui proiect. Intre timp profilul uzinei Ford din Romania fusese schimbat in aparatura de automatizari, aici fiintand firma Automatica si fiind construite noi hale. Din fericire, cea in care s-au ansamblat Forduri a supravietuit pana in zilele noastre. Propunerea Ford prevedea acordarea de asisitenta pe o perioada de zece ani, timp in care trebuia refacuta industria romaneasca de automobile, insa ea nu s-a materializat.
Cronologic, in fosta hala a uzinei Ford Romania isi au sediul firmele Autoindependenta(194
, ACRA(1951), Termotehnica(1959) si Automatica, al carei actionar majoritar devine firma Euroform Milenium in 2000 .
In decembrie 1992, firma Romcar devine unic distribuitor pentru Romania al produselor Ford, fiind o continuare a unor file importante din istoria industriei automobilului in Romania.
Istoria Ford in Romania
