Bugatti Typ 57 SC Atlantic Coupe (R.B. Pope) - 1938 - CMC 1:18

[ciprian_f]

Considerat de multi drept cel mai frumos automobil produs inainte de cel de-al doilea razboi mondial, Bugatti Atlantic este renumit pentru liniile fluide ale caroseriei si cusatura dorsala pronuntata.

Prototipul Aerolithe a fost construit la inceputul anilor '30 si a fost prezentat pentru prima data la Salonul Auto de la Paris, in octombrie 1935. Acesta a fost construit dintr-un aliaj usor de aluminiu, tabla si magneziu, denumit "elektron", produs de compania I.G. Farben. Din cauza ca aliajul era inflamabil, componentele caroseriei erau fixate intre ele cu ajutorul unor nituri, fapt care explica celebra "coloana vertebrala" a Atlanticului. Considerat in cele din urma prea periculos, "elektronul" a fost inlocuit cu aluminiu pe modelele de serie, dar "aripioarele" au fost pastrate pentru a aminti de Aerolithe.

Primul Atlantic a fost vandut pe 2 septembrie 1936 magnatului Victor Lord Rothschild. Modelul aminteste mult de prototip, pastrand cele mai multe elemente exterioare ale acestuia. Ulterior s-a descoperit ca in constructia modelului Rotschild au fost folosite mai multe piese de pe Aerolithe. Vopsit intr-un albastru sidefat deschis, "The Rothschild Atlantic" este in acest moment cea mai scumpa masina din lume, fiind vanduta anul trecut cu peste 30 de milioane de euro (suma exacta nu a fost dezvaluita).

Cel de-al doilea Atlantic, denumit "The Black Atlantic" (datorita culorii originale), a fost cumparat pe 10 decembrie 1936 de Jacques Holtzschuch. Automobilul a fost serios avariat in 1955, intr-un accident de tren care i-a omorat pe cei doi pasageri aflati la bord. 20% dintre piese au fost gasite 10 ani mai tarziu intr-un cimitir de masini din Paris, masina fiind in cele din urma reconstruita.

The Pope Atlantic

Cel de-al treilea Bugatti Atlantic a fost vandut lui R.B. Pope pe 3 mai 1938 pentru 1.500 de lire sterline. Ultimul Atlantic real avea seria de sasiu 57.591 si cea de motor 39S, fiind un Type 57S. Spre deosebire de celelalte, era dotat cu fante de aerisire deasupra parbrizului, iar farurile erau aproape separate de caroserie. Culoarea originala a masinii era "rich sapphire blue", o nuanta de albastru inchis.

Pope era un jucator de tenis profesionist la acea vreme si se spune ca a folosit Atlanticul pentru a se deplasa la cateva turnee importante pana la inceperea celui de-al doilea razboi mondial.

In 1939, Pope a solicitat montarea unui supercharger, transformand masina din 57S in 57SC. In anii '60, Pope, care imbatranise si tinea masina mai mult in garaj, a vandut Atlanticul catre Barrie Price, un cunoscut pasionat de Bugatti si presedinte al Bugatti Trust.

Price, care a detinut automobilul timp de aproximativ 10 ani, a avut un accident in 1970, in timp ce participa la un raliu dedicat marcii Bugatti, la Molsheim. In timpul reparatiilor, Barrie a decis sa revopseasca masina intr-un "albastru Bugatti".

La sfarsitul anilor '70, Price a vandut Atlanticul catre Sir Anthony Bamford, presedintele companiei britanice J.C. Bamford Excavators. Bamford a reconditionat automobilul si, fiind de parere ca fusese vopsit intr-o culoare nu tocmai potrivita, l-a contactat pe Pope pentru a o readuce la starea initiala. Fostul tenisman i-a transmis englezului ca nuanta initiala a Atlanticului era asemanatoare cu safirul inelului de logodna pe care i-l daruise viitoarei sale sotii de la acea vreme. Pope chiar i-a trimis inelul lui Bamford, insa acesta a vopsit masina intr-o nuanta mai inchisa. Desi era de parere ca forma Atlanticului "este una dintre cele mai frumoase din istoria automobilismului", Bamford l-a vandut in anii '80, spunand ca este o masina "urata la condus, foarte zgomotoasa si greu de controlat". In contrast, fostul proprietar, Barrie Price, declarase ca e o masina adorabila pe sosea: "Zgomotoasa? Da! Chiar abominabila, dar iubesc zgomotele acestui Bugatti!".

