Forum 4Tuning - Cu dacia acasa la Mos Craciun

Criză şi zgârciţi

S-a hotărât să plece singur. Călătoria şi-a pregătit-o din martie. Era o incursiune în necunoscut care-i cerea un antrenament serios. Altfel n-ai şanse să te întorci viu acasă. S-a socotit că vreo 3.500 de euro i-ar ajunge pentru tot ce ţine de călătorie. A început să bată de zor la uşile sponsorilor. Fără rezultat. Chiar şi nababii din Top 100 au strâmbat din nas. O firmă s-a dovedit niţel mai politicioasă şi i-a urat succes. Dacia Piteşti. Hunedoreanul i-a propus o colaborare. Să-i dea un Logan pe care să-l testeze pe-un teren periculos. Să-l ducă dincolo de Cercul Polar şi să vină acasă cu un jurnal de bord care să cuprindă tot – de la consumuri, până la comportarea maşinii în cele mai dure condiţii de trafic din Europa. Chifor îi oferea firmei monitorizare permanentă prin satelit şi imagini în exclusivitate. Răspunsul i-a venit în scris. E criză! Aşteptarea răspunsurilor l-au ţinut în loc. A pierdut momentul când putea să vadă aurora. Nu-i nimic, şi-a spus. Ajunge la Cerc, vede cum stau lucrurile acolo şi se întoarce altă dată, în sezonul fascinantului fenomen.

Între bicicletă şi Dacie

Ideea cu Loganul a picat. Trebuia să se gândească la alt mijloc de transport. Şi-a cumpărat o bicicletă cu care a început antrenamentele. S-a apucat să construiască o remorcă, pentru alte două biciclete care să-i furnizeze piese de schimb la drum. Era proiectată să tracteze 100 de kilograme de echipament. Antrenamentele dure şi o criză de rinichi l-au băgat de două ori în Urgenţă. Timpul trecea şi n-a mai fost vremea de bicicletă. Cu ce să plece? Ar fi vrut să facă drumul cu un mijloc de transport mai puţin folosit de români. I-a picat fisa! A cumpărat o Dacie din 1984, cu 400 de euro, şi a mai băgat în ea alte câteva sute ca să poată ajunge iarna, dincolo de Cercul Polar. Nu-l interesa dacă maşina îl lăsa baltă la întoarcere. Important era să-l ducă până în oraşul lui Moş Crăciun. De-acolo, va vedea el cu ce vine acasă.În şort şi tricou pe ninsoare

Pregătirile şi antrenamentele s-au întins pe nouă luni. Urma să petreacă două săptămâni în condiţii extreme. Avea să fie singur, în întuneric, în frig, iar de multe ori înfometat şi obosit, într-o imensitate albă. În România nu era încă iarnă serioasă, dar s-a descurcat cu ce avea la îndemână. S-a folosit de munţi şi de ninsoarea din câteva zone. S-a obişnuit şi cu reacţiile oamenilor care-l vedeau făcând piaţa în şort şi tricou, pe lapoviţă şi ninsoare. S-a înfometat două zile şi a urcat la Piatra Craiului cu bagaj în spinare. A plănuit apoi să pună ceva kilograme pe el. Ca să aibă de unde da jos în ţara gheţurilor.

„În junglă, am slăbit patru kilograme în trei săptămâni fără să rabd o zi de foame. Mâncam pirahna. Dintr-un peşte se săturau doi oameni. La Cerc ştiam că n-am ce vâna, deci urma să mănânc doar ce duc în bagaj. După două săptămâni, m-am întors mai slab cu opt kilograme”, povesteşte aventurierul.Rucsacul „de supravieţuire”

Aprovizionarea şi-a făcut-o cu de toate. A umplut Dacia până la refuz. Bancheta din spate avea să-i fie dormitorul, căci banii nu-i permiteau o cazare în fiecare noapte. Ideal era să-şi poată oferi una la capătul drumului. Să-şi încălzească oasele şi să se odihnească pentru întoarcere.

Ştia că o să aibă parte de temperaturi mai mici de -20 de grade. Şi-a luat echipament de calitate. Pentru cine nu ştie, astfel de echipamente nu ţin de cald, ci te împiedică să faci hipotermie rapid. Disconfortul termic oricum rămâne.

Şi-a pregătit şi rucsacul „de supravieţuire” – cu medicamente, ustensile de făcut focul, acumulatori păstraţi într-o cutie etanşă, dispozitiv pentru alimentarea telefonului timp de jumătate de oră, cuţit, lanternă, busolă, folie de supravieţuire, ciorapi cu textură specială, 500 de grame de carne cu slănină uscată, 500 de grame de curmale uscate, o cutie de vitamine forte şi multiminerale, pungi de polietilenă (umflate cu aer din plămâni, sunt perfecte ca izolatori termici sau ca <recipiente> în care poţi topi zăpada).