Mandri de a fi Romani !
 

Precum toti spun ca Romania e o tara goala, ca mai bine pleci din Romania etc. bla bla bla, eu va dau niste motive sa va schimbati ideea (cei care sunt pesimisti fata de tara noastra)!

Am sa insir aici cate o mica biografie despre fiecare Roman care ne-a facut tara cunoscuta in toata lumea !

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Mai puneti si voi daca mai stiti.

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Johnny Wiessmuller , actorul care a jucat rolul primului Tarzan , este roman din Ardeal ( Timisoara sau Tg. Mures, nu mai stiu exact ) ; Persu , primul automobil aerodinamic din lume , penicilina este inventata de un roman , tocul cu rezervor ( actualul stilou ) este inventat tot de un roman , avem romani care in anii '30 au castigat Raliul Monte Carlo ( Marin Dumitrescu parca.....nu bag mana in foc ) si listaar putea continua.....voi face cateva cercetari mai amanuntite si voi reveni cu noi posturi cu date mai complete. In alta ordine de idei , am putea sa ne mandrim cu faptul ca , pe vremea dacilor , eram singurul popor cu religie monoteista , am fost singurii care am reusit sa impiedicam vreme indelungata imperiul roman sa acapareze teritoriile aflate la est de el , fara ajutor de la alte popoare , ca sa nu mai vorbim de domnitorii care ne-au facut cinste cu darzenia cu care au aparat bucatica asta de pamant in fata multor imperii , cel mai important dusman fiind Imperiul Otoman , si ar mai fi multe de zis....Cu riscul de a deveni patetic , avem multe lucruri cu care am putea sa ne mandrim.....insa......nu stim sa apreciem ce avem, si nu avem oameni de conducere care sa reinvie in noi mandria de a fi roman si sentimentul de patriotism.....sa speram ca vom putea schimba ceva noi in viitorul mai mult sau mai putin apropiat.....hm....pana si imnul nostru e mai frumos ca al altor state..... state.....

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Nikola Tesla

Marele savant şi inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) s-a născut în noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicai Mandici. Familia tatălui era de grăniceri antiotomani, în fostul imperiu austro-ungar.

Numele iniţial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (teslari). Tatăl lui Nicu Teslea (Tesla) a mai avut un frate, Iosif, militar de carieră, care după absolvirea şcolii de ofiţeri a predat matematică în diferite şcoli militare, ca până la urmă să ajungă profesor la Academia de Război din Viena. Tatăl lui Teslea, iniţial, şi el elev la şcoala militară, şi-a schimbat repede profesia, trecând la seminarul teologic, devenind preot ortodox în 1845, când s-a însurat cu Gica. Biserica în care a slujit iniţial părintele Teslea se găsea în comuna Similian, la poalele munţilor Velebiti, acoperiţi de păduri de stejar, fag şi corn, în provincia Lica, cu centrul la Gospici, unde a fost transferat şi părintele.

Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla ca român bănăţean din Banatul sârbesc, dar realitatea era că prietenul sau Nicolae era istro-român din Croaţia. Provincia Lica era locuita compact de istro-românii morlaci, încă din sec. XV-XVI. Gospici se afla la câţiva kilometri de ţărmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla, Teslea, Tesla.

Preotul, om cult, se interesa cu precădere de literatură, filosofie, ştiinţe naturale şi matematică. Încercarea de desnaţionalizare i-a adunat pe morlaci sub stindardul bisericii ortodoxe.

Mama lui Teslea, Gica Mandici, româncă şi ea după nume, a rămas - copilă fiind - orfană, şi a trebuit să se ocupe de cei şase fraţi mai mici. Tatăl său a refuzat s-o trimită la o şcoală în limbă străina, dar ca autodidactă şi-a completat cultura ca elevă a soţului ei. În casa preotului se strânsese, cum am văzut mai sus, o vasta bibliotecă din felurite domenii, mai mult ştiinţifice. Gica era vestită datorită frumoaselor broderii pe care le făcea.

Teslea a mai avut un frate, Dan, mort tânăr într-un accident, şi trei surori: Anghelina, Milica şi Marita, mezina pe care a iubit-o cel mai mult.

Despre familia Teslea s-ar putea povesti mult.

