Iniţial, marţi, am hotărât să plecăm pe la Câmpulung, la nu ştiu ce mânăstire, ca ar fi vrut fetele să se reculeagă spiritual :lol: apoi să mergem pe la Braşov şi să revenim în Oltenia pe Transfăgărăşan. Ieri dimineaţă, însă, am luat ruta invers, abordând Transfăgărăşanul întâi.

Prima oprire am făcut-o la restaurantul Europa, la intrare în Piteşti, pentru o omletă bună şi un MD la 0,2L :lol:

The car :peace:
Attachment 1456335

The team (în afară de mine) :peace:
Attachment 1456338 Attachment 1456336

Ocupaţie după micul dejun :lol:
Attachment 1456337

Am continuat drumul şi următoarea oprire a fost în Curtea de Argeş, la un magazin general, de unde am cumpărat d'ale gurii. Pe lângă un oraş mic şi liniştit, am găsit acolo şi un căţel drăguţ foc :lol:
Attachment 1456341 Attachment 1456342

Am intrat în munţi şi, personal, am rămas mut. Ţara noastră e atât de frumoasă, dar, cum spun unii, păcat că e locuită. Motivul pentru care şi eu cred asta, o să-l vedeţi un pic mai jos. Până atunci... POZE:
Attachment 1456354 Attachment 1456355 Attachment 1456356
Attachment 1456357 Attachment 1456364

În copilărie, prin '94-'95, am făcut un concediu la Cumpăna, o cabană de pe malul lacului Vidraru. De acolo vedeam Transfăgărăşanul şi i-am înnebunit pe ai mei să mergem şi pe acolo, astfel ajungând la nişte rude din Sibiu. Ce m-a impresionat cel mai mult atunci, a fost barajul Vidraru, o construcţie fenomenală, gigantică, aş putea spune, care şi ieri mi-a dat, din nou, aceeaşi stare.

Am fost profund dezamăgit de unele aspecte (vezi poza 2 de mai jos), lucru care m-a făcut să cred ce-am spus în paragraful anterior.
Attachment 1456365 Attachment 1456367 Attachment 1456366
Attachment 1456374 Attachment 1456368 Attachment 1456369
Attachment 1456370

Am continuat drumul şi, din nou, dezamăgirea s-a bătut cu entuziasmul. Dacă până la Vidraru drumul a fost... acceptabil, de aici înspre Capra, am avut parte de un adevărat concurs de îndemânare. Este inadminisibil ca un asemenea traseu să fie peticit în halul ăsta. Este inadminisil să existe asemenea nepăsare şi nesimţire. Drumul ăsta a fost făcut în 4 ani de zile (între 1970-1974) şi SND Ag. îşi bate joc sistematic de turismul care ar putea înflori în zonă. Îmi pare rău că n-am făcut poze la mizeria aia numită drum, pentru că până sus, la cota 1690, sunt doar 7 km de drum asfaltat ca la carte.
Attachment 1456412 Attachment 1456413 Attachment 1456414
Attachment 1456415 Attachment 1456416 Attachment 1456417

Deja de la Cabana Capra, drumul începe să fie foarte abrupt. Panorama este fantastică iar aerul, cel puţin pentru mine, TARE. Jur că mă ustura nasul, iar de la altceva în afară de aerul curat şi rece, n-avea de la ce să fie.

Aici am stat aproximativ 30 de minute, pentru a ne bucura de privelişte şi de zăpada din belşug. Bucuria s-a terminat când am găsit un şarpe de vreo 30 cm (vezi penultima poză) care a alungat fetele. :lol:
Attachment 1456418 Attachment 1456419 Attachment 1456420
Attachment 1456421 Attachment 1456422 Attachment 1456423
Attachment 1456424 Attachment 1456425Attachment 1456426
Attachment 1456427 Attachment 1456438 Attachment 1456439
Attachment 1456440 Attachment 1456441Attachment 1456443
Attachment 1456444

Chiar dacă ştiam de la drumarii din zonă că de la Capra nu se mai poate urca, ne-am luat inima-n dinţi. După ~ 1 km, am dat de asta:
Attachment 1456472 Attachment 1456469 Attachment 1456470
După cum se poate vedea în prima poză, după noi mai era o maşină, care, din păcate, s-a întors. :lol:

Am găsit adevăraţi bolovani de zăpadă căzută în mijlocul străzii. Am muncit puţin, i-am dat la o parte şi ne-am continuat drumul.
Attachment 1456473 Attachment 1456474 Attachment 1456475
Attachment 1456477 Attachment 1456476 Attachment 1456478
Attachment 1456481 Attachment 1456482

La cota 1690 ne-am oprit, pentru că drumul, aşa cum o să puteţi vedea mai jos, era blocat.
Attachment 1456479 Attachment 1456480 Attachment 1456490

Spre surprinderea mea, n-am fost singurii care am urcat până acolo. În afară de buldozerul din ultima poză de mai sus, am avut plăcerea să stăm de vorbă cu un motociclist ceh care împreună cu prietena lui, călare pe un BMW GS650, cu 97000 km la bord, venea din... Iordania. :lol:
Attachment 1456492 Attachment 1456494Attachment 1456493

Omul era la a 4-a traversare a Transfăgărăşanului, dar spunea, foarte fericit, că e prima dată când prinde vreme atât de bună. Adevărul e că vremea a fost fantastică. Sus, la cota 1690, unde am şi mâncat, soarele încingea îngrozitor de... bine, chiar dacă bătea şi vântul, dar nu deranjant.

La coborâre, am dat de aceleaşi lucruri:
Attachment 1456496 Attachment 1456498 Attachment 1456499

Poze mai sunt, câteva sute, făcute cu aparate - compacte, nu vreo şmecherie - dar nu arată decât aceleaşi lucruri de mai sus, văzute din alte unghiuri.

Deplasarea asta mi-a lăsat o impresie plăcută, dar şi un gust amar. Repet, e inadmisibil ca un asemenea traseu să fie lăsat, la propriu, în paragină. De asemenea, dovadă de nesimţire dau şi cei care vin în zonă, mănâncă şi lasă o împuţiciune greu de imaginat în urmă.

Clar, peste 2 săptămâni, merg pe cealaltă parte a traseului, pe Sibiu. MERITĂ !!!