Am revenit recent din Germania dintr-un mic orasel numit Singen unde am avut ocazia sa vad supercaruri pe care nu credeam ca o sa am ocazia sa le vad live. Mai mult decat atat, am avut si oportunitatea sa testez cateva dintre ele si am ales 2 Lamborghini-uri - Diablo si Murcielago. O sa impart cu voi experienta pana mai e proaspata.
Am luat masinile la condus de la o companie care e specilizata pe inchirierea de supercaruri. Pretul unei ore e de 400 de euro la modelele astea 2, pentru alte masini e mai ieftin un pic. Din pacate nu am stiut ca e nevoie de un depozit de siguranta de 5-10 mii de euro si ca atare a trebuit sa conduc masinile insotit de unul din tehnicienii firmei. Din cauza asta nu am reusit nici sa fac vre-o filmare mai reusita sau niste action shots din timpul condusului - trebuia sa fiu 100% concentrat pe masina si am lasat documentarea evenimentului pe locul 2.
Am inceput cu Diablo. Inainte sa pornesc am aflat deja vestile "proaste" - masina din '91 cu absolut nici un sistem electronic de asistare pe ea. Nu sunt las, insa 500 de cai din 1991 nu ma lasa indiferent, mai ales cand stiu ca pot oricand sa o ia la fuga. Ambreiajul super greu de calcat, schimbatorul de viteze foarte manual si foarte metalic si nu neaparat foarte precis. Am pornit cu emotii de pe loc, cu ambreiajul care parca era ON sau OFF si cu o pedala de acceleratie la fel de greu de calcat. "It's a race car" imi tot zicea mecanicul din dreapta... si am aflat asta din plin la primul viraj, luat la 20-30 km la ora poate... directia e exagerat de grea. Cauciucurile late cat 2-3 gumne obisnuite nu iti fac viata deloc usoara si orice fel de viraj presupune forta. Poate unui pilot adevarat i-ar fi placut setup-ul ast aold school, dar mie ca sofer mediocru mi s-a parut foarte dificil si stresant. Drept urmare n-am reusit sa vad tot ce poate masina in primul rand pentru ca imi era frica sa accelerez prea tare stiind ca urmeaza de pus o frana fara ABS sau de luat un viraj cu un volan care nu parea sa vrea sa se roteasca.
La partile pozitive m-a surprins vizibilitatea in oglinzile laterale si in spate - ma asteptam la ceva de 2-3 ori mai rau. Scaunul soferului e excelent, pozitia de condus e perfecta. Aspectul exterior al masinii e genial, impactul vizual fiind de 10x mai intens cand masina e vazuta live, intr-o parcare, nu in poze sau in showroom. Interiorul era iarasi spectaculos, cu piele rosie si neagra - ceva c in Lambo-urile moderne se gaseste tot mai rar. La jumatatea orei de test drive am facut schimb cu colegul cu care am fost si am urcat eu in Murcielago si el in Diablo. Vazut din spate, pe autobahn, Diablo-ul pare un ozn intre celelalte masini si nu pot decat sa imi inchipui cum arata micuta noastra coloana de Lambo-uri printre masinile gri si negre ce domina peisajul auto in Germania.
Murcielago - mult mia spectaculos live decat il vazusem in poze sau la TV. Vopseaua portocalie ii vine perfect, la soare avea irizatii verzui - la impresia artistica mi-e greu sa gasesc alte supercaruri care sa fie si mai si. Dupa Diablo, condusul Murcielago-ului a fost foarte lejer. Ambreiaj un pic mai tare ca pe o masina normala, directia un pic mai greoaie, dar in rest totul foarte civilizat si usor de folosit. Singura dezamagire mai mare a venit de la cutia de viteze, manuala, care iarasi avea carente la capitolul precizie. E adevarat ca nici eu nu am mai condus masini manuale de cativa ani, deci nu sunt cel mai avizat sa dea note la cutiile manuale, insa la Murcielago lipsea feelingul de precizie. Alte mici probleme ale masinii au facut sa scada si mai tare impresia si nota pe care i-as da-o masinii. Undeva in spate se auzea frecvent o bataie, la o acceleratie mai puternica oglinda din dreapta s-a pliat, spoilerul din fata nu se alinia perfect cu masina (o fi fost lovita saraca de cateva ori, ca masina de inchiriat). Desi nu am remarcat asta, colegul cu care am fost mi-a zis ca lui i s-a parut ca suspensiile sunt mult prea stricte pana si pe autobahn - la viteze de 150-170 la ora masina transmitea soferului mult mai multe vibratii in scaun decat te-ai astepta de al un supercar de 200.000 euro. Sunetul motorului in schimb e absolut perfect - din pacate nici un filmulet pe youtube nu poate reda echivalentul acestui sunet auzit pe viu.
Din pacate testul nu m-a lamurit deloc cu privire la cele 2 modele de Lambo. Diablo e prea hardcore si prea vechi - sunt curios cum se comporta unul din 99-00. Murcielago era iarasi destul de vechi, din 2002, si am impresia ca masina a suferit destul de mult in cei 37k de km pe care ii avea la bord. Un Murcielago cu e-gear probabil ca ar fi fost alta poveste. De asemenea, fiind insotit tot timpul de reprezentatul companie, nu am putut nici sa ii dau masinii asa cum mi-as fi dorit - cu siguranta ca atat Dibalo cat si Murci mi-ar fi sters toate impresile negative in timpul unei acceleratii de la zero la 200.
Concluzia e ca geul accesta de masini la care orice pasionat de lumea auto viseaza nu se vor potrivi perfect cu asteptarile pe care ni le adunam in timp vazand review-uri la TV si pe net. Logica si bunul simt imi spun dupa acest test drive ca nu are rost sa cumperi si sa conduci o astfel de masina, mai ales pe drumurile noastre care sunt din pacate doar o gluma nereusita cand le raportam la ce se gaseste mai spre vest. Pe de alta parte, pentru mine cel putin, Lamborghini ramane idealul hypercarurilor iar logica si bunul simt nu au ce cauta in acest domeniu.
Astept si parerile voastre despre cele doua masini sau despre ce am scris mai sus. Urmeaza si poze si ceva filmulete din timpul testului.
Mihai
Poze de la un salon auto sin oras si de la testele cu Lambo-urile
http://picasaweb.google.ro/koalafung...rcaruriSingen#
Test drive cu Lambo Diablo si Murcielago