Nicolae, inventatorul, şi-a făcut studiile la Karlovat şi la Politehnica din Graz (1875-1881). Îşi începe celebrele descoperiri şi invenţii încă din 1881-1882 la Graz, la Budapesta, la Paris, în cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), după care porneşte în vajnica odisee americană.

Când zici Nicolae Teslea (1856-1943), te gândeşti la istro-românul devenit cetăţean american, omul de ştiinţă şi inventatorul prolific în domeniul electro şi radiotehnicii, descoperitorul câmpului magnetic învârtitor (simultan cu italianul Galileo Ferraris, 1847-1897). Tot el a inventat şi sistemul bifazat de curent electric alternativ şi a studiat curentul de înaltă frecvenţă. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de înaltă frecvenţă etc. În atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de înaltă tensiune. Noi, românii, am uitat să-l comemoram la 140 de ani de la naştere, când Tesla a fost pomenit doar, într-o scurtă comunicare de 15 minute la Academie, de prof. N. Leonăchescu.

Invenţia fenomenului "câmp electric învârtitor" se naşte în 1882 la Budapesta, dar imediat, în baza unei recomandări, Teslea pleacă la Paris, unde este angajat la "Compania continentală Edison". Aici, modifică dinamo-maşina Edison. În cadrul aceleiaşi companii, construieşte centrala electrică Strasbourg. Deşi i se promiseseră 25.000 dolari la încheierea dificilei lucrări, a fost frustrat de gratificaţii. Unul din asistenţii lui Edison, Charles Bechelore, îi propune să emigreze în America şi îi dă o scrisoare de recomandare pentru Edison personal (1884). După unele peripeţii (i s-au furat banii în gara Le Havre), se adresează proprietarului vasului, care îi înţelege situaţia (biletul şi locul îi aparţineau, fiind nominalizat), şi pe baza documentului de bord este primit şi astfel, fără bilet, ajunge la New York, unde se prezintă la Edison. Este primit cu dificultăţi şi răceală, dar în baza recomandării scrise, este angajat în atelierele companiei, ca inginer-electrician pentru repararea motoarelor şi generatoarelor de curent continuu Edison.

O situaţie neprevăzută îl face să se remarce în mod deosebit (1885). Transatlanticul Oregon, dotat cu generator Edison, care se defectase, trebuia să plece spre Europa la data fixă; avea toate locurile vândute şi întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Teslea să repare scurt-circuitul generatorului, cauza pe care o descoperă în spirele înfăşurării bobinei şi o remediază, rebobinând-o în 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă defecţiunea este îndepărtata în timp util plecării vasului la data prenotată. Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicaţii: fusese o glumă. Nici alte gratificaţii promise, de exemplu pentru perfecţionarea generatoarelor şi motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un regulator şi un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui Edison, Teslea va lucra de acum înainte pe cont propriu şi va realiza definitivarea sistemului sau original, bazat pe curenţi alternativi polifazaţi. Trecerea timpului îi dă dreptate lui Teslea în competiţia sa cu Edison şi treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune.

Din primăvara lui 1885, mândrul Teslea refuză să mai colaboreze cu Edison şi lucrează independent, înfiinţându-şi propria firma, "Tesla Arc Light Company".

Într-o discuţie cu Henri Coandă, înregistrată pe magnetofon, marele savant mi-a declarat personal că îl cunoscuse pe Teslea: "Eu l-am cunoscut pe Teslea, când eram tânăr de tot, prin tatăl meu (Generalul Constantin Coandă - n.n.), care a fost întotdeauna lângă mine. Nicolae Teslea, care este inventatorul curentului electric alternativ, era român din Banat (era aromân - n.n.); e bănăţean, şi felul lui de a gândi şi de a vedea, m-a frapat enorm de mult. El era cu patru luni mai tânăr faţă de tatăl meu, dar nu pot sa spun că nu am fost influenţat şi de el, pentru că felul lui de a vorbi şi de a prezenta lucrurile erau aşa de extraordinare încât, deşi eram copil, n-am uitat. Vezi, unul din românii foarte importanţi, care a schimbat poate toată viaţa omenirii, e un bănăţean!...". Daca acum, să zicem 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva să ne spună cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, românul din Banat: "Voi face lumină electrică, adică lumină, voi face asta mişcând o bucată de fier în faţa unui fir de aramă", lumea l-ar fi închis ca nebun. Întâlnirea lui Coandă cu Teslea s-a petrecut în 1893, când Teslea se afla în ţară, datorita morţii mamei sale. Era deja celebru în lumea întreagă, în România însă mai puţin.