Bamford i-a vandut masina americanului Tom Perkins in 1983. Dupa ce a condus-o intensiv timp de cinci ani, Perkins a vandut-o mai departe designerului american Ralph Lauren, in posesia caruia a ramans pana in prezent. Lauren a trimis imediat automobilul la Paul Russel, un cunoscut restaurator din SUA, atat pentru a o revopsi, cat si pentru a reface tapiteria. Examinand masina, Russel a hotarat ca aceasta are nevoie de restaurare la caroserie, dar si la partea mecanica. Cand a primit masina, Russel a declarat ca era vopsita intr-un albastru inchis (dark french blue), culoare despre care Bamford credea ca este cea originala. Cand a indepartat vopseaua, Russel a gasit urmele vopselei initiale, mai intensa decat cea aplicata de Bamford, descoperirea fiind certificata de urmele gasite in zonele ferite ale pieselor caroseriei. La cererea lui Ralph Lauren, Atlanticul a fost vopsit negru ("jet black"), decizia fiind primita cu mare dezamagire de fanii marcii.

Restaurarea Atlanticului in posesia lui Lauren a durat doi ani (august 1988 - august 1990). Designerul a optat pentru culoarea neagra, atat la exterior, cat si la interior, si a refacut caroseria, provocand rumoare printre fanii europeni ai marcii. Acestia sunt de parere ca masina, in actuala forma, este "prea stralucitoare si perfecta", fata de cum arata in momentul in care a parasit fabrica Bugatti. Trebuie mentionat ca aceste modele, fiind realizate manual, aveau mici imperfectiuni la nivelul caroseriei, or Atlanticul lui Lauren arata de parca ar fi fost realizat pe o linie de asamblare moderna.

In privinta pozitionarii stergatoarelor, se pare ca ambele au fost montate initial in partea de jos, Pope fiind cel care l-a mutat pe cel de pe partea soferului sus. Russel si Lauren le-au repozitionat in partea de jos. Se mai spune ca Pope, fiind foarte inalt, ar fi inaltat acoperisul masinii, insa acest fapt a fost infirmat de Russel, care, in momentul reconditionarii, nu a gasit urme pe caroserie care sa sugere o astfel de modificare. Se crede totusi ca a existat o intaltare cu aproximativ 2,5 cm (un inch), care a fost insa efectuata in fabrica, fara modificari ulterioare.

Traducere si adaptare din "Bugatti Yesterday and Today, the Atlantic and Other Articles", de L.G. Matthews, Jr.

[ciprian_f]

Am asteptat cu mari emotii aceasta macheta, iar sentimentul a continuat in timpul, dar si dupa extragerea ei din cutie. Fiind unul dintre automobilele mele preferate pot spune ca achizitionarea acestui CMC este printre cele mai importante evenimente din colectia personala. Sunt multe de spus despre macheta asta; greu de descris, neaparat de vazut! Se poate spune ca este in nota obisnuita CMC, cu un plus pentru numarul mare de piese separate si pentru faptul ca acest model chiar nu este usor de reprodus, forma caroseriei fiind foarte complexa.

Exterior:

Modelul pare a fi redat cu precizie in ceea ce priveste forma. Culoarea inca este o dilema, deoarece nu exista fotografii color care sa redea nuanta exacta a acestui model. Mie mi se pare potrivita, iar vopseaua este IMPECABIL aplicata. Capota motorului si usile se inchid foarte bine, excepetie face doar capacul rotii de rezerva, care are un mic joc, provocat insa de sistemul de fixare pretentios.



Farurile sunt redate excelent, cu toate detaliile existente pe modelul real. Emblema "Bugatti", foarte bine realizata si lizibila, este aplicata separat, iar grila este o piesa metalica fotodecupata. Aici as mentiona si singurul meu repros important pentru cei de la CMC. "Plasa" nu este asezata drept, "ochiurile" fiind aproape diagonale, fapt ce provoaca iluzia unui calandru stramb din anumite unghiuri. Capota motorul are si ea o grila fotodecupata, prin care se pot intrezari detaliile motorului.



Stergatoarele sunt si ele facute din metal si turnate foarte fin. Cel din poza are mici pete de vopsea albastra. Tot aici se pot observa ramele metalice ale parbrizului si ale geamurilor laterale. Scutul de aluminiu de pe aripile spate mi se pare un detaliu extraordinar ca realizare, avand atat aspectul autentic al piesei de pe masina reala, precum si niturile de fixare.



