| ROAD EMPIRE |
19-05-11 15:58 |
Re: Când au început circuitele în România?
1 Attachment(s)
Si ca sa fiu in ton cu ce se va petrece zilele astea.
Va mai prezint un mic remember al “Bucuresti Grand Prix” 1936
Circuitul stradal din capitala care a gazduit Grand Prix-ul Bucurestiului interbelic era situat pe soseaua Jianu (in prezent Bulevardul Aviatorilor). Startul se dadea din fata statuii Aviatorilor, pe directia pietei care azi poarta numele lui Charles de Gaulle, unde se ocolea rondul din mijloc, iar intoarcerea se facea in locul numit “Bordei”, aproape de podul peste lacul Herastrau. Pe drumul de intoarcere catre Statuia Aviatorilor se rula pe partea stanga. Suprafata era piatra cubica, doar ca intr-o stare mai buna decat acum. Prima editie (1936) a “Bucuresti Grand Prix”, in aceasta configuratie, a fost castigata de Iorgu Ghica, pe un Maserati, la categoria curse, respectiv de Petre Cristea, la categoria sport. Din anul urmator, competitia devine internationala, echipa BMW trimitandu-si pilotul-emblema, Ernst Henne. Mercenar de cariera, neamtul a castigat lejer cursa masinilor sport. Autor a 76 de recorduri moto de viteza cu BMW, Henne a inceput cu Mercedes in 1934, un prim sezon de curse auto in care a scapat cu viata dintr-un accident teribil la teste pe Nürburgring, apoi la Pescara a fost implicat in accidentul in care a murit Guy Moll si in final a trait scena dramatica a desprinderii acoperisului in timpul unei tentative de record de viteza terestra. Adevarata vocatie si-a descoperit-o in cursele de masini sport cu BMW 328 (in stadiul de prototip), cu care castiga Eifelrennen 1936, iar un an mai tarziu la Bucuresti. Henne a trecut in nefiinta in 2005, la venerabila varsta de 101 ani. Dupa un email la BMW Historisches Archiv, am avut surpriza sa primesc prin posta un CD cu aceste imagini din patrimoniul istoric al firmei bavareze, infatisandu-l pe Ernst Henne in Marele Premiu al Bucurestiului. Tot la editia 1937, a avut loc o cursa a masinilor de Grand Prix, castigata de elvetianul Hans Rüsch (Alfa Romeo 8C-35), un pilot privat cu dare de mana. Petre Cristea castiga in 1938, la volanul unui BMW 328, o editie in care s-a luptat cu pilotul oficial BMW, Paul Heinemann. Aidoma turneelor de tenis din zilele noastre, in anii ’30 existau in lume pana la 60 de intreceri care purtau titulatura de Grand Prix. Dar cele mai importante erau cele nationale, dintre care unele (GP-ul Frantei, Germaniei, Marii Britanii, Belgiei etc) punctau in Campionatul European, precursorul Formulei 1. Cele de prima importanta erau onorate de prezenta celor mai buni piloti ai momentului, cu masini de top. Celelalte erau la indemana pilotilor locali, atunci cand vreo mare echipa nu decidea sa-si ofere o sesiune de teste in regim de concurs. Grand Prix-ul Bucurestiului facea parte din aceasta a doua categorie valorica. Si tot ca in tenisul actual, in cazul acestor curse de mai mica anvergura, numarul si calibrul concurentilor inscrisi la start depindea in mare masura de premiile puse la bataie de catre organizator. Momentul de glorie al circuitului de pe B-dul Jianu s-a consumat pe 25 iunie 1939, cand Hans Stuck lua startul la Bucuresti, la volanul unui Auto Union de Grand Prix. Asa cum scrie chiar pilotul german in cartea sa de memorii din 1967, a castigat detasat intrecerea. Participarea lui intr-o cursa slab cotata precum aceasta a avut un scop propagandistic, acela de a sublinia in ochii publicului roman forta Germaniei. Locul secund i-a revenit lui Petre Cristea, pe un BMW 328. Alt mare pilot roman, Jean Calcianu, a terminat al treilea, la volanul unui “demodat” Ford V8. Aceasta cursa a fost precedata de una rezervata masinilor sport (purtand rotile de rezerva si aparatorile de noroi), in care germanul Paul Heinemann a castigat, urmat de reprezentantul nostru, Theo Kunz (ambii pe BMW 328 ). A doua zi, Stuck a fost invitat sa prezinte bolidul Auto Union familiei domnitoare a Romaniei in incinta Palatului Regal din Bucuresti, unde a facut sa rasune brutalul V16. Bolidul, o capodopera a genialului dr. Ferdinand Porsche, era o curiozitate prin faptul ca uriasul motor de 6.000 cmc era plasat in spatele pilotului, iar tevile de esapament (cate una pentru fiecare cilindru) ieseau deasupra motorului. Cei 16 cilindri erau rezultatul a doua motoare V8 puse in tandem, cu un unic ax cu came, montat la mijloc. Acest veritabil monstru mecanic era capabil de o performanta iesita din comun pentru decada ’30: 100 CP/litru! Cu un an inainte, germanul stabilise recordul Feleacului – legendara proba de coasta din tara noastra – la 3’54” care nu a fost batut pana azi. Stuck a mai concurat in Romania si in alte doua ocazii: la cursele de coasta de la Feleac (1929) si Poiana Brasov (1938 ). In anii ’70, Marele Premiu al Bucurestiului a fost reeditat, de aceasta data fiind vorba de o cursa de turisme, pe un circuit stradal improvizat in cartierul Floreasca.
|