În noiembrie 1933, recent emigrat în SUA, Albert Einstein află de cercetările lui Tesla asupra fisiunii nucleare şi caută să-l cunoască. Apropierea se face cu ajutorul unui tânăr reporter ştiinţific, Kenneth Sweasy, care se prezintă la Tesla cu o scrisoare de recomandare din partea lui Einstein. Teslea avea 75 de ani, în 1931, când primeşte scrisoarea lui Einstein. Cu prilejul sărbătoririi aniversării sale, el mărturiseşte că lucra la o nouă sursă de energie, informaţie care-l incită pe Einstein spre a-l cunoaşte.

Teslea se ocupa de câmpurile gravitaţionale (asemenea celui electromagnetic). Einstein ia cunoştinţa de articolul savantului roman din "Scientific American", bazat pe experienţele efectuate la instalaţia sa de la Institutul Tehnologic din Massachussetts (1934), pentru obţinerea tensiunilor înalte, cu ajutorul unui generator Van den Graaf, destinat cercetării nucleului atomic.

La 13 martie 1885, un incendiu distruge laboratorul lui Teslea din New York. Flăcările mistuie toate instalaţiile de telegrafie şi întreaga aparatură pentru obţinerea curenţilor de înaltă frecvenţă. Catastrofa îl lasă sărac la bătrâneţe pe Teslea, fără mijloace financiare, dar savantul îşi recompensează secretarele care-l părăsesc, tăind în doua medalia de aur Edison pe care o primise. După ce incendiul laboratorului l-a lăsat în stradă (nefiind asigurat), Teslea s-a mutat într-o modestă cameră de hotel. Dar şi în aceste condiţii precare el îşi continuă cercetările.

În primăvara lui 1898, Teslea demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unui vas fără echipaj. Experienţele au fost efectuate în largul marii, în apropiere de New York.

În 1899, Teslea construieşte la Colorado un mare post de radio, cu o putere de 200 kw, şi realizează transmisii prin telegrafie fără fir, de peste 1000 km, face să se aprindă lămpile oraşului de la distanţă, obţine tensiuni de 12 milioane de volţi.

Edison şi Teslea au fost propuşi împreuna să împartă premiul Nobel pentru fizică pe 1915, ca unii ce-şi închinaseră viaţa pentru descoperiri şi realizări tehnice utile omenirii. Teslea a refuzat premiul, din cauza animozităţilor din trecut. Dar era în 1916, şi premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza războiului mondial...

Nicolae Teslea moare la New York, în noaptea de 7-8 ianuarie 1943 şi este înmormântat la 12 ianuarie. O covârşitoare personalitate care a marcat două secole prin geniul său.

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Re: Mandrii de a fi Romani !
 

Si singurul actor de origine romana premiat cu premiul OSCAR!...

Re: Mandri de a fi Romani !
 

O-ZONE




O-Zone a fost o formaţie de muzică pop compusă din Dan Bălan, Radu Sârbu şi Arsenie Toderaş. Ei s-au lansat în România, deşi provin din Republica Moldova, făcând parte din invazia moldovenească. Formaţia cântă muzică dance şi a lansat câteva melodii care au ajuns pe primul loc în topurile româneşti şi moldoveneşti.

La un an de la lansarea melodiei Dragostea din tei în România, O-Zone au lansat acest superhit în toată Europa, ajungând pe prima poziţie în 27 de ţări ale lumii. O-Zone au fost 13 săptămâni pe locul 1 în Eurocharts şi au vândut 8 milioane de discuri.

Cel mai de succes grup din Europa în anul 2004, O-Zone s-au despărţit pe 13 ianuarie 2005. Cei trei membri ai formaţiei s-au lansat fiecare în proiecte solo. Singurul care şi-a continuat apariţia în topurile europene este Arsenie, cu melodia "Love Me..., Love Me...", care a intrat pe poziţia 33 în topul MTV din Germania.

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti, d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”.


Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor şcolar în judeţele Iaşi şi Vaslui, funcţie obţinută cu sprijinul ministrului conservator al învăţământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chiţu, Eminescu a fost demis din funcţia de revizor şcolar şi a lucrat ca redactor la Curierul de Iaşi, publicaţie aflată atunci în proprietatea unui grup de junimişti. La iniţiativa lui Maiorescu şi Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii şase ani.

Deşi a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-şi câştige pur şi simplu existenţa. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educaţie politică, aşa cum îşi propusese.


Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistenţa judiciară a bolnavului.

În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Constantin Brâncuşi


https://s3.amazonaws.com/findagrave/p...1025660595.jpg

(n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii îi pronunţă numele Brancusi.

Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. În 1907Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România şi participă la "Expoziţia oficială de pictură, sculptură şi arhitectură". Juriul Expoziţiei, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu, Theodorescu-Sion. Colecţionarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziţionat de Ministerul Instrucţiunii Publice. închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.
În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzaţie. Colecţionarul american John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existenţă materială prielnică creaţiei artistice. În acelaşi an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuşi va păstra lucrarea în atelier şi o va intitula Fântâna lui Narcis. În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuşi. Un an mai târziu, participă la expoziţia grupării „La Section d'Or” în Franţa, la expoziţia grupării „Arta română” la invitaţia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Participă la o mişcare de protest contra lui André Breton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziţie internaţională a grupării "Contimporanul" din Bucureşti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa.


Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.
În România, în epoca realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost "redescoperit" în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Si un filmulet foarte interesant cu multe informatii, care pariez ca sunt straine pentru multi.

https://www.youtube.com/watch?v=VVcp62_bXYc

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Chiar acu vazusem pe Discovery...primul campion al cursei de 24h de la LeMans a fost un maghiar de origine romana :)

foarte interesant topicul btw

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Date biografice
Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romaşcanu din Brăila. La 13 ani îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. În 1915, Ana absolvă Şcoala Centrală din Bucureşti. La 16 ani, visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei şi se înscrie la Facultatea de Medicină.

În timpul Primului Război Mondial, îngrijeşte soldaţii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După întoarcerea la Bucureşti, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, absolvă Facultatea de Medicină. Este numită preparator la clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat.

Urmează o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecţiunile reumatice, în cazul unui student ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni şi evidenţiază importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obţine rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.


Invenţii
1952 - prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de ţări
1980 - a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric

Titluri
Membră a Academiei de Ştiinţe, din New York
Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială
Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative
Membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie
Membră a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile
Preşedintă a Societăţii Române de Gerontologie

Premii şi distincţii
1952 - Premiul internaţional şi medalia "Leon Bernard", prestigioasă distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei
Merito della Republica, Italia
Cavaler al Ordinului Palmes académiques, Franţa
Profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista, din Brazilia

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Fiecare cu ce il doare :))

Sandra Romain (născută Maria Popescu, pe 26 martie 1978, în Timişoara, România) este o actriţă porno română. Actualmente trăieşte şi filmează în S.U.A.
Biografie

Romain a lucrat iniţial pentru o revistă turistică în ţara ei natală, România. În timpul unei zile cu mai puţină activitate, ea a aruncat o privire pe o revistă pornografică. Observând-o, şeful său i-a spus lui Romain că poate apărea în revistă, dacă doreşte. După ce el i-a aranjat nişte contacte, ea s-a lansat în domeniul filmelor pentru adulţi.
După descoperirea ei de către Floyd Agency, o agenţie de filme pentru adulţi, în 2001, a lucrat în industria europeană a filmelor pentru adulţi până în august 2005, când s-a mutat în Statele Unite. A fost reprezentată de Mark Spiegler de la Spiegler Girls, Derek Hay de la LA Direct Models şi de către regizorul suedez de filme porno Mikael Grundström.
Are reputaţia de "regină a dublei penetrări anale", un termen specific domeniului, folosit pentru a descrie un performer al sexului anal. Sandra a realizat duble şi triple penetrări anale.
În ultimii cinci ani ea a fost una din cele mai prolifice actriţe din industria filmelor pentru adulţi, jucând în peste 300 de filme. A fost remarcată şi pentru scenele destul de dure din filmele ei, spre exemplu pentru pălmuirea sau lovirea altor interpreţi. Conform lui Romain, îi place să domine alte fete, iar ei nu-i place să fie dominată, pentru că nu-i stă în fire.
Sandra este prietenă bună cu colegele sale din industria porno, Melissa Lauren şi Katja Kassin.

