Cand au inceput circuitele in Romania?

[valentin.nemtanu]

Originally Posted by Ioan09

În anul 1936, la 1 noiembrie are loc prima competiţie de anvergură de viteză pe circuit: MARELE PREMIU AL BUCUREŞTIULUI. Competiţia s-a organizat până în 1939 şi s-a reluat în anul 1974 de către Federaţia Română de Automobilism şi Karting (FRAK).

Felicitari pentru acest topic deschis pentru circuite! din comentarii observ ca unii din prietenii pasionati nu stiu ca in romania erau circuite stradale urmarite de mii de spectatori.
Iata 2 instantanee din preajma Circuitului de viteza Braila 1975.
In acei ani Dacia 1100 era masina cu care participau printre altii:
Ionescu-Cristea tatal -Bucuresti, Dinu Hutu -Iasi, Doru Gandu- Bucuresti, Gheorghe Ene -Buzau, si altii.
De retinut ca la Braila s-a organizat primul Circuit de viteza din tara dupa razboi, in provincie, organizat de catre ACR prin FRAK si un grup de inimosi entuziasti condusi de Nicolae Ionescu si Djelil Djelil -director ACR Braila.

[valentin.nemtanu]

Circuitele de viteza la Braila s-au organizat pe un traseu stradal de 2200 m, pe principalele artere din centrul orasului si au contribuit la formarea unui puternic nucleu de automobilisti pasionati, arbitri si piloti, care mai multi ani au organizat si circuitele si raliurile, si 3 cluburi sportive auto.

[valentin.nemtanu]

Circuitele de viteza au continuat cam 8 ani la Braila si din 1981 -startul s-a mutat din strada ( republicii) astazi M. Eminescu, in fata Capitaniei portului,
- pe un traseu mai tehnic, mai lung cca 2600m,
- cu spatii mari pentru paddock.
Pliantele de prezentare a acestor evenimente ne amintesc astazi de organizatori, de oficialii FRAK si de participantii sositi din toata tara.

[Ioan09]

RELUAREA CURSELOR
In Europa, sportul automobilistic renăştea în septembrie 1945, la numai 3 luni după capitularea Germaniei naziste, într-un loc de la marginea Parisului, numit Bois de Boulogne. Maşini antebelice obosite, păstrate la adăpost de bombardamente în brutării prăfuite, cu combustibil rămas din stocul de război, mulţi piloţi purtând la rândul lor urmele luptei în Rezistenţa franceză. Cursele organizate aveau denumiri cu referire la urmele războiului: “Cupa Invalizilor” şi “Cupa Prizonierilor”, purtau şi ele pecetea privaţiunilor la care omenirea a fost supusă timp de 6 ani de război mondial.
În România, după al doilea război mondial, în anul 1945 a reînceput automobilismul sportiv cu automobile luate de la boierii plecaţi din ţară sau alungaţi de noul regim sovietic instalat în România. Acele automobile erau: Alfa Romeo, Maseratti, Duesenberg, BMW 328 (3 buc.), BMW (2 buc.) confecţionate de Marin Dumitrescu la Uzinele Vulcan din Bucureşti. La aceste automobile s-au adăugat alte 3 BMW care au fost captură de război de la Dămăroaia de lângă Bucureşti, 2 Mercedes-săgeţi argintii denumite de Hitler bunuri naţionale ale Germaniei. Un alt automobil Mercedes cu motor în 8 cilindri cu compresor, fără diferenţial, a fost modificat de Marin Dumitrescu, adăugându-i un diferenţial de Jeep. Cu aceste automobile s-au ţinut competiţii în fiecare duminică.

[Ioan09]

In Franţa, în anul 1928, la marea cursă de anduranţă de 24 de ore pe circuitul închis de la Sarthe, fraţii George şi Matei GHICA obţin o medie orară de 120 de km, cu un Chrysler, fiind clasaţi pe locul patru din 50 de concurenţi. In cele 24 de ore de mers fără oprire concurenţii români au parcurs 2851 de km.

