În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.
Rana sau plaga
Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.
În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:
- excoriaţii (zgârieturi);
- superficiale (interesează straturile pielii);
- profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).
Primul ajutor in cazul ranilor:
• salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;
• curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii;
• se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la marginea ei către exterior, folosindu-se apă şi săpun;
• se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată) În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza organele interne;
• nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie gravă;
• peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri;
• deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi de tifon sau leucoplast;
• zona rănită se aşează în poziţie de repaus;
• se transportă victima la spital.
Entorsa, luxatiile si fractura
Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor.
Semne de recunoaştere:
- dureri la mobilizarea articulaţiei;
- umflarea articulaţiei;
- sensibilitatea zonei la atingere;
- modificări de culoare de la albastru până la negru.
Primul ajutor în entorse:
- peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă;
- se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia;
- victima nu trebuie lăsată să folosească articulaţia respectivă;
- nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului;
- transport la spital.
Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii. Articulaţiile cele mai afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul.
Simptome de recunoaştere:
- deformarea articulaţiei;
- dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi;
- modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
- sensibilitate la atingerea zonei.
Primul ajutor in cazul luxatiilor:
- nu se va încerca aşezarea osului la loc;
- zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit membrul;
- transportarea victimei la spital.
Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os.
Fracturile pot fi:
- închise (pielea rămâne intactă);
- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).
Semne de recunoaştere:
- durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de mobilizare a regiunii lezate;
- deformarea regiunii;
- echimoze;
- lipsa transmiterii mişcărilor;
- crepitaţii osoase;
- impotenţă funcţională;
- întreruperea traiectului osului.
Primul ajutor în fracturi:
- dezangajarea victimei;
- poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată;
- în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucăţile de os ieşite în afară;
- imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt;
- nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia ior normală;
- atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite;
- atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.
O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc).
Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă paralizia totală sau moartea!
In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:
- leziune la nivelul capului;
- dureri de cap;
- gât ţeapăn;
- imposibilitatea de mişcare;
- imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului;
- senzaţii de furnicături în mâini sau picioare.
Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital:
- imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respiraţia;
- victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral;
- dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului sau gâtului.
Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:
- victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu platformă);
- corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în poziţia în care a fost găsită victima;
- în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare;
- dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.
Arsurile
Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei arse, profunzimea arsurii şi modul de evoluţie a leziunii locale.
Clasificarea arsurilor
În funcţie de întinderea arsurii:
- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului;
- arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului pot genera şoc;
- arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului;
- arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului.
După profunzimea arsurii:
- gradul I - congestia pielii, durere, edem;
- gradul II - flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere;
- gradul III - flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere;
- gradul IV - escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime.
Primul ajutor în arsuri:
- scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal;
- stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură;
- nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse;
- resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul;
- zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon);
- arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice;
- nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri;
- pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o temperatură confortabilă.
Transportul ranitilor
Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată. Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.
Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:
- dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan;
- manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului;
- victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale;
- poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului;
- capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare;
- poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală;
- şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.
Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:
- poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise);
- pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari);
- pe spate (stop cardio-respirator);
- şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar);
- semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă);
- lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);
- orizontal, pe o parte (fractură craniană);
- pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);
- pe spate (fractură de coloană vertebrală).
Curs de prim ajutor.