Premii


AVN

• 2005
  • Actriţa străină a anului - (nominalizată)
• 2006
  • Cea mai bună scenă de sex într-o producţie străină - Euro Domination - (câştigat)[1]
  • Cel mai bun actor în rol feminin al anului - (nominalizată)
• 2007
  • Cea mai bună scenă de sex anal – Film - Manhunters (Wicked Pictures) - (câştigat)[2]
  • Cea mai bună scenă de sex în grup – Video - Fashionistas Safado: The Challenge (Evil Angel Productions) - (câştigat)[2]
  • Cea mai bună scenă de sex într-o producţie străină - Outnumbered 4 (Erik Everhard/Evil Angel Productions) - (câştigat)[2]
  • Best Three-Way Sex Scene - Fuck Slaves (Jake Malone/Evil Angel Productions) - (câştigat)[2]

XRCO

• 2005
  • Female performer of the year (nominalizată)[3]
  • Super Slut (nominalizată)[3]

Note

1. ^ AVN Award Winners Announced. AVN (2006-01-09). Accesat la data de 2 decembrie 2007.
2. ^ a b c d 2007 AVN Award Winners Announced. AVN (2007-01-16). Accesat la data de 2 decembrie 2007.
3. ^ a b 2005 XRCO Nominees and Winners. XRCO. Accesat la data de 2 decembrie 2007.

Legături externe

• Filmografie Sandra Romain la IMDb.com
• Sandra Romain – românca al cărei trup a cucerit America, articol în secţiunea VDT pe site-ul Antena 3, septembrie 2006
• A câştigat patru Oscaruri porno, articol în ziarul Libertatea, 16 ianuarie 2007
• Sandra Romain Podcast Interview la Adult DVD Talk

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9..._Romain_lf.JPG

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Se naste pe 31 ianuarie 1909 in Bucuresti si este considerat unul dintre cei mai buni piloti romani. Fiind pasionat de sporturile cu motor, isi uita cartea de identitate in 1925 si isi ia carnetul la varsta de doar 16 ani. A participat la prima sa cursa in 1930, iar in 1931 a participat pentru prima data in Raliul Monte Carlo, terminand impreuna cu coechipierul sau pe locul 11 la volanul unui Dodge Victory Six. S-a inscris la Politehnica din Bucuresti unde s-a retras dupa 3 ani din motive medicale, dar in tot acest timp nu si-a neglijat cariera de pilot.

In 1934 si 1935 a participat din nou la Raliul Monte Carlo unde a ocupat locurile 18, respectiv 15 conducand un Ford V8. Dupa aceea Petre G. Cristea impreuna cu Ionel Zamfirescu, campion la motociclism, au decis sa modifice un Ford V8 pentru a ocupa un loc fruntas in Raliul Monte Carlo din 1936. Pentru a-l ajuta, Ford Romania i-a oferit un Ford V8 deja modificat, dar de la care a pastrat doar masca radiatorului, capota motorului, farurile, aripile, parbrizul si bordul. A modificat motorul care a primit o chiulasa de provenienta britanica care a redus raportul de compresie al motorului, a inlocuit delcoul cu un magnetou Vertex-Scintila si a inlocuit carburatorului masinii cu unul dublu corp luat de pe un Maserati, a ranforsat sasiul, a inlocuit amortizoarele cu unele mai rigide de provenienta Lincoln, a realizat o transmisie mai rigida datorita diferentialului autoblocant (?) si intr-un final a transformat caroseria masinii in una de roadster. Cand a terminat masina a declarat ca masina a fost usurata foarte mult si nu ar mai fi putut reduce din greutate.

Impreuna cu colegul de echipa Ionel Zamfirescu si mecanicul lor Gogu Constantinescu au inceput raliul din Atena si au ajuns in Monte Carlo fara sa fi acumulat vreun punct de penalizare. Castigatorul urma sa fie ales dupa un concurs de slalom, concurs pe care Cristea l-a terminat cu 0.4 secunde in fata francezului Laury Scheel care conducea un puternic Delahaye. Astfel Petre G. Cristea a devenit primul si singurul roman care a castigat Raliul Monte Carlo, totodata aducand prima victorie celor de la Ford in acest raliu.


