Toamna 2005 am achiziţionat o maşina mai bătrană decat mine. Voiam una sport, clasică şi cu spatele alungit , aşa cum este Ford Capri sau Opel Manta. Visam de ceva vreme la ea. După ce am văzut toata parcarea de vechituri a judetzului Timis m-am hotărat, nu o să fie cu spatele alungit, dar sport si clasică rămane. M-am oprit la un Opel Ascona B din 1979. Un motor de 2000 si cam 65 cp, tractiune spate, cutie de viteză cu patru trepte, total păstrat într-o stare destul de bună.
Masina este incă in procesul de transformare, pana in prezent s-au produs următoarele modificări: telescoape de gaz si arcuri OZ , cutie de viteze Alpina, jantele originalde erau de 13 zoli, cele de acum sunt Mangels de 15 zoli si crom, gume late de 205 si inalte de 50, tapiseria reconditionată, muzică pe placul proprietarului si dublă evacuare, alte mici retusuri sunt evidente dar nu merită mentionate pentru a nu va plictisi.
Urmează : .... hm, să vă spun sau să fie surpriză?
In linii mari scaune sport , filtru sport, capota comfectionata din fibră de carbon si normal că vor aparea niste nări pentru filtrul ce o să vina, turometru. Deja achizitoanate si urmează să fie puse la locul lor: volan nou piele Mountney, oglinzi crom de la Alfa Romeo Spider (Oldtimer), pedale sport, cap schimbator de viteze (surpriza), faruri ceată cromate.
Procesul este destul de sinuos si dificil, costisitor si plin de satisfactii, probabil aici este diferentza de la om la om. Cand am anuntzat apropiatii de intentia mea de a-mi cumpăra o masină care pentru ei suna cam asa: veche, in primul rand, nesigură, cu probleme, consumatoare sau mai bine spus dependentă de benzină, am sesizat că majoritatea părerilor erau contra, dar nu au făcut decat să mă ambitioneze să redau viată acestei masini. As putea spune ca fiind prima mea masina nu stiam să schimb nici o roata, deci nu eram omul potrivit, dar asta nu m-a oprit sa invăt.
Opel Ascona B - 1979 - By Numele.meu
mai cateva pozne