Macheta dispune insa de multe alte detalii interesante la exterior. "Vertebrele" care au facut aceasta masina faimoasa sunt piese separate si sunt fixate cu nituri pe partea inferioara a caroseriei. Pe alocuri sunt distantate foarte putin de aripi, dar, cel putin in opinia mea, este un detaliu minor. Pe una din aripile fata este aplicat, impecabil, vestitul numar de inmatriculare britanic "EXK-6" prezent pe masina inca de la data la care a fost achizitionat de R.B. Pope. Capacul rezervorului de benzina este detasabil, iar in ultima poza putem observa sistemul de fixare al capacului rotii de rezerva, sistemul de fixare al capotei, una din balamalele portierei si semnalizatorul de pe aripa. Capacul radiatorului este si el mobil.



Initial ramasesem cu impresia ca gemuletele laterale si aerisirile de pe si de sub capota vor fi rabatabile, dar se pare ca aceste detalii vor fi prezente doar pe varianta neagra.

Interior:

Combinatia de culori mi se pare foarte reusita pe modelul real, iar producatorul a redat culorile si materialele cu acuratete. Scaunele sunt imbracate in piele, iar podeaua si plafonul sunt acoperite cu un "flocking" foarte fin. Chiar daca nu au folosit lemn real, piesele care imita acest material au fost executate inspirat. Fetele interioare ale usilor au fost lucrate cu aceeasi grija, fiind imbracate intr-o piele de aceeasi culoare cu cea de pe scaune. Detaliile foarte fine se pot observa in fotografii. Portierele sunt dotate cu balamale cu arc functionale, care asigura o deschidere fina a usilor si impiedica fortarea balamalelor.



Parasolarele sunt mobile, iar volanul, manetele, butoanele de pe bord si schimbatorul de viteze sunt realizate in cea mai mare parte din metal. Ceasurile de bord sunt lizibile si au rame metalice aplicate separat. Pe modelul meu se pot observa acele urme de "praf alb" semnalate si de alti colectionari, insa acestea, descoperite si in unele zone de pe caroserie, pot fi indepartate fara probleme. Eu inca n-am avut timp sa ma ocup si de interior. Din pacate, sistemul de deschidere a usilor face fotografierea detaliilor destul de anevoioasa.



Cateva detalii interesante si in spatele scaunelor, zona fiind complet mochetata si dotata cu centuri din piele.



Motor:

Compartimentul motor este realizat in deja faimoasa maniera CMC.

La deschiderea capotei se pot observa grilele laterale realizate in cel mai fin mod posibil, dar si "garnitura" din piele care ajuta la fixarea capotei si la evitarea contactului direct intre aceasta si caroserie. Cele doua parti ale capotei sunt realizate dintr-un metal foarte subtire, iar balamalele sunt mascate foarte frumos.



Motorul are o multime de piese separate, majoritatea metalice, cabluri si o multitudine de detalii finisate cu mare finete. Bijuteria de motor care propulseaza acest model a fost redata exemplar. Le-as putea reprosa insa reprezentarea casetei de directie. Realizata din doua piese separate, aceasta pare asamblata neglijent. Fiind functionala, probabil ca turnarea ei intr-o singura piesa era imposibila, insa cred ca cele doua "jumatati" puteau fi finisate si lipite mai bine, asa cum cei de la CMC au facut cu alte ocazii.



Portbagaj:

Impropriu spus portbagaj, compartimentul din spate serveste doar la "gazduirea" rotii de rezerva. Capacul poate fi scos prin deplasarea inspre inapoi a clemei metalice de siguranta dotate cu arc. Atentie insa la manevrare, deoarece aceasta poate zgaria caroseria la trecerea intre cele doua "pozitii". Compartimentul rotii de rezerva este complet mochetat.



Anvelope/Jante:

Anvelopele sunt corect imprimate, iar jantele sunt, ca de obicei, realizare exemplar. Spitele sunt foarte subtiri, drepte si vopsite cu mare atentie. Prezoanele pot fi desurubate pentru a demonta rotile.



Sasiu:

O macheta CMC nu poate avea decat un sasiu realist si, in functie de masina, extrem de detaliat. Bugatti Atlantic nu face exceptie de la aceasta regula, iar producatorul german si-a facut de cap la acest capitol (in sensul bun). Suspensiile pe foi sunt realizate 100% din metal si sunt functionale, iar pasajele rotilor ascund foarte multe detalii de "luat" la lupa. Din pacate, pozele mele cam lasa de dorit. Cele sase tevi de evacuare sunt realizate din tuburi de aluminiu. Remarcabil, nu?