[Ioan09]

În acelaşi an 1928 s-au obţinut 8 recorduri simultane. Cea mai uimitoare performanţă obţinută de un român la cursele de automobile peste hotare a fost calificarea lui Matei GHICA în fruntea a opt probe la Monthery, în Franţa, la 13 iulie 1928. Alergând pe un automobil special construit pentru această cursă, pe care o botezase Cosette, el bate următoarele recorduri mondiale:
1. proba de 5 km din mers,
2. proba de 5 mile din mers,
3. probele de viteză la 50 km, 50 mile, 100 km, 100 mile şi
4. proba de o oră, viteza medie cu plecarea de pe loc.
Revista engleză de specialitate "The AUTOCAR", din care sunt extrase aceste recorduri omologate de Asociaţia Internaţională a Automobil Cluburilor (Federaţia Internaţională a Automobilului de astăzi), elogiază pe "acest virtuos al volanului, românul Matei GHICA", mai ales în comentariul privind viteza de 167 de km obţinută în proba de o oră cu pornirea de pe loc.

[Ioan09]

In perioada 1946-1947, câtiva entuziaşti au avut ideea de a concura cu ce aveau la îndemână după război: Jeep-urile forţelor aliate. Ideea nu era chiar deplasată, dacă ne gândim că Jeep-ul era un automobil robust si puternic, care oferea la bord strictul necesar şi un confort spartan, întocmai ca un bolid de curse adevărat. Avea o mecanică excelentă, motoare cu cilindreea de 2.500 cmc, cu supape laterale şi cu o cutie de viteze cu trei trepte înainte, cu reductor care mai dădea încă trei trepte, cu două diferenţiale şi roţi supradimensionate. “Pusesem la punct un număr de cinci Jeep-uri în ideea organizării unor curse de viteză. Pentru a-i îmbunătăţi ţinuta de drum, deoarece Jeep-ul avea o gardă la sol mare, am tăiat arcurile, apoi am început să usurăm masina scotându-i diferentialul din fată, reductorul din cutia de viteze si facându-i alte câteva modificări la motor”, povesteşte în cartea sa de memorii marele campion de automobilism Marin DUMITRESCU, care a alergat la numeroase curse de circuit cu Jeep-urile sale, ba chiar şi la întrecerea de coastă de la Predeal.

Neîndoielnic, cursele de Jeep-uri constituiau un “recul” al automobilismului sportiv, dacă ne gândim la maşinile sport de dinainte de război, bricolate cu migală de mecanici competenţi. În toamna anului 1947, pilotul român Jean Calcianu (cel care şi-a făcut ucenicia la atelierele Bugatti) a avut iniţiativa să reînoade firul tradiţiei grupării sportive “Motor”, care organizase evenimente de anvergură în perioada interbelică. Lui Calcianu i s-au alăturat şi alţi veterani ai curselor, precum Petre Cristea sau Alexe de Vassal, care au demarat acţiunea de detectare a maşinilor de curse cu care se concurase înainte de război. După o perioadă de căutări, rezultatele au fost îmbucurătoare, “parcul” auto fiind compus din bolizi Duesenberg, Alfa Romeo, Maserati, Auto Union, câteva BMW-uri 328 şi un Mercedes din 1924 cu 8 cilindri în linie, cu compresor. Să adăugăm pe această listă şi două monoposturi Mercedes de Grand Prix (485 CP, 900 kg) construite în 1939, pe care automobilismul românesc le-a moştenit de la sovietici, care le-au rătăcit prin ţară noastră în drumul lor spre Rusia.

[Ioan09]

În anul 1974 s-a reluat organizarea MARELUI PREMIU AL BUCUREŞTIULUI, dar şi a MEMORIALULUI „Jean CALCIANU”, de către Federaţia Română de Automobilism şi Karting (FRAK) prin Unirea Tricolor Bucureşti.