In urmatorul an termina pe locul 7 acest raliu, fiind retrogradat de pe locul 1 datorita unei penalizari (aripile spate nu acopereau complet rotile).

In 1938 a luat parte la Marele Premiu al Portugaliei si a castigat locul 1 la categoria masinilor sport fiind la bordul unui BMW. La Gross Glockner, Austria, a reusit sa se claseseze pe locul 2, la aceeasi categorie.

In 1939 a castigat o cursa pe celebrul Nürburgring in Germania (banuiesc ca este vorba despre cursele organizate de ADAC in Eifelrennen) conducand un BMW cu un motor de 2 litri. El a stabilit un record de viteza medie de 115 km/h, doborat abia in 1953 de Stirling Moss. A urmat un loc 1 la La Turbie in Franta, un loc secund in Marele Premiu al Finlandei si un loc 6 la Marele Premiu al Luxemburgului. In Marele Premiu de la Bucuresti a iesit pe locul 2, fiind invins de Hans Stuck care conducea o masina Auto Union de 600 CP. In perioada de dupa razboi P.G. Cristea a participat doar la curse locale si de viteza in coasta.

In cariera sa a intrat in 80 de curse, dintre care 35 fiind internationale si a avut 56 de clasari pe podium: 30 de victorii, 20 de curse in care a terminat pe locul 2 si 6 curse unde a terminat pe locul 3.

Dupa ce si-a incheiat cariera de pilot a intemeiat revista Autoturism in 1969, revista detinuta in zilele noastre de ACR. De asemenea a scris si cateva carti, printre care Cum sa devii campion si Arta de a conduce autoturismul.

La varsta de 89 de ani, pe 6 iulie 1995, Petre G. Cristea a incetat din viata la Bucuresti.

Toate aceste date le-am luat de aici si de aici. Daca am facut vreo greseala cand am tradus sa spuneti unde pentru a putea modifica textul (acolo unde am pus "(?)" nu prea am inteles despre ce era vorba).

Re: Mandri de a fi Romani !
 

=)) genial, joaca bine , nimeni nu poate sa nege chestia asta ..
face tot ce se poate face, pune suflet in munca si se vede...
ma simt mult mai mandru acum ca-s roman..
topicu e misto , felul in care e prezentat, la modu ca .. oh hai sa va fac sa va placa ca sunteti romani si etc, e o prostie..
jmho :)

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Philippe A. Autexier

Philippe Autexier sa nascut in 1954 la Poitiers si a decedat in 1998 tot in Poitiers. Titular unui Bacalaureat A cu mentiune, a studiat muzicologia si limbiile (vorbea germana, italiana, engleza, romana, ungura, franceza si altele) la universitatea din Strasbourg si muzica la conservatorele din Strasbourg, Milano si Budapesta (Academia Franz-Liszt).

In 1981 a tradus autobiografia lui Bela Bartok "Muzica Vietii" precum si scrisoriile lui. A primit medalia Bartok la Budapesta acest an.

A mai publicat alte opere despre muzica, istoria muzici si istoria franc-maçonnerie-ie si legaturiile acestei cu muzica.

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Ghita Muresan

sportiv international
actor

Singurul român care a jucat vreodată în cel mai tare campionat de baschet din lume, NBA. Talia sa impresionantă, dar şi firea sa blândă, l-au propulsat neaşteptat la Hollywood, într-un film în care a jucat alături de Billy Crystal. În ambele ipostaze, Ghiţă Mureşan a făcut să se vorbească de bine despre România.

mai multe date va las pe voi ...

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Nu i`am vazut pe Henry Coanda si Aurel Vlaicu, imi editez maine postul si povestesc despre ei. Mai am in minte cativa, dar las pt maine :P

Moderator Edit: Este Henry:arrow: https://forum.4tuning.ro/showpost.php...18&postcount=8 . Sterge ce am scris eu aici cand pui despre Aurel Vlaicu ;)

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Nascuta in Romania, in 1953. Traieste in Berlin inca din 1987.
Poeta si scriitoare in limba germana.

