nu am crezut ca o sa dureze atata timp placerea lui de a conduce. daca am observat ca se tine de treaba, este ambitios si nu devine lenes, am inceput a investi in el. ma astept oricand sa spuna ca nu are chef de antrenamente, dar nu prea cred. oricum decizia ii apartine. eu ma angajez sa nu se plictiseasca, tot timpul sa apara ceva noutati. la cat sunt de preventiv (si nebun), i-am testat reactia in momentul unui posibil impact. este vorba despre antrenamentul dintr-o zi (dupa multe explicatii oferite despre ce se intampla in momentul ciocnirilor, purtarea centurii ...) fiind in dreapta lui, cand trebuia sa faca intoarcerea de 180 grade, care este foarte grea pt el si trebuie sa o faca cu viteza mica, l-am fortat sa mareasca viteza la fiecare tura, pana a urcat pe cauciucuri cu masina. am fost numai ochi si urechi la reactia lui de la maini si picioare si la fata lui dupa ce s-a oprit motorul. am observat ca daca il pregatesti cu ce are de facut si psihic, rezultatul este multumitor. am inceput sa zambesc cand, dupa ce s-a uitat la mine m-a intrebat : "a patit ceva masina ? " binenteles el stia ca interesul nostru este sa fim noi in siguranta.
intradevar, poate titlul topicului nu este cel mai potrivit. nu ma deranjeaza daca este schimbat.
Re: educatia sofatului de mici