În anul 1977, la 1 Mai, Asociaţia Sportivă UNIREA TRICOLOR Bucureşti, organizează Memorialul „Jean CALCIANU, viteză pe circuit în Complexul EREN (azi-ROMEXPO). Printre participanţi regăsim pe:
- Grigore BERENY, Virgil BALAS, Cornel ŢIŢ, Gheorghe NISTOR de la ITA Timiş,
- Ludovic BALINT, Horst GRAEF, Mircea POPESCU, Dumitru TELESCU, Dan BUZOIANU de la CS UNIVERSITATEA Braşov,
- Laurenţiu MOLDOVAN, Mihai MUREŞAN, Vasile ROTARU de la MOTOR IRA Cluj,
- Andrei BELLU, Ştefan IANCOVICI, Cornel şi Dorin MOTOC, Vasile SZABO, Petre VEZEANU, Florin MORASSI, Iosif SANTA de la DACIA Piteşti,
- Ioan PETRU, Mihai GHEORGHE de la ITA Caraş-Severin.
- Mircea RUSESCU, Zoltan SZENTPALI, Costin FINICHI de la TRACTORUL Braşov.
- Adrian GHELEŞEL, Buerebista URSU, Mihai MARINESCU de la INMT Bucureşti,
- Dan AMĂRICĂ, Cornel CĂPRIŢĂ, Eugen IONESCU CRISTEA, Ştefan VASILE, Lucian CONSTANTINESCU, Mihai IONESCU, Ionel MIANOFF, Sergiu MUCICĂ de la UNIREA TRICOLOR Bucureşti.
- Constantin PESCARU de la STEAGU ROŞU Braşov.
- Ioan MATEI, Eusebiu PAULIUC de la AURUL Brad.

[Ioan09]

Atenţie domnule Nemţanu, faceţi o confuzie: Eugen IONESCU CRISTEA nu este tatăl cuiva, este unchiul lui Horaţiu IONESCU CRISTEA, adică fratele tatălui acestuia (Alexandru IONESCU CRISTEA).

[Ioan09]

Câştigătorii Marelui Premiu al Municipiului Bucureşti (Memorialul J. Calcianu)

[valentin.nemtanu]

Nu fac confuzii !!
Nu va suparati, il cunosc si i-am arbitrat si pe Genu Ionescu Cristea , si pe Sandy Ionescu Cristea, si l-am admirat si pe Horatiu !
Dar, in memoria mea a ramas bine intiparita o Dacia 1100 preparata de circuit, cu care , in 1975, m-a dus o tura la antrenamente, tatal campionilor Genu si Alexandru. Si nu a fost o simpla plimbare ci o lectie de abordare a virajelor, etc...etc. Eram la Circuitul de viteza din Braila 1975 si incepusem activitatea de arbitru ( comisar de parc ).
Ba mai mult, m-a sfatuit sa nu ma apuc de curse ca voi ramane fara pantaloni pe mine din cauza cheltuielilor. Asa de impresionat am fost de acea experienta ca mi-am pierdut aparatul de fotografiat in acea zi
Probabil nu s-a inteles bine si va multumesc ca ati facut observatia.

[Ioan09]

Echipa INMT Bucureşti pentru viteză pe circuit şi viteză în coastă: Mircea ILIOAEA, Buerebista URSU, Paul GEANTĂ, Adrian GHELEŞEL, Constantin HLEBOVICI, Mihai MARINESCU, Vladimir STANOEVICI, etc....

[valentin.nemtanu]

INMT Bucuresti
Mircea Ilioaia un pasionat, un sportiv impatimit si primul care a montat un motor diesel pe o dacia si s-a prezentat la un circuit cu ea, in premiera absoluta la....Braila. Sezonul 1979, dupa prima mare reducere de masini pe benzina in parcurile auto din intreprinderile de transport.
O premiera, dar care nu a avut alte replici diesel pe circuit!!

[Ioan09]

Am azit ca acum este suferind si nu prea este vizitat de cei cu care a impartit bucuriile si supararile din sport. Poate stie cineva mai multe.

[valentin.nemtanu]

Am aflat cu uimire, ca la numai 57 de ani, in 21 martie a.c., s-a stins unul din artizanii , din preparatorii masinilor de circuite din Romania,
Horia Andronic.
Dumnezeu sa-l aibe in grija !