Premiul Kleist in 1994
Premiul Impac Dublin in 1998
Premiul Nobel de literatura 2009

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Nu stiu ce mîndrie poate fi pt. români dupa ce-si izgonesc minoritatile nationale CONTRA COST din tara iar capacitatile autohtone trebuie sa se carabaneasca în tari straine sa se realizeze ca în tara n-au sanse.
Hai sa scarpinam putin istoria si sa vedem cîti Români s-au realizat în tara si cîti au trebuit sa se carabaneasca (transfugi ilegali, exil, emigranti, expulzati, vînduti în strainatate, minoritati nationale alungate) sa se realizeze, indiferent de domeniul de realizatre?

Exemplul Herta Müller este DE PLÎNS si nu de laudat.
Herta Müller a fost VÎNDUTA nemtilor pt. 8000 DM = 4000 EURO.
Daca asta e mîndrie pt. Români / România................. sa n-e fie de POMANA :twisted:

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Leonard Dorin Doroftei (n. 10 aprilie 1970) este cel mai mare pugilist român, campion mondial WBA la categoria semi-uşoară (61,9 kg) între 5 ianuarie 2002 şi 24 octombrie 2003.

Născut la Ploieşti, Leonard a început să practice boxul la vârsta de 14 ani la clubul Prahova Ploieşti. Între 1986 şi 1988 a cucerit în fiecare an titlul naţional la juniori. Mai târziu a obţinut cinci titluri naţionale la seniori în 1992, 1993, 1994, 1996 şi 1997. A câştigat medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992 şi la Atlanta în 1996. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 şi campion european în 1996 şi 1997. Palmaresul său la amatori este de 239 de victorii şi 15 înfrângeri.

În 1997 Doroftei a devenit boxer profesionist făcând un contract cu clubul canadian Interbox. Pe 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial profesionist la categoria semi-uşoară a versiunii WBA, învingându-l la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi. Pe 31 mai, la Bucureşti, Doroftei a luptat din nou împotriva lui Balbi şi de data aceasta românul s-a impus în mod clar.

Pe 24 octombrie 2003, Doroftei urma să dispute un meci împotriva panamezului Miguel Callist. Meciul a fost anulat însă după ce românul a depăşit greutatea categoriei sale la cântarul oficial. Doroftei a pierdut astfel titlul de campion mondial WBA.

Re: Mandri de a fi Romani !
 

Nascut la Sebes pe 28 Martie 1830 si decedat in Venetia pe 11 Mai 1845.
A fost un mare pianist de renume. Canta la pian de la varsta de 3 ani. La 12 ani devine elevul lui Chopin. Chopin l-a recunoscut ca elevul lui preferat si printre cei mai buni prieteni al lui.
Carl Filstch a cantat compuneriile sale, a lui Chopin si altele in toata europa si a fost ovationat in Paris, Viena, Londra...

Re: Mandri de a fi Romani !
 

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.

Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.

După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.

Tot atunci, în acelaşi an, începe să dea lecţii de vioară la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.

Începutul secolului XX. Lucrări semnificative
Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Louis Fournier.


George Enescu interpretând Poemul de ChaussonÎn timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Claude Debussy, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie „George Enescu”, în cadrul căruia compozitorul oferea câştigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum şi şansa interpretării acestor piese în concerte.

Perioada interbelică
După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară şi orchestră de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. „Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe.” (Yehudi Menuhin)

Premiul de compoziţie „George Enescu”
Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Încă din anii imediat următori Primului Război Mondial , George Enescu a început să acorde un Premiu de compoziţie pentru cei mai talentaţi tineri creatori români, decernat anual în urma analizări partiturilor de către un juriu pe care îl prezida. Se acordau Premiul I, II, III şi menţiuni, din banii proprii ai compozitorului. Multe dintre lucrările premiate au fost interpretate în concertele dirijate de Enescu.

Opera „Oedip”
În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apare in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.

Opera şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internaţional „George Enescu” din Bucureşti, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparţinând lui Jean Rânzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Şerban (1995), care a provocat numeroase controverse.

În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe ţări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.

Al doilea război mondial şi ultimii ani. Opere de maturitate

În timpul celui de Al doilea război mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi. După război dă concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels şi Yehudi Menuhin, care îl vizitează la Bucureşti şi Sinaia.


În ultimii ani ai vieţii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).

O dată instaurată dictatura comunistă, se exilează definitiv la Paris, unde se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.
Informatiile au fost luate de pe W******.ro