Vb aia...daca tot avem un profet...sa fie si un ajutor pe aici...am si eu o poezie...pt toata lumea valabila,indiferent de varsta! sper sa va placa
Romanţa tinereţii Ion Minulescu - 1933
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună din prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt –
Poetul poreclit „Fluieră-vânt” –
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat –
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin –
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teorcrit...
Dar vai !...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora !...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel – mai pe nimic –
Căci ea – flămândă – se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana !...
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun –
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci –
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat –
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era !...
Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...
Şi totuşi, Eu
Am întâlit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea !...
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut –
Cum aş fi vrut –
Am început să plâng cu-adevărat !...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea –
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie !...
Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea !...
|
si eu o aud prima data 
