frumos.frumos.frumos...si eu a auzito pentru prima data ...nu stiu xcat de veche e faza..da ii super

Frumoasa lectie de viata!
Ar trebui sa o invatam.pacat ca nu am invatat-o mai demult!Acum e destul de tarziu dar pe viitor cine stie???POate ajuta la ceva!

eu ink mai am timp sa fac ce zice in povestea lu X-RAY-EYES ca eu sunt ink tanar :) :) :wink: :wink:

Foarte buna povestea..te face sa iti pui niste semne de intrebare :?: :?:
Si apropo :oops: si eu o aud prima data :oops:

intrebarea mea e... Cat a costat borcanu? :D

Jpe mii de lei ... usori nu grei ... si borcanul ala e lumea ... ca sa vezi cat e de ieftina ! Ca in lumea asta se intampla tot ceea ce a turnat profesorul ala in borcan.

Desteapta rau teoria asta, poti trage invataminte bune din ea.
Bravo.

Frumos! Internetul este nisipul ma gandesc! Acuma imi dau seama adio prieteni :lol:
-----
Frumoasa cugetare!

:)) frumos...frumos..
vb aia...poanta-i veche...omu e nou (ca sa nu zic altfel,zic omu :) )
iar partea cu berea,e testata :)) mai ales la romani
bafta si ascultati de X-Ray-Eyes,profetul nostru
ps:mai vrem! :) ce mai ai pe acolo,dar tot asa...chestii din care se pot trage invatzaturi

Vb aia...daca tot avem un profet...sa fie si un ajutor pe aici...am si eu o poezie...pt toata lumea valabila,indiferent de varsta! sper sa va placa
Romanţa tinereţii Ion Minulescu - 1933

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună din prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt –
Poetul poreclit „Fluieră-vânt” –
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat –
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin –
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teorcrit...

Dar vai !...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora !...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel – mai pe nimic –
Căci ea – flămândă – se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana !...
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun –
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci –
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat –
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era !...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea !...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut –
Cum aş fi vrut –
Am început să plâng cu-adevărat !...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea –
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie !...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea !...

super
 

wow.... SUPERBA poezia..... o excelenta personificare a vietii (in general) si a tineretii (in particular) ..... FELICITARI pentru postarea ei....