Concluzii:

Realizata din 1700 de piese, Bugatti Atlantic este fara discutie una dintre cele mai complexe si bine detaliate machete CMC. Modelul se ridica fara dubii la nivelul magnific al masinii pe care o reprezinta. Chiar daca are mici imperfectiuni, iar unele mai prezinta si defecte, Bugatti Atlantic va ramane cu siguranta in istorie drept una dintre cele mai bine executate, iar alte cuvinte cred ca sunt de prisos. E genul de macheta pe care nu o va realiza nimeni mai bine si poate fi recomandata oricarui colectionar, indiferent de tema abordata. Singura conditie e sa-ti placa masina.

[2010]

o prezentare care te face sa fii acolo...
am citit cu mare placere fiecare cuvant scris si cred ca am sa visez nasol de acum incolo...
felicitarile mele pentru achizitie si prezentare!!!

[e30_eVG3n]

Fara doar si poate, cea mai bine facuta si mai complexa prezentare de pe aici. Felicitari!
Despre macheta, impecabila, doar cuvinte de lauda

[andreigica]

Una dintre cele mai frumoase machete realizate vreodata!
Cat despre prezentare,nota 10,asemenea fiecarei prezentari "marca" Ciprian,obiectiva si cuprinzatoare in acelasi timp,spre deosebire de alte prezentari!

[ciprian_f]

Multumesc tuturor. Macheta asta merita o prezentare foarte detaliata, mai ales ca istoria Atlanticurilor e destul de intortocheata.

[model collector]

Prezentarea unei supermachete strange 4 comentarii.....ce ar mai trebui spus?! Si nici macar nu trebuie sa vina un moderator sa dea acces celorlalti ca sa vada o macheta si o prezentare adevarata.

[FED express]

Cred ca toti au fost redusi la tacere de nivelul executiei. Macheta aceasta depaseste conceptia multora despre asa numitele modele auto.Cred ca o putem denumi foarte usor, piesa de arta.
Nu stiu ce as putea spune mai mult decat:
Felicitari mandrului propietar.Nu e putin lucru sa ai o asemenea piesa in colectie.

[steaua23]

Originally Posted by model collector

Prezentarea unei supermachete strange 4 comentarii.....ce ar mai trebui spus?! Si nici macar nu trebuie sa vina un moderator sa dea acces celorlalti ca sa vada o macheta si o prezentare adevarata.

Cam asta e media de comentarii pe aria asta. Am acasa un Maisto ProRodz. O sa incer o prezentare ca poate atrage mai multi spectatori.
Macheta e foarte reusita, iar faptul ca mai are cateva elemnte "diforme" confera si mai mult realism

[radu_bv]

Masina...hmmm...sincer sa fiu nu-mi place
Macheta e extraordinara. Cea mai frumoasa realizare vazuta de mine in ultimul timp
Chiar vorbeam zilele trecute cu Andrei (Steaua23) si ii ziceam ca nu-mi place, iar el mi-a zis ca imi schimb parerea daca o vad live...asa se pare...are dreptate
Prezentarea...tipica Ciprian: de nota 20.
Felicitari

[model collector]

Originally Posted by steaua23

Cam asta e media de comentarii pe aria asta. Am acasa un Maisto ProRodz. O sa incer o prezentare ca poate atrage mai multi spectatori.
Macheta e foarte reusita, iar faptul ca mai are cateva elemnte "diforme" confera si mai mult realism

Cum adica, tu ai acasa un Maisto Pro Rodz si inca nu ai deschis topic pe sectiunea Tuning machete? Bai ce om.....
Nivelul era odata de Maisto, acum e mult mai jos.

[Gica]

Macheta are detalii extraordinare, insa ca masina nu prea ma atrage. Oricum, as trece cu vederea peste design in schimbul realizarii acestui model produs de CMC.
Bineinteles, prezentarea este un deliciu.

[Andrey_9]

pfuu..e mai misto aia 1:24 bburago.. glumeam..chiar daca nu ma omor dupa modelul asta macheta e de nota 10 si prezentarea la fel. mi-ar fi placut sa vad un cmc live sa vad ce detalii are dar pana acum n-am avut noroc

[lauTM]

la detaliile pe care le are masina asta face toti banii. misto si pozele

[rionut]

Bravo pentru achizitie si mai ales pentru prezentare ! Si eu apreciez foarte mult modelele CMC si dupa ce o sa achizitionez modelele Ferrari de la ei, Bugatti-ul va fi in target !